ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 407/2016

Decizia nr. 407/2016 Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul Buzău la 13 februarie 2015, petenții A., B., C. și D. au solicitat lămurirea înțelesului și întinderii dispozitivului sentinței civile din 10 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Buzău în Dosarul nr. x/2007, în sensul de a se face mențiuni cu privire la echivalentul total de 3.307.500 euro pentru suprafața de 0,7500 ha teren în zona A, calculat la 441 euro/mp și la echivalentul total de 50.641.500 euro pentru suprafața de 20,67 ha teren în zona C5 calculat la 245 euro/mp. În motivarea cererii, petenții arată că sunt titularii dreptului la despăgubiri stabilite prin sentința civilă nr. 231 din 10 martie 2008 ca urmare a cumpărării drepturilor litigioase de la reclamanții E., F., G., H. și I., pe numele cărora a fost înregistrată cererea de chemare în judecată sub nr. x/114/2007 la Tribunalul Buzău, pe baza dispozițiilor Legii nr. 10/2001.

Au învederat petenții că, așa cum rezultă din dispozitivul sentinței civile nr. 231 din 10 martie 2008, instanța de fond a obligat pârâtul Municipiul Buzău prin primar să plătească despăgubiri pentru terenul în suprafață de 20.67 ha, amplasat în zona C în sumă de 245 euro/mp și pentru suprafața de 0,7500 ha amplasată în zona A, în sumă de 441 euro/mp, conform completării la raportul de expertiză. în cuprinsul acestui dispozitiv nu s-au trecut, însă, valorile totale ce reprezintă echivalentul măsurilor reparatorii pentru fiecare categorie de teren, motiv pentru care procedura acordării despăgubirilor de către Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, unde este înregistrată cererea sub nr. x/CC/2010 și nr. x/CC72010 nu a putut fi finalizată până în prezent.

În această situație, petenții au solicitat lămurirea înțelesului și întinderii dispozitivului, cu menționarea în mod expres a valorilor totale pentru cele două suprafețe de teren ce nu pot fi restituite în natură, întrucât vechiul amplasament din str… și str… este ocupat de biocuri de locuințe și alte detalii de sistematizare. Au susținut reclamanții că valorile menționate rezultă în mod expres din raportul de expertiză întocmit de expertul J. și din completarea la acesta, probă administrată de instanța de fond și care a stat la baza soluției pronunțate, în prezent definită și irevocabilă.

Intimatul primarul Municipiului Buzău a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii privind lămurirea înțelesului și întinderii dispozitivului sentinței civile nr. 231 din 10 martie 2008, având în vedere că prin contestația formulată de E., F., G., H. și I. împotriva Dispoziției nr. 342 din 8 mai 2007 a primarului Buzău, contestație însușită de cesionarii de drepturi litigioase A., B., C. și D., nu s-a solicitat stabilirea valorii imobilului notificat. O astfel de cerere nici nu ar fi fost, de fapt, admisibilă, întrucât primăria nu avea și nu are nici în prezent competențe în stabilirea valorii imobilului imposibil de restituit în natură, acest atribut aparținând Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, conform prevederilor legale.

A considerat intimatul că reclamanții încearcă pe această cale sa-și constituie un titlu prin care să se stabilească valoarea despăgubirilor la care ar avea dreptul și să oblige în acest fel Comisia centrală pentru stabilirea despăgubirilor să le acorde această despăgubire, ceea ce excede, însă, obiectului contestației formulate și cadrului procesual deja finalizat prin hotărâre irevocabilă. Valorile stabilite conform raportului de expertiză la acel moment și preluate în dispozitivul hotărârii aveau în vedere obligarea municipiului Buzău la eventuala atribuire de teren în compensare de o anumită valoare și nu au cum să lege în vreun fel Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților în stabilirea despăgubirilor în echivalent ce s-ar putea acorda reclamanților.

Prin încheierea de ședință din 11 iunie 2015, Tribunalul Buzău a respins cererea privind lămurirea înțelesului și întinderii dispozitivului sentinței civile nr. 231 din 10 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău în Dosarul nr. x/114/2007. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că prin cererea înregistrata pe rolul Tribunalului Buzău la data de 7 iunie 2006, sub nr. x/114/2007, petiționarii E., F., G., H. și I., au formulat contestație împotriva Dispoziției nr. 342 din 8 mai 2007 emisa de primarul Municipiului Buzău.

