ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 407/2016

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 407/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)

Decizia

nr. 407/2016

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin

cererea înregistrată pe rolul Tribunalul Buzău la 13 februarie 2015, petenții A.,

B., C. și D. au solicitat lămurirea înțelesului și întinderii dispozitivului

sentinței civile din 10 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Buzău în Dosarul nr.

x/2007, în sensul de a se face mențiuni cu privire la echivalentul total de

3.307.500 euro pentru suprafața de 0,7500 ha teren în zona A, calculat la 441

euro/mp și la echivalentul total de 50.641.500 euro pentru suprafața de 20,67

ha teren în zona C5 calculat la 245 euro/mp.

În motivarea cererii, petenții arată

că sunt titularii dreptului la despăgubiri stabilite prin sentința civilă nr. 231

din 10 martie 2008 ca urmare a cumpărării drepturilor litigioase de la

reclamanții E., F., G., H. și I., pe numele cărora a fost înregistrată cererea

de chemare în judecată sub nr. x/114/2007 la Tribunalul Buzău, pe baza

dispozițiilor Legii nr. 10/2001.

Au învederat petenții că, așa cum

rezultă din dispozitivul sentinței civile nr. 231 din 10 martie 2008, instanța

de fond a obligat pârâtul Municipiul Buzău prin primar să plătească despăgubiri

pentru terenul în suprafață de 20.67 ha, amplasat în zona C în sumă de 245

euro/mp și pentru suprafața de 0,7500 ha amplasată în zona A, în sumă de 441

euro/mp, conform completării la raportul de expertiză. în cuprinsul acestui

dispozitiv nu s-au trecut, însă, valorile totale ce reprezintă echivalentul

măsurilor reparatorii pentru fiecare categorie de teren, motiv pentru care

procedura acordării despăgubirilor de către Autoritatea Națională pentru

Restituirea Proprietăților, unde este înregistrată cererea sub nr. x/CC/2010 și

nr. x/CC72010 nu a putut fi finalizată până în prezent.

În această situație, petenții au

solicitat lămurirea înțelesului și întinderii dispozitivului, cu menționarea în

mod expres a valorilor totale pentru cele două suprafețe de teren ce nu pot fi

restituite în natură, întrucât vechiul amplasament din str. ... și str. ...

este ocupat de biocuri de locuințe și alte detalii de sistematizare.

Au susținut reclamanții că valorile

menționate rezultă în mod expres din raportul de expertiză întocmit de expertul

J. și din completarea la acesta, probă administrată de instanța de fond și care

a stat la baza soluției pronunțate, în prezent definită și irevocabilă.

Intimatul primarul Municipiului Buzău

a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii privind

lămurirea înțelesului și întinderii dispozitivului sentinței civile nr. 231 din

10 martie 2008, având în vedere că prin contestația formulată de E., F., G., H.

și I. împotriva Dispoziției nr. 342 din 8 mai 2007 a primarului Buzău,

contestație însușită de cesionarii de drepturi litigioase A., B., C. și D., nu

s-a solicitat stabilirea valorii imobilului notificat. O astfel de cerere nici

nu ar fi fost, de fapt, admisibilă, întrucât primăria nu avea și nu are nici în

prezent competențe în stabilirea valorii imobilului imposibil de restituit în

natură, acest atribut aparținând Comisiei Centrale pentru Stabilirea

Despăgubirilor din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea

Proprietăților, conform prevederilor legale.

A considerat intimatul că reclamanții

încearcă pe această cale sa-și constituie un titlu prin care să se stabilească

valoarea despăgubirilor la care ar avea dreptul și să oblige în acest fel

Comisia centrală pentru stabilirea despăgubirilor să le acorde această

despăgubire, ceea ce excede, însă, obiectului contestației formulate și

cadrului procesual deja finalizat prin hotărâre irevocabilă. Valorile stabilite

conform raportului de expertiză la acel moment și preluate în dispozitivul

hotărârii aveau în vedere obligarea municipiului Buzău la eventuala atribuire

de teren în compensare de o anumită valoare și nu au cum să lege în vreun fel

Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților în stabilirea

despăgubirilor în echivalent ce s-ar putea acorda reclamanților.

Prin încheierea de ședință din 11

iunie 2015, Tribunalul Buzău a respins cererea privind lămurirea înțelesului și

întinderii dispozitivului sentinței civile nr. 231 din 10 martie 2008

pronunțată de Tribunalul Buzău în Dosarul nr. x/114/2007.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a

reținut că prin cererea înregistrata pe rolul Tribunalului Buzău la data de 7

iunie 2006, sub nr. x/114/2007, petiționarii E., F., G., H. și I., au formulat

contestație împotriva Dispoziției nr. 342 din 8 mai 2007 emisa de primarul Municipiului

Buzău.

