ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2121/2014

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 154 din 20 septembrie 2013, pronunțată de Tribunalul Călărași în Dosarul nr. 1980/116/2013, s-au dispus următoarele:

În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul D.D. la 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 320

1

C. proc. pen. și art 74 - 76 C. pen. a fost condamnat inculpatul C.I.N. la 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 86

1

- 86

2

C. pen. s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepselor aplicate celor 2 inculpați, pe o durată de 7 ani, ce constituie termen de încercare, începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

S-a atras atenția inculpaților asupra dispozițiilor art. 86

4

C. pen. referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 86

3

alin. (1) și (2) C. pen., pe durata termenului de încercare, au fost obligați inculpații:

- să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Călărași;

- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență;

- să desfășoare o activitate sau să urmeze un curs de învățământ ori de calificare;

- să se supună măsurilor de tratament sau îngrijire, în scopul dezintoxicării.

În temeiul art 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii aplicate inculpaților pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.

S-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului D.D. de sub puterea mandatului de arestare preventivă din 06 august 2013 emis de Tribunalul Călărași, dacă nu este arestat în altă cauză și în baza art 88 C. pen. deduce din pedeapsa pronunțată perioada reținerii și arestării preventive, de la 05 august 2013 la zi.

În baza art. 17 alin. (1) și (2) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea specială în vederea distrugerii cantităților de droguri rămase în urma efectuării analizelor de laborator, cantități de droguri ridicate de la inculpatul D.D. și aflate în Camera de corpuri delicte a IGPR, conform dovezii de predare din 05 august 2013, precum și a sumei totale de 360 lei obținută de inculpatul D.D. din vânzarea drogurilor.

În baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea specială a cântarului de precizie, ridicat de la domiciliul inculpatului D.D., cu ocazia efectuării percheziției domiciliare, cântar aflat la Camera de corpuri delicte a I.P.J., conform dovezii de predare din 08 august 2013.

În baza art. 118

2

alin. (1) lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea specială extinsă a sumei de 1200 lei, sumă găsită la domiciliul inculpatului D.D., cu ocazia percheziției domiciliare, având în vedere faptul că inculpatul nu a obținut în această perioadă venituri licite.

În baza art. 191 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul D.D. la plata sumei de 1200 lei către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare, din care 400 lei reprezintă onorariu apărător oficiu -S.F. - în faza de urmărire penală, sumă ce se va avansa din fondurile MJ, 400 lei reprezintă cheltuieli judiciare efectuate în faza de urmărire penală, diferența reprezentând cheltuieli efectuate în faza de judecată.

În baza art. 191 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul C.I.N. la plata sumei de 900 lei către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare, din care 75 lei reprezintă 25% onorariu apărător oficiu - G.M. - în faza de judecată, sumă ce se va avansa din fondurile MJ, 400 lei reprezintă cheltuieli judiciare efectuate în faza de urmărire penală, diferența reprezentând cheltuieli judiciare efectuate în faza de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T - Biroul Teritorial Călărași, din 28 august 2013 au fost trimiși în judecată inculpații D.D. și C.I.N. și pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., respectiv art. 26 C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

Din actele și lucrările dosarului, respectiv declarații inculpați, declarații martori, procese-verbale de efectuare a perchezițiilor domiciliare, declarații colaboratori sub acoperire, procese-verbale de desfășurare a cumpărărilor autorizate, procese-verbale de redare a convorbirilor telefonice și a celor de redare în formă scrisă, a convorbirilor ambientale, proces-verbal de constatare al infracțiunii flagrante, tribunalul a reținut, în fapt, următoarea situație:

În perioada august 2013, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, inculpatul D.D. a comercializat către diferite persoane din județul Călărași droguri de risc (cannabis) atât personal cât și prin intermediari.

Din probele administrate la dosar a rezultat faptul că, inculpatul D.D. s-a aprovizionat în această perioadă de timp cu droguri de la inculpatul G.L. prin intermediul numitului C.M., precum și de la alți distribuitori rămași neidentificați.

Inculpatul D.D. achiziționa drogurile vrac, droguri pe care le porționa și le revindea consumatorilor la prețul de 60 lei doza.

Astfel, în această perioadă s-a efectuat un număr de 6 cumpărări autorizate de droguri provenind de la inculpatul D.D., din care 3 cumpărări prin intermediul numiților M.C.A., P.A. și D.B.A. și 3 cumpărări direct de la inculpatul D.D. din care două cumpărări cu tehnică audio video.