În motivarea contestației, petenții au arătat că, după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, E., în nume propriu a formulat doua notificări, respectiv din 8 august 2001 și din 8 august 2001 și împreuna cu ceilalți moștenitori, notificarea din 2001, prin care solicitau, conform Legii nr. 10/2001, restituirea în natură a două terenuri intravilane situate în Buzău, în suprafață de 7.500 mp și str… , în suprafață de 80,000 mp, precum și despăgubiri pentru construcțiile demolate la cele doua adrese, însă prin dispoziția contestată s-a respins cererea formulata prin notificare cu motivații care nu au temei probator și nici legal. S-a mai reținut că, prin întâmpinarea depusa la dosar, intimata a arătat că este de acord cu restituirea în natură a terenului cu respectarea dispozițiilor art. 10 și art. 11 din Legea nr. 10/2001.

Tribunalul a mai reținut că la 20 noiembrie 2007 s-a încheiat contractul autentificat prin care petiționarii au cedat (vândut) drepturile litigioase ce decurg din Dosarul nr. x/2007 al Tribunalului Buzău, cesionarilor A., B., C. și D., aceștia fiind introduși în cauza în locul reclamanților inițiali. Prin sentința civilă nr. 231 din 10 martie 2008 Tribunalul Buzău a admis în parte contestația, a anulat în totalitate Dispoziția din 8 mai 2007 emisa de primarul Municipiului Buzău în baza Legii nr. 10/2001 și a constatat dreptul petiționarilor, prin cesionari, la restituirea în natură a suprafețelor de teren libere și care au făcut obiectul notificării, respectiv 4.300 mp drum canal centură, 2.100 mp parcare, 1.637 mp, centură pasaj, 3.100 mp parcare pasaj, identificate conform completării la raportul de expertiză.

Totodată, a fost obligat Municipiul Buzău, prin primar, să retrocedeze petenților în natură aceste suprafețe, iar pentru restul terenului pană la 20,67 ha să acorde masuri reparatorii în teren echivalent a 245 euro/mp potrivit zonei C și 441 euro/mp potrivit zonei A din completarea la raportul de expertiză din domeniul public sau privat prin negociere directă cu primarul, Tribunalul a constatat că în considerentele hotărârii sus-menționate s-a reținut că în cauză s-a formulat notificare potrivit Legii nr. 10/2001, soluționată prin Dispoziția din 8 mai 2007 de primarul Municipiului Buzău, prin respingere.

Dispoziția conține motive contradictorii și neîntemeiate, respectiv la art. 1 se motivează respingerea cererii de acordarea despăgubirilor pe considerentul că imobilele au fost preluate abuziv, iar la art. 2 se propune acordarea de despăgubiri aferente imobilelor preluate în mod abuziv, Pe de alta parte, instanța a stabilit că este dovedit, cu actele autentice depuse și cu expertiza efectuată, că autorul petiționarilor a deținut terenuri intravilane, respectiv 7.500 mp teren aferent locuinței din str… și 22 ha aferente conacului din str… , acestea din urma, parte din moșia de peste 80.000 ha. Terenurile au fost identificate în schițele anexe la expertiză, schițe din care rezultă că terenul din str. Democrației este afectat de lucrări de utilitate publică necesare normalei folosiri a blocurilor din zonă, iar cel din str. Transilvaniei este parțial ocupat de gospodarii individuale parțial libere.

Cu privire la terenul din str… s-a constatat că pe acesta s-au construit blocuri de locuințe, parte din teren fiind ocupat de trotuar, cu instalațiile subterane, spațiu verde între blocuri, acestea răspunzând unei necesități firești de utilizare a construcțiilor, deci, nefiind susceptibil de restituire în natură. Referitor la terenul din str… , s-a constatat, conform raportului de expertiză, ca există mai multe parcele libere, neafectafe de utilități care ar face imposibila restituirea în natură, astfel ca, sub acest aspect solicitările petenților au fost apreciate de instanță ca fiind fondate. Drept consecință, instanța a admis în parte contestația și a anulat dispoziția atacată.

