ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 386/2015

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, la data de 23 mai 2013, reclamanta D.D. a chemat în judecată pe pârâta SC I.C.E.M. SA pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâtei la plata drepturilor saîariale aferente lunilor martie și aprilie si până ia data de 30 aprilie 2013 cele 12 salarii compensatorii negociate prin actul adițional la Contractul individual de muncă din 13 februarie 2012, pentru un salariu tarifar de 2.200 lei și spor de vechime de 25%, respectiv un venit brut de 33.000 lei, plata de daune interese reprezentând dobânda legală si actualizarea despăgubirilor la rata inflației.

La data de 6 martie 2014, reclamanta D.D. a depus precizări la cererea de chemare în judecată, prin care a arătat că renunță îa primele 2 capete de cerere și anume, plata drepturilor saîariale de care a fost lipsită pe luna martie și aprilie până la data de 30 aprilie 2013 și anume, luna martie 2013 total salariu net în valoare de 1.335 lei, luna. aprilie 2013 total salariu net în valoare de 2,750 lei; plata concediului de odihnă neefectuat pe anul 2013 șase zile) în valoare netă de 444 lei, deoarece angajatorul a plătit aceste drepturi saîariale. Prin sentința nr. 7861 din 25 iulie 2014, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de munca și asigurări sociale, a admis în parte acțiunea precizată formulată de reclamanta D.D.

în. contradictoriu cu pârâta SC I.C.E.M. SA; a obligat pârâtul la plata către reclamantă a 12 salarii compensatorii calculate la valoarea ultimului salariu al reclamantei, actualizate cu dobânda legala și rata indicelui de inflație; a respins acțiunea sub aspectul celorlalte capete de cerere, ca neîntemeiată; s-a luat act că s-a solicitat achitarea cheltuielilor pe cale separată. Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâtul Institutul de SC C.M. SA, solicitând anularea în parte a sentinței atacate, trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, cu obligarea intimatei-reci amante la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea cererii de apel; încuviințarea cererii de suspendare a executării provizorii a sentinței apelate, formulată în temeiul art. 450 C. proc.

civ., cerere pentru care se obligă la achitarea valorii cauțiunii al cărui cuantum va fi stabilit de către instanța, în condițiile art. 718 alin. (2) și (3) C. proc. civ. Petentul a arătat că instanța de fond, prin sentința civilă apelată, a admis în mod netemeinic și nelegal cererile reclamantei și a respins cererile și apărările cu privire la obligarea pârâtului la plata celor 12 salarii compensatorii, actualizate cu dobânda legală și rata indicelui de inflație. Petentul a solicitat instanței să admită cererea de suspendare a executării provizorii a sentinței apelate, până la judecarea cererii de apel, respectiv până la pronunțarea unei hotărâri temeinice și legale pe fondul cauzei. Efectele acestei sentințe nelegale și netemeinice se răsfrâng în mod prejudiciabil în patrimoniul societății intimate SC I.C.E.M.

SA, concretizându-se, în fapt, în obligația intimatei de a-i achita reclamantei drepturile salariale compensatorii, actualizate cu dobânda legală și indicele de inflație, cât și taxele și impozitele datorate către bugetul de stat cu privire la aceste drepturi, fără ca aceasta să fi dovedit, în fapt și în drept, temeinicia și legalitatea acestei măsuri. Prin încheierea de ședință din 13 noiembrie 2014, Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a respins, ca neîntemeiată, cererea de suspendare a executării sentinței civile nr. 7861 din 25 iulie 2014, pronunțate de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, formulate de către petentul Institutul de SC C.M.

SA. Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a apreciat că împrejurările învederate de petent nu reprezintă temeiuri suficiente pentru a suspenda executarea sentinței de fond în privința căreia legea a prevăzut caracterul executoriu și sancțiuni severe pentru angajatorii care refuză punerea în executare a hotărârilor judecătorești definitive privind plata salariilor. Criticile de nelegalitate aduse sentinței de fond, chiar în condițiile cercetării aparenței dreptului, nu justifică admiterea cererii de suspendare, deoarece instanța sesizată cu această cerere nu se poate substitui instanței de control judiciar. Faptul că instanța de apel, în urma analizării motivelor de nelegalitate (și/sau de netemeinicie} invocate, ar putea să schimbe soluția instanței de fond, nu justifică dispunerea suspendării în lipsa unor motive temeinice care să susțină necesitatea acestei măsuri.