La data de 15 ianuarie 2013, colaboratorul sub acoperire T.A. și investigatorul sub acoperire I.C. s-au deplasat în zona trecerii la nivel cu cale ferată din cartierul Măgureni municipiul Călărași unde colaboratorul T.A. s-a întâlnit cu numitul P.A.. Anterior întâlnirii, colaboratorul T.A. a luat legătura telefonic cu numitul P.A., pe care l-a întrebat dacă îl poate ajuta cu ceva la prețul de 60 de lei, aspect acceptat de către numitul P.A. Acesta s-a întâlnit cu T.A. și i-a înmânat acestuia o doză formată din fragmente vegetale, primind în schimb suma de 60 lei.

Din analiza convorbirilor telefonice, a rezultat faptul că drogurile cumpărate de T.A. proveneau de la inculpatul D.D.

Din raportul de constatare tehnico științifică din 30 ianuarie 2013 al IGPR - Laboratorul Central de analiză și profil al drogurilor s-a stabilit că doza conținea cantitatea de 0,42 gr de cannabis.

La data de 4 februarie 2013 colaboratorul sub acoperire D.V. și investigatorul sub acoperire O.A. s-au deplasat în zona "Frână" din municipiul Călărași, D.V. întâlnindu-se cu numitul D.B.A. în scopul cumpărării unor doze de droguri.

Pentru a-i pune la dispoziție drogurile/ numitul D.B.A. însoțit de D.V. s-a deplasat la domiciliul inculpatului D.D. D.B. a intrat singur în domiciliul inculpatului D.D. iar, la ieșire i-a înmânat colaboratorului sub acoperire o doză de substanțe vegetale, primind în schimb suma de 60 lei.

Prin raportul de constatare tehnico științifică din 6 martie 2013 al IGPR - laboratorul central de analiză și profil al drogurilor s-a stabilit că doza conținea cantitatea de 0,18 gr cannabis.

La data de 7 martie 2013 investigatorul sub acoperire M.R. a cumpărat o doză de cannabis de la numitul M.C.A., acesta conducându-l pe investigator la domiciliul inculpatului D.D., unde, în urma unei convorbiri telefonice purtate cu inculpatul D., a intrat în domiciliul acestuia de unde a ieșit cu o doză de cannabis pe care a vândut-oi investigatorului în schimbul sumei de 60 de lei.

Din raportul de constatare tehnico științifică din 15 martie 2013 al IGPR - Laboratorul central de analiză și profil al drogurilor s-a stabilit că doza conținea cantitatea de 0,31 gr cannabis.

La datele de 14 februarie 2013,21 februarie 2013 și 7 martie 2013, prin intermediul colaboratorului sub acoperire D.V., s-a reușit procurarea de la inculpatul D.D. a trei doze de droguri de risc cannabis, din care două cumpărări autorizate efectuate cu tehnică audio video.

La data de 14 februarie 2013 colaboratorul D.V. și investigatorul sub acoperire O.A. s-au deplasat în zona Școlii Generale nr. 9 din municipiul Călărași unde D.V. s-a întâlnit cu inculpatul D.D. întâlnire ce a fost înregistrată cu tehnică audio-video.

Cu această ocazie, inculpatul D.D. i-a înmânat colaboratorului D.V. o doză formată din fragmente vegetale, primind în schimb suma de 60 lei.

Din raportul de constatare tehnico științifică din 18 martie 2013 al IGPR - Laboratorul central de analiză și profil al drogurilor s-a stabilit că doza cumpărată în data de 14 februarie 2013, contra sumei de 60 lei a fost în greutate de 0,21 gr, fiind pusă în evidență substanța cannabis, drog de risc enumerat în tabelul anexă nr. 3 la Legea nr. 143/2000.

La data de 21 februarie 2013, colaboratorul sub acoperire D.V. și investigatorul sub acoperire O.A. s-au deplasat în zona "breb" Călărași, unde D.V. s-a întâlnit cu inculpatul D.D., întâlnire ce a fost înregistrată cu tehnică audio video.

Cu această ocazie, inculpatul D.D. i-a înmânat lui D.V. o doză formată din fragmente vegetale primind în schimb suma de 60 lei.

