ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 871/2015

Asupra cauzei de față, prin raportare

la dispozițiile art. 499 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., constată

următoarele:

Prin

Decizia nr. 1560 din 30 octombrie 2014 a Curții de Apel București, secția a VII-a

civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, s-a

respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul B.I. împotriva sentinței

civile nr. 420 din 23 aprilie 2014 pronunțată de Tribunalul Teleorman, secția

conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ și fiscal, complet

specializat pentru litigii de muncă și asigurări sociale in Dosarul nr. 255/87/2014

în contradictoriu cu intimata-pârâtă C.J.P. Teleorman, decizie definitivă.

Împotriva acestei hotărâri definitive

a declarat recurs reclamantul, ce a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel

București la data de 12 decembrie 2014 și înaintat de această instanță, la data

de 12 ianuarie 2015, Înaltei Curți de Casație și Justiție spre soluționare.

Învestită cu soluționarea căii de

atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a procedat, la data

de 09 februarie 2015, la întocmirea raportului asupra admisibilității în

principiu a recursului, prin raport constatându-se că recursul nu este

admisibil.

Completul de filtru C2, la data de 10

februarie 2015, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3)

C. proc. civ., a dispus comunicarea raportului părților, pentru ca acestea să

depună punctele de vedere, astfel cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4)

din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

Potrivit dovezilor aflate la filele

29-30 din dosarul de recurs, raportul asupra admisibilității în principiu a

recursului a fost comunicat recurentului și intimatei C.J.P. Teleorman.

Niciuna dintre părți nu a depus punct

de vedere asupra raportului în termenul de 10 zile de la comunicare, prevăzut

de art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Constatându-se încheiată procedura de

filtru, dosarul a fost înaintat completului de judecată în vederea stabilirii

termenului pentru soluționarea căii de atac.

S-a fixat termen pentru judecarea

recursului la data de 24 martie 2015, în temeiul art. 493 alin. (5) din Legea nr.

134/2010 privind C. proc. civ., iară citarea părților.

Analizând recursul formulat, Înalta

Curte constată ca este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Prin Decizia nr. 1560 din 30 octombrie

2014 a Curții de Apel București, secția a VlI-a civilă și pentru cauze privind

conflicte de muncă și asigurări sociale, s-a respins, ca nefondat, apelul

declarat de reclamantul Burcea ion împotriva sentinței civile nr. 420 din 23

aprilie 2014 pronunțată de Tribunalul Teleorman, secția conflicte de muncă,

asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal, complet specializat

pentru litigii de muncă și asigurări sociale în Dosarul nr. 255/87/2014 în

contradictoriu cu intimata-pârâtă C.J.P. Teleorman, decizie definitivă.

Decizia menționată a fost pronunțată

în soluționarea unui apel într-o cauză având ca obiect stabilirea drepturilor

de pensie urmare valorificării punctajelor suplimentare prevăzute de Legea nr.

263/2010 și obligarea pârâtei la plata diferențelor cuvenite în urma

recalculării, actualizate cu indicele de inflație la data plății.

Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 din

Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. sunt hotărâri definitive hotărârile

date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs.

În conformitate cu prevederile art. 483

alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. „nu sunt supuse

recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)

- i), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele

de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile

privind repararea prejudiciilor cauzale prin erori judiciare, precum și în alte

cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 lei inclusiv. De

asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel in

cazurile m care legea prevede ca hotărârile de primă instanță sunt supuse numai

apelului.

Legalitatea căilor de atac presupune

faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac

prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu

se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau

retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de

principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că

mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt

cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în

condițiile legii, cu respectarea acesteia.

În raport de dispozițiile legale

anterior menționate, decizia ce a fost atacată cu recurs, nu este supusă prin

lege, cenzurii acestei căi de atac.

În consecință, Înalta Curte urmează să

respingă, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul B.I. împotriva

Deciziei nr. 1560 din 30 octombrie 2014 a Curții de Apel București, secția a VII-a

civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat

de reclamantul B.I. domiciliat în Turnu Măgurele, jud. Teleorman împotriva

Deciziei nr. 1560 din 30 octombrie 2014 a Curții de Apel București, secția a

VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale,

pronunțată în contradictoriu cu intimata C.J.P. Teleorman cu sediul în

Alexandria, jud. Teleorman.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

24 martie 2015.