ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4844/2012
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4844/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra cererii de
revizuire, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin
acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Teleorman - secția conflicte de muncă,
asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal, sub nr. 5943/87/2010 din
05 noiembrie 2010, reclamantul F.M. a chemat în judecată pe pârâta SC P. SA
solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța aceasta să fie
obligată la plata drepturilor salariale cuvenite și neacordate, determinate ca
diferență între salariul de bază acordat și salariul de bază cuvenit cu
sporurile permanente, conform contractului colectiv de muncă.
Prin
sentința civilă nr. 849 din data de 22 februarie 2011 a fost admisă în parte
acțiunea civilă formulată de reclamantul F.M. în contradictoriu cu pârâtul SC P.
SA București cu sediul în București și pe cale de consecință a fost obligat
pârâtul la plata către reclamant a sumei de 13449 lei reprezentând drepturi
salariale cuvenite și neacordate și formate din 7636 lei diferențe dintre
salariul încasat efectiv și cel ce i s-ar fi cuvenit, 1487 lei îndemnizație
concediu de odihnă, 1487 lei prime de vacanță, 1777 lei îndemnizație muncă
prestată pe timp de noapte și 1062 lei actualizare indice de inflație la data
de 14 februarie 2011; a fost respins ca nefondat capătul de cerere privind
obligarea pârâtului la plata de daune interese și a fost obligat pârâtul la
plata către reclamant a sumei de 401,70 lei cheltuieli de judecată-onorariu
expert contabil.
Împotriva
acestei sentințe, pârâtă SC O.M.V. P. SA a declarat recurs, invocând în drept
dispozițiile art. 304 pct. 8, 9 și art. 304
1
C. proc. civ.
Prin decizia
nr. 5576 din 27 septembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București - secția
a Vll-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale
a fost admis recursul declarat de pârâtă, a fost schimbată în tot sentința recurată,
în sensul că, a fost respinsă acțiunea reclamantului ca neîntemeiată.
La data
de 15 februarie 2012 pe rolul Curții de Apel București - secția a Vll-a civilă
și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a fost
înregistrată cererea de revizuire a deciziei anterior menționate, formulată de F.M.
În
motivarea cererii, revizuentul a făcut referire la decizia nr. 6777/R
pronunțată în dosarul nr. 4824/87/2008 de Curtea de Apel București - secția a
Vll-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale,
arătând că are același obiect de judecată (drepturi salariale), iar revizuentul
are aceeași calitate de reclamant.
În
drept, au fost invocate dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
În
raport de temeiul de drept invocat de revizuent, respectiv art. 322 pct. 7 C.
proc. civ. și dispozițiile art. 323 din același act normativ, Curtea de Apel
București - secția a Vll-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și
asigurări sociale prin decizia civilă nr. 2151 din 14 martie 2012 a admis
excepția necompetenței materiale a acestei instanțe și a declinat competența de
soluționare a cauzei în favoarea înaltei Curți de Casație și Justiție.
Cauza a
fost înregistrată la data de 2 aprilie 2012 pe rolul înaltei Curți de Casație
și Justiție - secția a II-a civilă, sub nr. 1264/2/2012.
Cum
problema timbrajului se analizează prioritar oricărei cereri, excepții, motive
de revizuire, înalta Curte conform art. 137 C. proc. civ. raportat la art. 20
alin. (1)-(3) din Legea nr. 146/1997 modificată și completată, a luat în
examinare excepția netimbrării cererii de revizuire și a reținut:
Revizuentul
F.M. a fost legal citat pentru termenul din 5 decembrie 2012, cu mențiunea de a
depune taxa judiciară de timbru în cuantum de 10 lei și 0,15 lei timbru
judiciar (fila 4 din dosar), conform art. 3 lit. h) din Legea nr. 146/1997,
modificată, respectiv art. 3 din O.G. nr. 32/1995, modificată, dar acesta, în
mod nejustificat, nu și-a îndeplinit obligația legală a timbrării revizuirii.
Prin
art. 1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru a fost statuat
principiul potrivit căruia acțiunile și cererile introduse la instanțele
judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act
normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice, cât și de persoanele
juridice care se plătesc anticipat sau în mod excepțional, până la termenul
stabilit de instanță, de regulă primul termen de judecată.
Potrivit
dispozițiilor art. 9 din Ordonanța nr. 32/1995 a Guvernului României, art. 20
alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și normelor de aplicare a acestui act
normativ, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru și timbru
judiciar, cererea părții se anulează, după caz, ca netimbrată sau ca
insuficient timbrată.
Constatând
că prezenta cerere de revizuire nu a fost timbrată anticipat, că revizuentul F.M.
nu s-a conformat obligației de timbrare potrivit mențiunii din citația pentru
termenul de judecată din 5 decembrie 2012, când procedura de citare a fost
legal îndeplinită, că în cauză nu operează scutirea de obligația timbrării,
înalta Curte urmează să dea eficiență dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea
nr. 146/1997, respectiv celor ale art. 35 alin. (5) din Normele metodologice de
aplicare a legii și ale art. 9 din O.G. nr. 32/1995 și să dispună anularea
cererii de revizuire formulată de revizuentul F.M. împotriva deciziei nr. 5576
din 27 septembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București - secția a Vll-a
civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, ca
netimbrată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează cererea de
revizuire formulată de revizuentul F.M. împotriva deciziei nr. 5576 din 27
septembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel
București - secția a Vll-a civilă și pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale, ca netimbrată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 5 decembrie 2012