Din raportul de constatare tehnico științifică din 8 martie 2013 al I.G.P.R. - Laboratorul central de analiză și profil al drogurilor rezultă faptul că, doza cumpărată în data de 21 februarie 2013, contra sumei de 60 lei a fost în greutate de 0,24 gr, fiind pusă în evidență substanța cannabis, drog de risc enumerat în tabelul anexă nr. 3 la Legea nr. 143/2000.

La data de 7 martie 2013, colaboratorul sub acoperire D.V. și investigatorul sub acoperire O.A. s-au deplasat în jurul orelor 14,00 în zona "breb" Călărași, unde D.V. s-a întâlnit cu inculpatul D.D.

Cu această ocazie, D.V. i-a înmânat inculpatului D.D. suma de 60 lei necesar achiziționării unei doze de cannabis, stabilind să se întâlnească ulterior în același loc.

La ora 17,30, D.V. s-a întâlnit cu inculpatul D.D. ocazie cu care, acesta din urmă i-a înmânat lui D.V. o doză formată din fragmente vegetale.

Din raportul de constatare tehnico științifică din 15 martie 2013 al IGPR - Laboratorul central de analiză și profil al drogurilor rezultă faptul că, doza cumpărată în data de 7 martie 2013, contra sumei de 60 lei, a fost în greutate de 0,32 gr, fiind pusă în evidență substanța cannabis, drog de risc enumerat în tabelul anexă nr. 3 la Legea nr. 143/2000.

În urma percheziției domiciliare efectuate în data de 5 august 2013 la domiciliul inculpatului D.D., în camera folosită de acesta, au fost găsite 9 plicuri de plastic conținând fragmente vegetale de culoare verde olive, un cântar de precizie și suma de 1200 lei.

Din raportul de constatare tehnico științifică din 5 august 2013 al IGPR - Laboratorul central de analiză și profil al drogurilor rezultă faptul că, fragmentele vegetale ridicate de la domiciliul inculpatului D.D. sunt în greutate totală de 75,35 grame în acestea fiind puse în evidență delta nouă Tetrahidrocannabinol (THC) substanță psihotrofă biosintetizată de planta cannabis.

Din convorbirile telefonice purtate de inculpatul D.D., a rezultat faptul că acesta purta zilnic convorbiri telefonice cu diverși clienți.

Convorbirile telefonice sunt în mare parte codate, inculpatul stabilind cu clienții să se întâlnească în oraș, în cazurile în care avea marfă, iar în cazurile în care nu avea droguri, le comunica faptul că nu iese în oraș pentru că nu are treabă.

Din analiza discuțiilor telefonice rezultă faptul că, cuvântul "treabă" înseamnă droguri în general, iar "căcat sau maro" înseamnă cannabis.

De asemenea "răcit" semnifică faptul că persoana respectivă se află sub influența substanțelor psihotrofe.

În perioada ianuarie 2013 - iulie 2013 inculpatul G.L. a comercializat către mai mulți traficanți de droguri și consumatori de droguri din județul Călărași, diferite cantități de droguri pe care le-a introdus personal în țară.

Din probele administrate la dosar a rezultat faptul că, inculpatul G.L. îl aproviziona cu droguri pe numitul C.M., acesta din urmă fiind persoana care strângea bani de la mai mulți traficanți și consumatori de droguri din Călărași printre care inculpatul D.D. și martorii D.S.I. și P.A.

La sfârșitul lunii iulie 2013, inculpatul G.L. s-a hotărât să părăsească țara pentru a aduce droguri.

În acest scop, a luat legătura cu inculpatul C.I.N. căruia i-a propus să-l însoțească până în Grecia, la Atena, pentru a cumpăra droguri, promițându-i că la întoarcerea în țară, îi va da suma de 200 euro pentru sprijinul acordat.

Inculpatul G.L. a achiziționat biletele de autocar de la firma SC L.E. iar în ziua de 23 iulie 2013, însoțit de inculpatul C.I.N., s-au îmbarcat din municipiul Giurgiu cu destinația Grecia. Ajunși în Atena, inculpatul C.I.N. l-a condus pe inculpatul G.L. la un cetățean de naționalitate bulgară cu cunoștințe printre traficanții de droguri de origine albaneză. De la aceste din urmă persoane, inculpatul G.L. a cumpărat 413,57 gr de cannabis plătind suma de 650 euro. Cei doi inculpați au revenit în țară cu drogurile cumpărate.