A mai reținut tribunalul că, prin cererea de față, petenții cumpărători de drepturi litigioase A., B., C. și D., au susținut că procedura acordării despăgubirilor de către Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, unde este înregistrată cererea din 2010, nu a putut fi finalizată până în prezent întrucât în cuprinsul dispozitivului sentinței mai sus redate nu s-au trecut valorile totale ce reprezintă echivalentul măsurilor reparatorii pentru fiecare categorie de teren, solicitând lămurirea înțelesului și întinderii acestuia în sensul de a se face mențiuni cu. privire la echivalentul total de 3,307.500 euro pentru suprafața de 0,7500 ha teren în zona A, calculat la 441 euro/mp și la echivalentul total de 50.641.500 euro pentru suprafața de 20,67 ha teren în zona C, calculat ia 245 euro/mp.

Cererea a fost apreciază de instanță ca neîntemeiată, pentru urătoarele considerente: Potrivit art. 281 1 C. proc. civ. „În cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori acesta cuprinde dispoziții potrivnice, părțile pot cere instanței care a pronunțat hotărârea să lămurească dispozitivul sau sa înlăture dispozițiile potrivnice", or, dispozitivul sentinței a cărui lămurire se solicită este clar în sensul că pentru terenurile pentru care expertiza efectuată în cauză a constatat că sunt libere s-a dispus retrocedarea în natură iar pentru cele afectate de utilități care fac imposibila restituirea în natură instanța a stabilit că trebuie urmata procedura constatării dreptului la despăgubiri.

A mai reținut instanța că nicio clipă nu s-a stabilit că dreptul la despăgubiri se va calcula la valoarea de 441 euro/mp pentru suprafața de 0,7500 ha teren din zona A, respectiv la valoarea de 245 euro/mp pentru suprafața de 20,67 ha teren din zona C așa cum pretind petenții. Conform dispozitivului analizat a fost obligat Municipiul Buzău prin primar ca „pentru restul terenului până la 20,67 ha să acorde masuri reparatorii în teren echivalent a 245 euro/mp potrivit zonei C și 441 euro/mp potrivit zonei A din completarea la raportul de expertiză din domeniul public sau privat prin negociere directă cu primarul". Împotriva acestei încheieri au formulat apel petenții A., B., C. și D., care au susținut că este nelegală, întrucât nu a fost lămurit înțelesul și întinderea dispozitivului sentinței civile nr. 231 din 10 martie 2008, în sensul solicitărilor din cererea introductiva.

În dezvoltarea motivelor de apei5 petenții au arătat că prin sentința nr. 231 din 10 martie 2008 Tribunalul Buzău a obligat Municipiul Buzău să acorde măsuri reparatorii pentru restul terenului până la 20,67 ha, respectiv 245 euro/mp, potrivit zonei C și 441 euro/mp potrivit zonei A, conform completării ia raportul de expertiza J. sau prin negociere directă din domeniu! public sau privat al municipiului, însă această dispoziție nu a fost adusă la îndeplinire, Dosarul fiind înaintat la Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților unde a fost înregistrat cu nr. x/CC/2010 și nr. x/CC/2010, pentru acordarea măsurilor reparatorii în echivalent bănesc cu privire la aceste terenuri, rămânând nesoluționat până în prezent întrucât s~a apreciat că dispozitivul nu este lămuritor.

Au mai arătat petenții că Tribunalul Buzău a respins cererea privind lămurirea înțelesului și întinderii dispozitivului, reținând că măsurile reparatorii se referă la atribuirea în natură, în echivalent de teren. Față de conținutul înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, petenții apreciază că este evidentă interpretarea diferită a pârâtului Municipiul Buzău, care a sesizat Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților în vederea acordării masurilor reparatorii în echivalent bănesc, motivat de faptul că nu poate fi pusă în executare sentința de atribuire de teren în natură. Prin Decizia nr. 1725 din 4 noiembrie 2015, Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, a respins ca nefondat apelul formulat de petenții A., B., C. și D. împotriva încheierii de ședință pronunțată la 11 iunie 2015 în Dosarul nr. x/114/2007 ai Tribunalului Buzău.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut, în esență, că dispozitivul sentinței civile nr. 231 din 10 martie 2008 a Tribunalului Buzău este clar, complet și lipsit de echivoc și nu cuprinde dispoziții potrivnice, astfel încât să fie incidente dispozițiile art. 281 1 C. proc. civ. S-a considerat că, pe calea procedurii de lămurire a dispozitivului, petenții urmăresc să obțină de fapt o modificare a acestuia, fn sensul de a se face mențiunea cu privire Ia echivalentul total de 3.307.500 euro pentru suprafața de 0,7500 ha teren în zona A, calculat la 441 euro/mp și la echivalentul total de 50.641,500 euro pentru suprafața de 20,67 ha teren în zona C, calculat la 245 euro/mp, lucru care nu este posibil.