În motivarea contestației, petenții au

arătat că, după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, E., în nume propriu a

formulat doua notificări, respectiv din 8 august 2001 și din 8 august 2001 și

împreuna cu ceilalți moștenitori, notificarea din 2001, prin care solicitau,

conform Legii nr. 10/2001, restituirea în natură a două terenuri intravilane

situate în Buzău, în suprafață de 7.500 mp și str. ..., în suprafață de 80,000

mp, precum și despăgubiri pentru construcțiile demolate la cele doua adrese,

însă prin dispoziția contestată s-a respins cererea formulata prin notificare

cu motivații care nu au temei probator și nici legal.

S-a mai reținut că, prin întâmpinarea

depusa la dosar, intimata a arătat că este de acord cu restituirea în natură a

terenului cu respectarea dispozițiilor art. 10 și art. 11 din Legea nr.

10/2001.

Tribunalul a mai reținut că la 20

noiembrie 2007 s-a încheiat contractul autentificat prin care petiționarii au

cedat (vândut) drepturile litigioase ce decurg din Dosarul nr. x/2007 al Tribunalului

Buzău, cesionarilor A., B., C. și D., aceștia fiind introduși în cauza în locul

reclamanților inițiali.

Prin sentința civilă nr. 231 din 10

martie 2008 Tribunalul Buzău a admis în parte contestația, a anulat în

totalitate Dispoziția din 8 mai 2007 emisa de primarul Municipiului Buzău în

baza Legii nr. 10/2001 și a constatat dreptul petiționarilor, prin cesionari,

la restituirea în natură a suprafețelor de teren libere și care au făcut

obiectul notificării, respectiv 4.300 mp drum canal centură, 2.100 mp parcare,

1.637 mp, centură pasaj, 3.100 mp parcare pasaj, identificate conform

completării la raportul de expertiză.

Totodată, a fost obligat Municipiul

Buzău, prin primar, să retrocedeze petenților în natură aceste suprafețe, iar

pentru restul terenului pană la 20,67 ha să acorde masuri reparatorii în teren

echivalent a 245 euro/mp potrivit zonei C și 441 euro/mp potrivit zonei A din

completarea la raportul de expertiză din domeniul public sau privat prin

negociere directă cu primarul, Tribunalul a constatat că în considerentele

hotărârii sus-menționate s-a reținut că în cauză s-a formulat notificare

potrivit Legii nr. 10/2001, soluționată prin Dispoziția din 8 mai 2007 de primarul

Municipiului Buzău, prin respingere. Dispoziția conține motive contradictorii

și neîntemeiate, respectiv la art. 1 se motivează respingerea cererii de

acordarea despăgubirilor pe considerentul că imobilele au fost preluate abuziv,

iar la art. 2 se propune acordarea de despăgubiri aferente imobilelor preluate

în mod abuziv,

Pe de alta parte, instanța a stabilit

că este dovedit, cu actele autentice depuse și cu expertiza efectuată, că

autorul petiționarilor a deținut terenuri intravilane, respectiv 7.500 mp teren

aferent locuinței din str. ... și 22 ha aferente conacului din str. ...,

acestea din urma, parte din moșia de peste 80.000 ha. Terenurile au fost

identificate în schițele anexe la expertiză, schițe din care rezultă că terenul

din str. Democrației este afectat de lucrări de utilitate publică necesare

normalei folosiri a blocurilor din zonă, iar cel din str. Transilvaniei este

parțial ocupat de gospodarii individuale parțial libere.

Cu privire la terenul din str. ... s-a

constatat că pe acesta s-au construit blocuri de locuințe, parte din teren

fiind ocupat de trotuar, cu instalațiile subterane, spațiu verde între blocuri,

acestea răspunzând unei necesități firești de utilizare a construcțiilor, deci,

nefiind susceptibil de restituire în natură.

Referitor la terenul din str. ..., s-a

constatat, conform raportului de expertiză, ca există mai multe parcele libere,

neafectafe de utilități care ar face imposibila restituirea în natură, astfel

ca, sub acest aspect solicitările petenților au fost apreciate de instanță ca

fiind fondate.

Drept consecință, instanța a admis în

parte contestația și a anulat dispoziția atacată.