În urma unei informații primite de organele de poliție, în data de 27 iulie 2013 acestea s-au deplasat la ora 18,20 la autogara Călărași Nord, unde au constatat că dintr-un autocar al SC L.E. au coborât inculpatul G.L. ce avea asupra sa un rucsac negru și inculpatul C.I.N. Ambii au urcat în autoturismul marca V., la volanul căruia se afla martorul G.I. Organele de poliție au procedat la imobilizarea persoanelor suspecte ocazie cu care inculpatul G.L. s-a opus acțiunii coercitive a organelor de anchetă, a abandonat tricoul și papucii cu care era îmbrăcat precum și rucsacul pe care îl avea asupra sa și a fugit.

În urma percheziționării rucsacului ce aparținea inculpatului G.L., au fost identificate 2 pachete care conțineau substanțe vegetale de culoare verde olive, ambalate în folie de aluminiu și învelite în folie transparentă.

Din raportul de constatare tehnico științifică din 30 iulie 2013 al I.G.P.R. - Laboratorul central de analiză și profil al drogurilor rezultă faptul că substanțele vegetale introduse în țară de către inculpatul G.L. sunt în greutate de 413,57 grame fiind pusă în evidență substanța cannabis, drog de risc enumerat în tabelul anexă nr. 3 la Legea nr. 143/2000.

Cu ocazia percheziției domiciliare efectuate la inculpatul G.L. a fost ridicat un cântar de precizie, obiect ce urmează a fi supus confiscării speciale ca urmare a utilizării sale la săvârșirea de infracțiuni.

Deși au fost depuse toate diligentele legale în vederea audierii inculpatului G.L. nu s-a reușit acest lucru motiv pentru care, la data de 20 septembrie 2013, s-a dispus disjungerea cauzei cu privire la acest inculpat.

Față de numiții P.A., M.C.A., D.B.A. și C.M. s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală și aplicarea unei amenzi administrative.

Audiați în faza de judecată, inculpații D.D. și C.I.N. au recunoscut săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina lor, prin actul de inculpare, solicitând ca judecarea cauzei să se facă în baza dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpatul C.I.N. - pe care ulterior, l-a retras - și Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Călărași, care a criticat sentința sub aspectul greșitei individualizări a pedepselor aplicate inculpaților, apreciind că acestea nu corespund criteriilor de individualizare prev. de art. 72 C. pen., în raport de activitatea intensă a inculpaților pe linia traficului de droguri, aceștia luându-și măsuri de precauție - în vederea aprovizionării, folosindu-se de C.M. Totodată, procurorul și-a extins motivele de apel, solicitând aplicarea dispozițiilor art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În apelul său, parchetul a solicitat majorarea pedepsei aplicate inculpatului, în raport de datele reale ale faptei și personale ale inculpatului, iar inculpatul, recunoscându-și vinovăția, a invocat sancționarea prea severă de către instanța de fond.

Examinând hotărârea atacată conform dispozițiilor art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea de apel a reținut următoarele:

Instanța de fond a apreciat în mod judicios materialul probator administrat în cauză, stabilind în mod corect atât situația de fapt și încadrarea juridică, dar și vinovăția inculpaților, în ceea ce privește acuzațiile care li se aduc prin actul de inculpare.

Cât privește individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului D.D., curtea de apel a reținut că, instanța de fond nu a evaluat și valorificat suficient în procesul individualizării sancțiunii elementele obiective și specifice cazului (modalitatea de săvârșire a faptelor, atitudinea sa de desconsiderare a normelor morale și implicit datele lui personale), aplicând în speță, o sancțiune prea blândă în raport cu criteriile legale.

Este adevărat că în fața instanței inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor, însă această împrejurare nu are caracter de excelență, ci se încadrează în standardele normalității.

Mai mult decât atât, curtea de apel a apreciat că, nu poate căpăta semnificație în aplicarea tratamentului sancționator, câtă vreme în speță este vorba de un infractor care a dovedit persistență infracțională, concretizată în caracterul continuat al ilicitului penal, iar această împrejurare trebuia avută în vedere în contextul celorlalte circumstanțe reale ale faptei și personale ale inculpatului.

În ceea ce-l privește pe inculpatul C.I.N., Curtea a constatat că față de contribuția sa infracțională, dar și de datele sale personale, care indică un potențial ridicat de reintegrare în societate, nu se impune reindividualizarea tratamentului sancționator, pedeapsa aplicată fiind corect individualizată.