Hotărârea instanței de fond este, potrivit legii, executorie de drept, petentul având posibilitatea formulării unei cereri de întoarcere a executării silite, în cazul în care apelul declarat ar fi admis. Posibilitatea permisă instanței de apel de a dispune motivat, la cerere, suspendarea executării hotărârii impune motivarea distinctă a cererii și probarea solicitării de către partea care o promovează. Din analiza motivelor invocate în susținerea cererii de suspendare a executării provizorii, curtea de apel a apreciat că o asemenea măsură cu caracter excepțional nu se impune a fi luată până la soluționarea cererii de apel, întrucât desăvârșirea operațiilor de executare anterior soluționării căii de atac formulate nu este de natură să aducă prejudicii debitoarei apelante, care să fie imposibil de reparat în viitor.

Procedând la o analiză sumară a motivelor de nelegalitate și netemeinicie invocate de apelantă în privința sentinței primei instanțe, curtea a considerat că motivele invocate nu impun intervenția instanței de apel și înlăturarea caracterului executoriu al hotărârii atacate. Împotriva acestei încheieri a declarai apel petentul Institutul de SC C.M. SA, solicitând admitere căii de atac, schimbarea în tot a hotărârii apelate și rejudecând pe fond, să fie încuviințată cererea de suspendare a executării provizorii a sentinței nr. 7861/2014 pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale. În motivarea apelului, petentul a arătat că a formulat cererea de suspendare a executării prin cererea de apel depusă la data de 13 octombrie 2014, în temeiul dispozițiilor art. 450 coroborate cu cele ale art. 718 alin. (6) C. proc.

civ. Analizând cererea, Înalta Curte constată următoarele; În baza art. 450 C. proc. civ., în apel poate fi solicitată suspendarea executării, în alin. (3) al acestui articol prevăzându-se că, la judecata cererii de suspendare sunt aplicabile dispozițiile art. 718 alin. (6) din C. proc. civ. Potrivit acestor dispoziții, la care norma care reglementează procedura de suspendare a executării provizorii în apel face trimitere, încheierea asupra suspendării poate fi atacată numai cu apel, în mod separat. În ceea ce privește normele de competență, se constată ca, potrivit dispozițiilor art. 97 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție judecă recursuri, precum și orice alte cereri date prin lege în competența sa.

În această materie, art. 21 din Legea nr. 304/2004 republicată, privind organizarea judiciara prevede că „secția I civilă, secția a II-a civilă și secția de contencios administrativ și fiscal, ale Înaltei Curți de Casație și Justiție judecă recursurile împotriva hotărârilor pronunțate de curțile de apel și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege, precum și recursurile declarate împotriva hotărârilor nedefinitive sau a actelor judecătorești, de orice natură, care nu pot fi atacate pe nicio alta cale, iar cursul judecății a fost întrerupt în fața curților de apel", în ceea ce privește completele de judecată, potrivit art. 314 alin. (1) din aceeași lege „Completele de judecată se compun din 3 judecători ai aceleiași secții". Coroborând dispozițiile legale incidente, menționate anterior și aplicând cu prioritate normele imperative ce guvernează materia competenței materiale, Înalta Curte apreciază ca prezenta cale de atac este inadmisibilă pentru următoarele motive: Deși potrivit art. 718 alin. (6) C. proc.

civ. încheierea asupra suspendării executării se poate ataca cu apel, în mod separat, trebuie avută în vedere particularitatea că încheierea ce face obiectul controlului judiciar în speță este pronunțată, în faza procesuală a apelului, de către curtea de apel. În reglementarea dispozițiilor C. proc. civ. aprobat prin Legea nr. 134/2010 și ale Legii nr. 303/2004, menționate anterior, Înaltei Curți nu i-au fost atribuite competențe în a judeca litigii aflate în stadiul procesual al apelului, în condițiile în care legile procesuale și de organizare judiciară nu menționează expres o astfel de abilitare. Pentru a judeca, potrivit art. 97 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., orice alte cereri date prin lege în competență, trebuie ca aceste cereri să fie expres atribuite de lege în sarcina Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Or, în economia textelor de lege nu există o prevedere care să confere expres înaltei Curți competență în soluționarea apelului împotriva încheierii dată de curtea de apel într-o cerere de suspendare a executării unei hotărâri. În consecință, deși potrivit dispozițiilor legale citate anterior, hotărârea de suspendare a executării provizorii, pronunțată în apel, este atacabilă separat cu apel, în situația particulară în care această hotărâre a fost pronunțată de către curtea de apel, ea devine o hotărâre definitivă, nefiind susceptibilă de apel, care să fie judecat la instanța imediat superioară, respectiv Înalta Curte de Casație și Justiție. Pentru aceste considerente, calea de atac intitulată „apel" formulată de petenîul Institutul de SC C.M.

SA împotriva încheierii de ședință din data de 13 noiembrie 2014 a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, va fi respinsă, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, calea de atac intitulată „apel" declarată de petentul Institutul de SC C.M. SA împotriva încheierii de ședință din data de 13 noiembrie 2034 a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 februarie 2015.