ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 27/2014
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 27/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Asupra cauzei de față,
prin raportare la dispozițiile art. 499 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc.
civ., constată următoarele:
Prin decizia nr. 23 din 12 septembrie 2013 a Curții
de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă
și asigurări sociale, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul I.L.C.
împotriva sentinței civile nr. 1846/F din 28 mai 2013 a Tribunalului Ialomița, decizie
definitivă.
Împotriva acestei hotărâri
definitive a declarat recurs reclamantul I.L.C., ce a fost înregistrat pe rolul
Curții de Apel București la data de 7 noiembrie 2013 și înaintat de această instanță,
la data de 25 noiembrie 2013, Înaltei Curți de Casație și Justiție spre soluționare.
Învestită cu soluționarea
căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a procedat,
la data de 3 decembrie 2013, la întocmirea raportului asupra admisibilității în
principiu a recursului, prin raport constatatându-se că recursul nu este admisibil.
Completul de filtru C2,
constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a
dispus, prin încheierea din 3 decembrie2013, comunicarea raportului părților, pentru
ca acestea să depună punctele de vedere, așa cum prevăd dispozițiile art. 493
alin. (4) C. proc. civ.
Potrivit dovezilor aflate
la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului
a fost comunicat recurentului și intimatei S.N.T.F.C. C.F.R. SA, Sucursala T.F.C.
Constanța.
Părțile au depus puncte
de vedere asupra raportului în termenul de 10 zile de la comunicare, prevăzut de
art. 493 alin. (4) C. proc. civ.
La data de 10 ianuarie
2014, constatându-se încheiată procedura de filtru, dosarul a fost înaintat completului
de judecată în vederea stabilirii termenului pentru soluționarea căii de atac.
S-a fixat termen pentru
judecarea recursului la data de 14 ianuarie 2014, în temeiul art. 493 alin. (5)
C. proc. civ., fără citarea părților.
Analizând recursul formulat,
Înalta Curte constată că este inadmisibil, pentru următoarele considerente:
Prin decizia nr. 23 din
12 septembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze
privind conflicte de muncă și asigurări sociale, s-a respins, ca nefondat, apelul
declarat de reclamantul I.L.C. împotriva sentinței civile nr. 1846/F din 28 mai
2013 a Tribunalului Ialomița, decizie definitivă.
Decizia menționată a fost
pronunțată în soluționarea unui apel într-o cauză având ca obiect contestație împotriva
unei decizii de suspendare a unui contract individual de muncă.
Potrivit art. 634
alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive hotărârile date în apel,
fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs.
Potrivit dispozițiilor
art. 483 alin. (2) C. proc. civ., „nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate
în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-lit. i), în cele privind navigația
civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale,
în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin
erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până
la 500.000 RON inclusiv. De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date
de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede ca hotărârile de primă instanță
sunt supuse numai apelului”.
Legalitatea căilor de
atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor
de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege
nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau
retractarea unei hotărâri judecătorești.
Această regulă are valoare
de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele
procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute
de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii.
În raport de dispozițiile
legale anterior menționate, decizia civilă nr. 23 din 12 septembrie 2013 a Curții
de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă
și asigurări sociale, atacată cu recurs în prezenta cauză, nu este supusă recursului.
Prin urmare, instanța
urmează să respingă, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul I.L.C.
ÎNALTA CURTE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil,
recursul declarat de reclamantul I.L.C., în contradictoriu cu pârâta S.N.T.F.C.
C.F.R. SA, Sucursala de T.F.C. Constanța, cu sediul în Constanța, împotriva deciziei
nr. 23 din 12 septembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a VII-a civilă
și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 14 ianuarie 2014.