Drept urmare, prin Decizia penală nr. 334 A din 14 noiembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a fost admis apelul declarat de către Parchetul de pe lângă Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial București.

A fost desființată, în parte, sentința apelată și, rejudecând, a fost înlăturată, în ceea ce-l privește pe inculpatul D.D., aplicarea dispozițiilor art 86

1

- 86

3

C. pen.

S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., atât cu privire la inculpatul D.D., cât și cu privire la inculpatul C.I.N.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus executarea pedepselor accesorii aplicate inculpatului C.I.N.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

În baza art. 369 C. proc. pen., s-a luat act de retragerea apelului declarat de către inculpatul C.I.N., acesta fiind obligat la plata sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, urmând ca onorariul avocatului din oficiu, în cuantum de 200 lei, să se avanseze din fondurile Ministerului Justiției.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial București și inculpatul D.D.

Potrivit motivelor de recurs depuse la data de 15 noiembrie 2013, Parchetul a criticat decizia atacată, prin prisma cazului de casare prev. de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen., solicitând admiterea recursului, casare în parte a deciziei instanței de apel, și rejudecând, în fond să se dispună înlăturarea dispozițiilor art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a și b) și art. 71 alin. (5) C. pen. față de inculpatul C.I.N.

S-a apreciat de către parchet, în cuprinsul motivelor de recurs formulate, că aplicarea pedepselor accesorii față de inculpatul C.I.N. este nelegală, în condițiile în care, pentru acest inculpat, hotărârea primei instanțe a rămas definitivă la data retragerii apelului, conform art. 416 pct. 3 C. proc. pen., iar extinderea efectelor apelului declarat de procuror și cu privire la acest inculpat nu este posibilă.

Inculpatul D.D., a depus motivele de recurs, prin apărător ales, la data de 08 aprilie 2014, solicitând, în esență, prin prisma cazului de casare prev. de art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., schimbarea modalității de executare a pedepsei, respectiv în condițiile art. 86

1

C. pen.

Analizând decizia recurată atât prin prisma criticilor formulate cât și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:

În conformitate cu dispozițiile art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual-penale, recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi, declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competența aceleiași instanțe și se judecă potrivit dispozițiilor legii vechi privitoare la recurs.

Cum decizia atacată a fost pronunțată la data de 14 noiembrie 2013 sunt aplicabile dispozițiile Codului de procedură penală anterior, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013.

Prin legea anterior menționată s-a realizat o nouă limitare a devoluției recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanțial sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen., intenția clara a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.

Atât parchetul cât și inculpatul D.D. au motivat recursurile cu respectarea dispozițiilor art. 385

10

alin. (1) și (2) C. proc. pen.

I. Recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial București este fondat.

Critica referitoare la încălcarea efectului devolutiv al apelului se încadrează în cazul de casare prev. de art. 385

9

alin. (1) pct. 17

2

C. proc. pen.

Examinând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că împotriva Sentinței penale nr. 154 din 20 septembrie 2013 pronunțată de Tribunalul Călărași, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Călărași a declarat apel numai în ceea ce-l privește pe inculpatul D.D., astfel cum rezultă din declarația de apel.

Inculpatul C.I.N., și-a retras apelul declarat împotriva hotărârii instanței de fond.

Potrivit dispozițiilor art. 371 alin. (1) C. proc. pen. instanța judecă apelul numai cu privire la persoana care l-a declarat și la persoana la care se referă declarația de apel și numai în raport cu calitatea pe care apelantul o are în proces.

Potrivit acestor dispoziții legale efectul devolutiv al apelului limitează examinarea cauzei în apel numai la acele dispoziții ce se referă la persoana care a declarat apelul sau la care apelul se referă.

Având în vedere că, în speță, apelul - în defavoare al procurorului - s-a referit în mod explicit numai la inculpatul D.D., în mod greșit instanța de apel a dispus extinderea efectelor apelului declarat de procuror și cu privire la inculpatul C.I.N., aplicând acestuia pedepse accesorii în condițiile art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., având în vedere că, hotărârea primei instanțe a rămas definitivă pentru acest inculpat la data retragerii apelului, în conformitate cu dispozițiile art. 416 pct. 3 C. proc. pen.