A mai reținut tribunalul că, prin

cererea de față, petenții cumpărători de drepturi litigioase A., B., C. și D.,

au susținut că procedura acordării despăgubirilor de către Autoritatea

Națională pentru Restituirea Proprietăților, unde este înregistrată cererea din

2010, nu a putut fi finalizată până în prezent întrucât în cuprinsul

dispozitivului sentinței mai sus redate nu s-au trecut valorile totale ce

reprezintă echivalentul măsurilor reparatorii pentru fiecare categorie de

teren, solicitând lămurirea înțelesului și întinderii acestuia în sensul de a

se face mențiuni cu. privire la echivalentul total de 3,307.500 euro pentru

suprafața de 0,7500 ha teren în zona A, calculat la 441 euro/mp și la

echivalentul total de 50.641.500 euro pentru suprafața de 20,67 ha teren în zona

C, calculat ia 245 euro/mp.

Cererea a fost apreciază de instanță

ca neîntemeiată, pentru urătoarele considerente:

Potrivit art. 281

1

C. proc.

civ. „În cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul,

întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori acesta cuprinde

dispoziții potrivnice, părțile pot cere instanței care a pronunțat hotărârea să

lămurească dispozitivul sau sa înlăture dispozițiile potrivnice", or,

dispozitivul sentinței a cărui lămurire se solicită este clar în sensul că

pentru terenurile pentru care expertiza efectuată în cauză a constatat că sunt

libere s-a dispus retrocedarea în natură iar pentru cele afectate de utilități

care fac imposibila restituirea în natură instanța a stabilit că trebuie urmata

procedura constatării dreptului la despăgubiri.

A mai reținut instanța că nicio clipă

nu s-a stabilit că dreptul la despăgubiri se va calcula la valoarea de 441

euro/mp pentru suprafața de 0,7500 ha teren din zona A, respectiv la valoarea

de 245 euro/mp pentru suprafața de 20,67 ha teren din zona C așa cum pretind

petenții. Conform dispozitivului analizat a fost obligat Municipiul Buzău prin primar

ca „pentru restul terenului până la 20,67 ha să acorde masuri reparatorii în

teren echivalent a 245 euro/mp potrivit zonei C și 441 euro/mp potrivit zonei A

din completarea la raportul de expertiză din domeniul public sau privat prin

negociere directă cu primarul".

Împotriva acestei încheieri au

formulat apel petenții A., B., C. și D., care au susținut că este nelegală,

întrucât nu a fost lămurit înțelesul și întinderea dispozitivului sentinței

civile nr. 231 din 10 martie 2008, în sensul solicitărilor din cererea

introductiva.

În dezvoltarea motivelor de apei5

petenții au arătat că prin sentința nr. 231 din 10 martie 2008 Tribunalul Buzău

a obligat Municipiul Buzău să acorde măsuri reparatorii pentru restul terenului

până la 20,67 ha, respectiv 245 euro/mp, potrivit zonei C și 441 euro/mp

potrivit zonei A, conform completării ia raportul de expertiza J. sau prin

negociere directă din domeniu! public sau privat al municipiului, însă această

dispoziție nu a fost adusă la îndeplinire, Dosarul fiind înaintat la Autoritatea

Națională pentru Restituirea Proprietăților unde a fost înregistrat

cu nr. x/CC/2010 și nr. x/CC/2010, pentru acordarea măsurilor reparatorii în

echivalent bănesc cu privire la aceste terenuri, rămânând nesoluționat până în

prezent întrucât s~a apreciat că dispozitivul nu este lămuritor.

Au mai arătat petenții că Tribunalul

Buzău a respins cererea privind lămurirea înțelesului și întinderii

dispozitivului, reținând că măsurile reparatorii se referă la atribuirea în

natură, în echivalent de teren.

Față de conținutul înscrisurilor

depuse la dosarul cauzei, petenții apreciază că este evidentă interpretarea

diferită a pârâtului Municipiul Buzău, care a sesizat Autoritatea

Națională pentru Restituirea Proprietăților în vederea acordării

masurilor reparatorii în echivalent bănesc, motivat de faptul că nu poate fi

pusă în executare sentința de atribuire de teren în natură.

Prin Decizia nr. 1725 din 4 noiembrie

2015, Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, a respins ca nefondat apelul

formulat de petenții A., B., C. și D. împotriva încheierii de ședință

pronunțată la 11 iunie 2015 în Dosarul nr. x/114/2007 ai Tribunalului Buzău.

