ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 41/2016

Asupra

cauzei de față, prin raportare la dispozițiile art. 499 din Legea nr. 134/2010 privind

C. proc. civ., constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 23 mai 2013

pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și

asigurări sociale, reclamanta D.D. a chemat în judecată pe pârâta S.C. I.C.M.

S.A. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea

acesteia la plata drepturilor salariale aferente lunilor martie și aprilie și

până la data de 30 aprilie 2013, cele 12 de salarii compensatorii negociate

prin actul adițional la Contractul individual de muncă din 13 noiembrie 2012, pentru

un salariu tarifar de 2.200 lei și spor de vechime de 25%, respectiv un venit

brut de 33.000 lei, plata de daune interese reprezentând dobânda legală si

actualizarea despăgubirilor la rata inflației.

Prin sentința nr. 7861

din 25 iulie 2014, pronunțată de Tribunalul București, secția a VII-a conflicte

de munca și asigurări sociale, s-a admis, în parte, acțiunea precizată

formulată de reclamanta D.D. A fost obligat pârâtul la plata, către reclamantă,

a 12 salarii compensatorii calculate la valoarea ultimului salariu al

reclamantei, actualizate cu dobânda legală și rata indicelui de inflație.

A fost respinsă acțiunea, sub aspectul celorlalte capete de cerere, ca

neîntemeiată.

Împotriva hotărârii

primei instanțe au declarat apel reclamanta D.D. și pârâtul I.C.M. SA.

Prin încheierea de

ședință din data de 23 aprilie 2015 a Curții de Apel București, secția a VII-a

pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, s-a dispus

suspendarea judecării apelurilor declarate în cauză până la soluționarea

definitivă a Dosarului penal înregistrat sub nr. 536/P/2014 la D.N.A.

În considerentele

încheierii s-au reținut următoarele:

Din adresa emisă la

data de 18 februarie 2015 de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție - D.N.A., secția de combatere a infracțiunilor

conexe infracțiunilor de corupție, rezultă că în Dosarul nr. 536/P/2014,

constituit ca urmare a plângerii penale formulate de I.C.M. împotriva

numiților N.I., D.D. și a altor angajați, s-a dispus, la data de

10 octombrie 2014, începerea urmării penale cu privire la faptele de

constituire a unui grup infracțional organizat, abuz în serviciu,

delapidare, fals material în înscrisuri oficiale, fals în înscrisuri sub

semnătură privată și uz de fals.

Din conținutul

plângerii penale formulate de I.C.E.M., aflată în copie la filele 102 și

urm. din dosarul de apel rezultă că aceasta vizează, printre altele, pretinse

fapte de fals comise în legătură cu actul adițional la contractul individual

de muncă al apelantei reclamante D.D., înregistrat la registratura I.C.E.M. la 13

noiembrie 2012. Motivul sesizării organelor de urmărire penală este acela ca

actul adițional menționat se regăsește în dosarul de personal al

reclamantei D.D., într-o versiune care conține doar trei articole, în timp

ce în instanță a fost depusă o altă variantă a actului adițional,

care conține în plus o clauză potrivit căreia I.C.E.M. se obligă să achite

salariatei 12 salarii compensatorii, în caz de încetare a contractului

individual de muncă din orice motiv, inclusiv demisie.

În cauza de

față, reclamanta D.D. solicită obligarea fostului angajator I.C.M. la

plata celor 12 salarii compensatorii, ca urmare a încetării contractului

individual de muncă prin demisie, fundamentul juridic al pretențiilor

fiind versiunea actului adițional la contractul individual de muncă,

înregistrat la registratura I.C.E.M. la 13 noiembrie 2012, care conține

cinci articole.

Se constată că actul

juridic care constituie temeiul pretențiilor reclamantei este în prezent

cercetat pentru fals de către Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție - D.N.A., secția de combatere a infracțiunilor

conexe infracțiunilor de corupție, în Dosarul nr. 536/P/2014, fiind

dispusă începerea urmăririi penale, așa cum s-a arătat mai sus.

Față de cele mai sus

expuse, văzând totodată și dispozițiile prev. de art. 413 alin. (1) pct. 2 C.

proc. civ., potrivit cu care instanța poate suspenda judecata când s-a început

urmărirea penală pentru o infracțiune care ar avea înrâurire hotărâtoare asupra

hotărârii ce urmează a se da, curtea de apel a constatat că se impune

suspendarea judecării apelului până la soluționarea Dosarului înregistrat sub

nr. 536/P/2014 la Ministerul Public - D.N.A.

Împotriva încheierii

de ședință din data de 23 aprilie 2015 a Curții de Apel București, secția a

VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a declarat

recurs reclamanta D.D., solicitând admiterea căii de atac, casarea încheierii

atacate și trimiterea cauzei Curții de Apel București pentru continuarea

judecării apelurilor.

În motivarea

recursului se arată că încheierea de ședință din data de 23 aprilie 2015 este

nelegală, fiind dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 413 alin. (1) pct.

2 C. proc. civ.

Arată recurenta că

urmărirea penală în Dosarul înregistrat sub nr. 536/P/2014 la Ministerul Public

- D.N.A. a fost începută doar in rem, cu privire la o parte din faptele

sesizate în plângerea penală, față de reclamantă nefiind începută urmărirea

penală pentru vreo infracțiune, aceasta neavând în prezent vreo calitate

atribuită de organele penale în dosarul respectiv.

De asemenea,

recurenta apreciază că această suspendare nu este în interesul soluționării

cauzei, soluția din dosarul penal neputând avea o înrâurire hotărâtoare asupra

apelurilor aflate pe rol.

