ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 27/2014

Asupra cauzei de față, prin raportare la dispozițiile art. 499 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., constată următoarele: Prin decizia nr. 23 din 12 septembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul I.L.C. împotriva sentinței civile nr. 1846/F din 28 mai 2013 a Tribunalului Ialomița, decizie definitivă. Împotriva acestei hotărâri definitive a declarat recurs reclamantul I.L.C., ce a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București la data de 7 noiembrie 2013 și înaintat de această instanță, la data de 25 noiembrie 2013, Înaltei Curți de Casație și Justiție spre soluționare.

Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a procedat, la data de 3 decembrie 2013, la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, prin raport constatatându-se că recursul nu este admisibil. Completul de filtru C2, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus, prin încheierea din 3 decembrie2013, comunicarea raportului părților, pentru ca acestea să depună punctele de vedere, așa cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ. Potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat recurentului și intimatei S.N.T.F.C.

C.F.R. SA, Sucursala T.F.C. Constanța. Părțile au depus puncte de vedere asupra raportului în termenul de 10 zile de la comunicare, prevăzut de art. 493 alin. (4) C. proc. civ. La data de 10 ianuarie 2014, constatându-se încheiată procedura de filtru, dosarul a fost înaintat completului de judecată în vederea stabilirii termenului pentru soluționarea căii de atac. S-a fixat termen pentru judecarea recursului la data de 14 ianuarie 2014, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., fără citarea părților. Analizând recursul formulat, Înalta Curte constată că este inadmisibil, pentru următoarele considerente: Prin decizia nr. 23 din 12 septembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul I.L.C.

împotriva sentinței civile nr. 1846/F din 28 mai 2013 a Tribunalului Ialomița, decizie definitivă. Decizia menționată a fost pronunțată în soluționarea unui apel într-o cauză având ca obiect contestație împotriva unei decizii de suspendare a unui contract individual de muncă. Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs. Potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ., „nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-lit. i), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON inclusiv.

De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede ca hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului”. Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești. Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii.

În raport de dispozițiile legale anterior menționate, decizia civilă nr. 23 din 12 septembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, atacată cu recurs în prezenta cauză, nu este supusă recursului. Prin urmare, instanța urmează să respingă, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul I.L.C.

ÎNALTA CURTE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul I.L.C., în contradictoriu cu pârâta S.N.T.F.C. C.F.R. SA, Sucursala de T.F.C. Constanța, cu sediul în Constanța, împotriva deciziei nr. 23 din 12 septembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 ianuarie 2014.