Pentru a pronunța această decizie,

instanța de apel a reținut, în esență, că dispozitivul sentinței civile nr. 231

din 10 martie 2008 a Tribunalului Buzău este clar, complet și lipsit de echivoc

și nu cuprinde dispoziții potrivnice, astfel încât să fie incidente

dispozițiile art. 281

1

C. proc. civ.

S-a considerat că, pe calea procedurii

de lămurire a dispozitivului, petenții urmăresc să obțină de fapt o modificare

a acestuia, fn sensul de a se face mențiunea cu privire Ia echivalentul total

de 3.307.500 euro pentru suprafața de 0,7500 ha teren în zona A, calculat la

441 euro/mp și la echivalentul total de 50.641,500 euro pentru suprafața de

20,67 ha teren în zona C, calculat la 245 euro/mp, lucru care nu este posibil.

Argumentul apelanților în sensul că

hotărârea nu poate fi adusă la îndeplinire întrucât dispozițiile saie au fost

interpretate diferit de părți și instanță a fost înlăturat ca nejustificând admiterea

cererii întrucât dispozitivul sentinței civile nr. 231 din 10 martie 2008 nu se

impune a fi lămurit.

Împotriva deciziei menționate au

declarat recurs în termenul legal petenții A., B., C. și D., criticând-o ca

nelegală pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 7-9 C. proc. civ.

Dezvoltând criticile aduse deciziei

reeurate, petenții au susținut că instanța a reținut că la momentul pronunțării

sentinței civile nr. 231 din 10 martie 2008 de Tribunalul Buzău s-a făcut o

corectă aplicare a art. 10 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, însă nu a reținut

și faptul caprin aceeași sentință a fost stabilită și valoarea terenului

vechiului amplasament.

Prin Dispozițiile din 5 noiembrie 2010

și din 3 decembrie 2010, primarul Municipiului Buzău a restituit în compensare

bunuri disponibile cu aceleași caracteristici ca ale terenurilor preluate de

stat de la autori.

Deoarece la nivelul Municipiului Buzău

nu au mai fost identificate bunuri care să poată face obiectul compensării,

singura măsură posibilă era acordarea de despăgubiri pentru restul bunurilor

imposibil de restituit în natură pe vechiul amplasament sau în compensare pe

alte amplasamente, motiv pentru care prin art. 4 al Dispoziției din 16

decembrie 2010 s-a propus acordarea de măsuri reparatorii, echivalent pentru

terenul în suprafață de 195.789,90 mp, construcțiile demolate și gardul de

scândură.

S-a învederat că, la momentul emiterii

dispozițiilor menționate, s-a ținut cont de valoarea terenului pe vechiul

amplasament, stabilită de instanță prin omologarea raportului de expertiză

întocmit de expert J. și că nu a fost dată o altă interpretare a dispozitivului

sentinței civile nr. 231 din 10 martie 2008 a Tribunalului Buzău.

Recurenții au precizat că prin

promovarea procedurii de lămurire a dispozitivului nu au dorit o modificare a

sentinței civile nr. 231 din 10 martie 2008 a Tribunalului Buzău, ci,

dimpotrivă, au dorit să știe dacă prin aceasta instanța a înțeles să

stabilească valoarea terenului vechi amplasament pentru care a dispus

întocmirea raportului de expertiză menționat.

S-a susținut că o altă interpretare ar

fi eronată, deoarece dacă instanța ar fi dorit a stabili doar acordarea de

despăgubiri, atunci nu ar li dispus stabilirea valorii terenului preluat de

către Statul Român de la autorii petenților, ci s-ar fi mulțumit doar cu o

expertiză din care sa rezulte dacă terenul este liber sau ocupat.

În finalul motivelor de recurs,

petenții au invocat, în susținerea admiterii cererii întemeiate pe dispozițiile

art. 2811 C. proc. civ., considerentele Deciziei nr. 52/2007 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secțiile unite, prin care se conchide că instanța

învestită cu soluționarea unei astfel de spețe este competentă, în virtutea

principiului plenitudinii de jurisdicție să stabilească și întinderea despăgubirilor

corespunzătoare imobilului preluat abuziv a cărui restituire în natură nu mai

este posibilă.

Examinând criticile invocate de

recurenți, raportat la dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., căruia

acestea i se circumscriu, Curtea va constata că recursul este nefondat pentru

următoarele considerente:

Prin sentința civilă nr. 231 din 10

martie 2008, Tribunalul Buzău a admis în parte contestația formulată împotriva Dispoziției

din 8 mai 2007, emisa de primarul Municipiului Buzău în baza Legii nr. 10/2001,

pe care a anulat-o în totalitate constatând dreptul cesionarilor de drepturi

litigioase A., B., C. și D., la restituirea în natură a suprafețelor de teren

libere, ce au făcut obiectul notificării, respectiv 3.200 mp drum canal

centură, 2.100 mp parcare, 1.637 mp centură pasaj, 3.100 mp parcare pasaj,

identificate conform completării la raportul de expertiză.