Învestită cu

soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă,

a procedat, la data de 04 noiembrie 2015, la întocmirea raportului asupra

admisibilității în principiu a recursului, prin raport constatându-se că

recursul este admisibil în principiu.

Completul de filtru

C2, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) din Legea nr.

134/2010 privind C. proc. civ., a dispus, prin rezoluția din 10 noiembrie 2015,

comunicarea raportului părților, pentru ca acestea să depună punctele de

vedere, așa cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Potrivit dovezilor

aflate la filele 105-106 din dosarul de recurs, raportul asupra admisibilității

în principiu a recursului a fost comunicat părților.

Intimatul I.C.M. a

depus punct de vedere asupra raportului, prin care a solicitat respingerea recursului

ca nefondat și menținerea, ca legală și temeinică, a hotărârii atacate.

Analizând recursul

declarat în cauză, Înalta Curte constată că este nefondat, pentru următoarele

considerente:

Prin încheierea de

ședință din data de 23 aprilie 2015, ce face obiectul recursului, Curtea de

Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și

asigurări sociale, a dispus suspendarea judecării apelurilor declarate în cauză

până la soluționarea definitivă a Dosarului penal înregistrat sub nr. 536/P/2014

la D.N.A.

Potrivit

dispozițiilor art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., instanța poate suspenda

judecata când s-a început urmărirea penală pentru o infracțiune care ar avea o

înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează să se dea, dacă legea nu

prevede altfel.

Prin textul de lege

amintit, C. proc. civ. reglementează un caz de suspendare facultativă a

judecății, norma având un caracter permisiv, asupra oportunității suspendării

apreciind instanța.

Textul evocă ipoteza

când acțiunea civilă este sau devine dependentă de soluția ce s-ar da în

acțiunea penală.

Suspendarea judecății

civile nu implică vinovăția părții în legătură cu care s-au ivit indiciile

săvârșirii unei infracțiuni, scopul suspendării fiind tocmai acela de a

verifica existența sau inexistența infracțiunii cu privire la care instanța are

unele indicii.

Dacă nu s-a început

urmărirea penală, ci se efectuează numai cercetări pentru soluționarea

plângerii penale, nu se poate dispune suspendarea judecății.

În cauza de față, se

constată că la dosarul de apel a fost depusă, la fila 89, o adresă emisă la

data de 18 februarie 2015 de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție - D.N.A., secția de combatere a infracțiunilor

conexe infracțiunilor de corupție, din care rezultă că în Dosarul nr.

536/P/2014, constituit ca urmare a plângerii penale formulate de I.C.M.

împotriva numiților N.I., D.D. și a altor angajați, s-a dispus,

la data de 10 octombrie 2014, începerea urmării penale cu privire la faptele de

constituire a unui grup infracțional organizat, abuz în serviciu,

delapidare, fals material în înscrisuri oficiale, fals în înscrisuri sub

semnătură privată și uz de fals, fiind efectuate cercetări cu privire la

faptele pentru care a fost începută urmărirea penală.

Reclamanta D.D. a

învestit instanța cu o acțiune prin care solicită obligarea fostului angajator

- I.C.M. - la plata celor 12 salarii compensatorii, ca urmare a încetării

contractului individual de muncă prin demisie, fundamentul juridic al

pretențiilor fiind versiunea actului adițional la contractul

individual de muncă, înregistrat la registratura I.C.E.M. din 13 noiembrie 2012.

Analizând

conținutul plângerii penale formulate de I.C.M., aflată în copie la filele

102 și urm. din dosarul de apel, se constată că aceasta vizează, printre

altele, pretinse fapte de fals comise în legătură cu actul adițional la

contractul individual de muncă al reclamantei D.D., înregistrat la registratura

intimatului din 13 noiembrie 2012. Motivul sesizării organelor de urmărire

penală este acela ca actul adițional menționat se regăsește în

dosarul de personal al reclamantei D.D., într-o versiune care conține doar

trei articole, în timp ce în instanță a fost depusă o altă variantă a

actului adițional, care conține în plus o clauză potrivit căreia I.C.M.

se obligă să achite salariatei 12 salarii compensatorii, în caz de încetare a

contractului individual de muncă din orice motiv, inclusiv demisie.

Prin urmare, actul

adițional ce constituie izvorul pretențiilor civile ale recurentei este

rezultatul faptelor supuse cercetării penale, cu privire la infracțiunea de

fals, astfel încât soluția ce va fi dată de către organele de cercetare penală

are înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează să se pronunțe în cauză

întrucât, în situația în care se constată că au fost săvârșite infracțiuni

legate de semnarea actului adițional la contractul individual de muncă, depus

de către reclamanta D.D., se va dispune anularea acestuia și, în consecință, a

efectelor sale.

În concluzie, critica

recurentei, în sensul că măsura de suspendare dispusă de instanță nu este în

interesul soluționării cauzei, soluția din dosarul penal neputând avea o

înrâurire hotărâtoare asupra apelurilor aflate pe rol, este nefondată, efectele

soluției penale determinând modul de soluționare a acțiunii aflate pe rolul

Curții de Apel București.

În consecință, în

raport de dispozițiile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., constatând că motivele

invocate de recurentă sunt neîntemeiate, Înalta Curte constată că recursul

declarat în cauză este nefondat, urmând a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de reclamanta D.D. împotriva încheierii de ședință

din 23 aprilie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a

privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. 19074/3/2013.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 19 ianuarie 2016.