Totodată, extinderea efectelor apelului declarat de procuror și cu privire la inculpatul C.I.N. nu este posibilă, față de limitele efectului extensiv date de neagravarea situației părții la care se referă extinderea.

II. Recursul declarat de inculpatul D.D. este nefondat.

În ceea ce privește critica referitoare la schimbarea modalității de executare a pedepsei, circumscrisă de inculpat cazului de casare prev. de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. anterior, Înalta Curte constată că, în realitate, vizează procesul de individualizare judiciară a pedepsei.

Ținând cont de regulile stricte ce reglementează soluționarea recursului ca a doua cale de atac, instanța de recurs nu are însă posibilitatea de a examina hotărârea atacată din perspectiva criticii invocate, întrucât aceasta nu se circumscrie cazului de casare prev. de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării "când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013, și niciunui alt caz de casare expres și limitativ prev de art. 385

9

C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin același act normativ.

Individualizarea pedepsei, chiar și numai în ce privește modalitatea de executare a acesteia, este o chestiune de apreciere, ce implică reanalizarea elementelor de cuantificare și de stabilire a sancțiunii și nu verificarea aplicării pedepselor în limitele prevăzute de lege.

Abrogarea dispoziției referitoare la posibilitatea de a examina criteriile de individualizare din art. 72 C. pen. anterior, decurge din limitarea căii de atac a recursului la probleme de drept. Orice reformare a hotărârii pronunțate în apel este, așadar, strict legată de aplicarea legii.

În consecință, având în vedere că înlăturarea posibilității reindividualizării pedepsei din conținutul cazului de casare prev. de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. este echivalentă cu o limitare a cazurilor de casare, instanța de recurs nu poate examina, în cauza de față, critica referitoare la individualizarea pedepsei chiar și numai în ce privește modalitatea de executare a acesteia.

În ceea ce privește legea penală mai favorabilă aplicabilă în cauza dedusă judecății se au în vedere următoarele:

În conformitate cu dispozițiile art. 5 alin. (1) din noul C. pen., în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.

În speță, de la data săvârșirii infracțiunilor de către inculpați - august 2013 până la soluționarea recursurilor a intrat în vigoare Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal.

Ca atare, se pune problema determinării legii penale mai favorabile în cauza de față.

Prin Decizia Curții Constituționale a României nr. 265/2014, publicată în M. Of. nr. 372/20.05.2014, s-a statuat că dispozițiile art. 5 C. pen. sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile, fiind astfel consacrată teoria aplicării globale a legii penale mai favorabile.

În speță, inculpatul D.D. a fost condamnat la 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.

Referitor la inculpatul C.I.N., se observă că, a fost condamnat la 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 320

1

C. proc. pen. și art. 74 - 76 C. pen. și art. 86

1

- 86

3

C. pen.

Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri a fost modificată prin art. 81 din Legea nr. 187 din 24 octombrie 2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal.

Astfel, art. 2 alin. (1) din Legea 143/2000, modificată, prevede că producerea, cultivarea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpărarea, deținerea ori alte operațiuni privind circulația drogurilor de risc, fără drept, se pedepsesc cu închisoare de la 2 la 7 ani și interzicerea unor drepturi.

Așadar, conținutul constitutiv al infracțiunii de trafic de droguri de risc este același cu cel prevăzut în reglementarea anterioară a Legii nr. 143/2000 și s-au modificat numai limitele de pedeapsă, de la 3 la 15 ani cu interzicerea unor drepturi la 2 la 7 ani și interzicerea unor drepturi, în reglementarea actuală.

Fapta inculpatului C.I.N. prev. de art. art. 26 C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, potrivit legii vechi era sancționată cu pedeapsa închisorii de la 10 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi.

În conformitate cu legea nouă, fapta întrunește elementele constitutive ale aceleiași infracțiuni, însă limitele de pedeapsă au fost reduse de la 10 la 20 ani și interzicerea unor drepturi la 5 la 12 ani și interzicerea unor drepturi, în reglementarea actuală.

Numai aparent tratamentul sancționator este mai favorabil potrivit legii noi, căci stabilirea legii penale mai favorabile trebuie să se realizeze în concret.

Din acest punct de vedere se constată că în favoarea inculpatului C.I.N. au fost reținute circumstanțe atenuante judecătorești prev. de art. 74, 76 C. pen.