Prin aceeași hotărâre a fost obligat

Municipiul Buzău, prin primar, să retrocedeze petenților în natură aceste

suprafețe, iar pentru restul terenului până la 20,67 ha să acorde măsuri

reparatorii în teren echivalent a 245 euro/mp potrivit zonei C și 441 euro/mp

potrivit zonei A, din domeniul public sau privat, prin negocierea directă cu

primarul.

Curtea de Apel Ploiești, prin Decizia civilă

nr. 146 din 20 mai 2008 a admis apelul declarat de pârâtul Municipiului Buzău

prin primar și a schimbat în parte sentința menționată în sensul că a constatat

dreptul reclamanților la restituirea în natură a terenurilor libere, mai puțin

suprafața de 2.100 mp, reprezentând parcarea și a luat act de renunțarea

reclamanților la apelul declarat.

Recursul declarat de Municipiul Buzău

prin primar împotriva acestei decizii a fost respins ca nefondat prin Decizia nr.

4628 din 30 martie 2009 pronunțat de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Dispozitivul sentinței menționate, a

cărei lămurire s-a solicitat prin promovarea cererii de lămurire întemeiate pe

dispozițiile art. 281

1

C. proc. civ. este clar și lipsit de echivoc.

Astfel cum rezultă din alin. (4) al

dispozitivului sentinței civile nr. 231 din 10 martie 2008 a Tribunalului

Buzău, pentru restul terenului ce nu poate fi restituit în natură, până la

20,67 ha, Municipiul Buzău prin primar a fost obligat să acorde măsuri

reparatorii în teren echivalent prin negociere directă cu primarul, conform

completării la raportul de expertiză efectuat în cauză.

Este evident că măsurile reparatorii

stabilite pentru terenul imposibil de restituit în natură au constat în

compensarea cu teren în echivalent disponibil din patrimoniul unității

administrativ teritoriale, situație ce rezultă și din considerentele Deciziei nr.

4628 din 30 martie 2009 pronunțată în recurs de Înalta Curte de Casație și

Justiție, prin care se reține că instanțele au stabilit corect, ca primă

modalitate de reparație, compensarea cu alte bunuri, respectiv teren în

echivalent disponibil din patrimoniul Municipiului Buzău, sens în care s-a

apreciat ca s-a făcut o corectă aplicare a art. 10 alin. 10 din Legea nr.

10/2001.

Împrejurarea că primarul Municipiului

Buzău a dat o altă interpretare dispozitivului sentinței civile a cărei

lămurire s-a solicitat, în sensul că a sesizat Autoritatea Națională

pentru Restituirea Proprietăților în vederea acordării de măsuri

reparatorii prin echivalent conform procedurii reglementate de Legea nr.

165/2013 având în vedere că dispoziția menționată din hotărâre nu poate fi pusă

în executare, nu poate justifica admiterea cererii de lămurire formulate în

temeiul dispozițiilor art. 281

1

C. proc. civ., întrucât excede

acestor dispoziții legale.

O astfel de cerere în sensul

stabilirii valorii despăgubirilor cuvenite pentru terenurile imposibil a fi

restituite în natură și, pe cale de consecință, în sensul obligării Comisiei

Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor la acordarea despăgubirilor în

cuantumul solicitat excede obiectului contestației formulate și cadrului

procesual finalizat prin pronunțarea unei hotărâri irevocabile.

Valorile stabilite prin raportul de

expertiză, preluate în dispozitivul hotărârii a cărei lămurire s-a solicitat

aveau în vedere exclusiv obligarea Municipiului Buzău la atribuirea de teren în

compensare de o anumită valoare, în condițiile în care primarul nu are

competențe potrivit legii în stabilirea valorii imobilelor imposibil de

restituit în natură.

Pentru toate aceste considerente,

Curtea va constata că instanța de apel a interpretat corect dispozițiile art. 281

1

C. proc. civ., constatând că solicitarea petenților nu întrunește condițiile

pentru admiterea cererii de lămurire formulate în temeiul prevederilor legale

menționate.

Prin urmare, se va constata că nu este

întrunit motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Celelalte motive, prevăzute de art.

304 pct. 7 și. 8 C. proc. civ. nu vor fi examinate, fiind invocate formal, în

condițiile în care din dezvoltarea acestora nu rezultă argumente care să se

circumscrie respectivelor cazuri de nelegalitate.

Pentru toate aceste considerente,

Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge

recursul petenților ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de reclamanții A., B., C., D. împotriva Deciziei nr. 1725 din 4

noiembrie 2015 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

23 februarie 2016.