Niciuna din aceste circumstanțe favorabile nu poate fi valorificată din perspectiva legii noi, în conformitate cu dispozițiile art. 75 C. pen., care nu au în vedere împrejurări favorabile care să privească persoana inculpatului.

La stabilirea legii penale mai blânde trebuie avute însă în vedere toate dispozițiile de drept substanțial, inclusiv cele referitoare la modalitatea de executare a pedepsei, obligațiile impuse pe perioada termenului de încercare și, nu în ultimul rând, consecințele condamnării din perspectiva modului de reglementare al reabilitării de drept.

Astfel, se constată că inculpatul C.I.N. a beneficiat de suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei prin aplicarea dispozițiilor art. 86

1

și următoarele C. pen. anterior.

Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere prevăzută de art. 86

1

și următoarele C. pen. anterior aplicată inculpatului ca măsura de individualizare a executării pedepsei este mai favorabilă decât suspendarea executării pedepsei sub supraveghere prevăzută de dispozițiile art. 91 și următoarele din noul C. pen.

Sub acest aspect, este de menționat că, potrivit art. 16 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, pentru determinarea legii penale mai favorabile cu privire la suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei conform art. 5 din C. pen., instanța va avea în vedere sfera obligațiilor impuse condamnatului și efectele suspendării potrivit legilor succesive, cu prioritate față de durata termenului de încercare sau supraveghere.

Astfel, față de împrejurarea că inculpatul C.I.N. a fost condamnat la o pedeapsă cu închisoarea cu suspendarea executării sub supraveghere, Înalta Curte constată că, deși art. 92 din noul C. pen. prevede o durată a termenului de supraveghere mai redusă decât durata termenului de încercare al suspendării sub supraveghere a executării pedepsei prevăzută de art. 86

2

C. pen. anterior, noua lege penală generală nu mai prevede ca efect al împlinirii termenului de supraveghere reabilitarea de drept a condamnatului (așa cum prevedea art. 86

6

C. pen. anterior), iar art. 93 din noul C. pen. instituie obligativitatea impunerii unui set de obligații, ce anterior aveau caracter facultativ, situație în care, din această perspectivă, legea penală mai favorabilă este Codul penal anterior.

Deși aparent, codul penal în vigoare pare a fi legea penală mai favorabilă inculpaților D.D. și C.I.N. în raport de reducerea limitelor de pedeapsă, având în vedere criteriile ce trebuie avute în vedere la identificarea legii penale mai favorabile mai sus menționate, privite în ansamblul lor și cuantumul pedepselor aplicate inculpaților - 3 ani închisoare care se situează în limite legale -, se apreciază că legea penală mai favorabilă este Codul penal anterior.

Pentru toate considerentele anterior expuse, Înalta Curte baza dispozițiilor art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial București împotriva Deciziei penale nr. 334 A din 14 noiembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Va casa în parte, decizia penală atacată, numai în ceea ce privește greșita aplicare a pedepsei accesorii pentru intimatul - inculpat C.I.N. și rejudecând cauza în aceste limite, va înlătura din dispozitivul deciziei penale dispozițiile art. 71, 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., aplicate inculpatului C.I.N. cu titlu de pedeapsă accesorie.

Va înlătura din dispozitivul deciziei dispozițiile art. 71 alin. (5) C. pen., privind suspendarea executării pedepsei accesorii, pentru același inculpat.

Va menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.

În baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.D. împotriva aceleiași decizii.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurentul inculpat D.D. la plata sumei de 275 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 75 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat C.I.N., în sumă de 300 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial București vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.LI.C.O.T - Serviciul Teritorial București împotriva Deciziei penale nr. 334 A din 14 noiembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Casează, în parte, decizia penală atacată, numai în ceea ce privește greșita aplicare a pedepsei accesorii pentru intimatul inculpat C.I.N.

Rejudecând cauza în aceste limite, înlătură din dispozitivul deciziei penale dispozițiile art. 71, 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., aplicate inculpatului C.I.N. cu titlu de pedeapsă accesorie.

Înlătură din dispozitivul deciziei art. 71 alin. (5) C. pen., privind suspendarea executării pedepsei accesorii, pentru același inculpat.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.D. împotriva aceleiași decizii.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 275 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 75 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat C.I.N., în sumă de 300 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T - Serviciul Teritorial București rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 23 iunie 2014.

Procesat de GGC - NN