Argumentul apelanților în sensul că hotărârea nu poate fi adusă la îndeplinire întrucât dispozițiile saie au fost interpretate diferit de părți și instanță a fost înlăturat ca nejustificând admiterea cererii întrucât dispozitivul sentinței civile nr. 231 din 10 martie 2008 nu se impune a fi lămurit. Împotriva deciziei menționate au declarat recurs în termenul legal petenții A., B., C. și D., criticând-o ca nelegală pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 7-9 C. proc. civ. Dezvoltând criticile aduse deciziei reeurate, petenții au susținut că instanța a reținut că la momentul pronunțării sentinței civile nr. 231 din 10 martie 2008 de Tribunalul Buzău s-a făcut o corectă aplicare a art. 10 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, însă nu a reținut și faptul caprin aceeași sentință a fost stabilită și valoarea terenului vechiului amplasament.

Prin Dispozițiile din 5 noiembrie 2010 și din 3 decembrie 2010, primarul Municipiului Buzău a restituit în compensare bunuri disponibile cu aceleași caracteristici ca ale terenurilor preluate de stat de la autori. Deoarece la nivelul Municipiului Buzău nu au mai fost identificate bunuri care să poată face obiectul compensării, singura măsură posibilă era acordarea de despăgubiri pentru restul bunurilor imposibil de restituit în natură pe vechiul amplasament sau în compensare pe alte amplasamente, motiv pentru care prin art. 4 al Dispoziției din 16 decembrie 2010 s-a propus acordarea de măsuri reparatorii, echivalent pentru terenul în suprafață de 195.789,90 mp, construcțiile demolate și gardul de scândură.

S-a învederat că, la momentul emiterii dispozițiilor menționate, s-a ținut cont de valoarea terenului pe vechiul amplasament, stabilită de instanță prin omologarea raportului de expertiză întocmit de expert J. și că nu a fost dată o altă interpretare a dispozitivului sentinței civile nr. 231 din 10 martie 2008 a Tribunalului Buzău. Recurenții au precizat că prin promovarea procedurii de lămurire a dispozitivului nu au dorit o modificare a sentinței civile nr. 231 din 10 martie 2008 a Tribunalului Buzău, ci, dimpotrivă, au dorit să știe dacă prin aceasta instanța a înțeles să stabilească valoarea terenului vechi amplasament pentru care a dispus întocmirea raportului de expertiză menționat.

S-a susținut că o altă interpretare ar fi eronată, deoarece dacă instanța ar fi dorit a stabili doar acordarea de despăgubiri, atunci nu ar li dispus stabilirea valorii terenului preluat de către Statul Român de la autorii petenților, ci s-ar fi mulțumit doar cu o expertiză din care sa rezulte dacă terenul este liber sau ocupat. În finalul motivelor de recurs, petenții au invocat, în susținerea admiterii cererii întemeiate pe dispozițiile art. 2811 C. proc. civ., considerentele Deciziei nr. 52/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secțiile unite, prin care se conchide că instanța învestită cu soluționarea unei astfel de spețe este competentă, în virtutea principiului plenitudinii de jurisdicție să stabilească și întinderea despăgubirilor corespunzătoare imobilului preluat abuziv a cărui restituire în natură nu mai este posibilă.

Examinând criticile invocate de recurenți, raportat la dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., căruia acestea i se circumscriu, Curtea va constata că recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Prin sentința civilă nr. 231 din 10 martie 2008, Tribunalul Buzău a admis în parte contestația formulată împotriva Dispoziției din 8 mai 2007, emisa de primarul Municipiului Buzău în baza Legii nr. 10/2001, pe care a anulat-o în totalitate constatând dreptul cesionarilor de drepturi litigioase A., B., C. și D., la restituirea în natură a suprafețelor de teren libere, ce au făcut obiectul notificării, respectiv 3.200 mp drum canal centură, 2.100 mp parcare, 1.637 mp centură pasaj, 3.100 mp parcare pasaj, identificate conform completării la raportul de expertiză.

Prin aceeași hotărâre a fost obligat Municipiul Buzău, prin primar, să retrocedeze petenților în natură aceste suprafețe, iar pentru restul terenului până la 20,67 ha să acorde măsuri reparatorii în teren echivalent a 245 euro/mp potrivit zonei C și 441 euro/mp potrivit zonei A, din domeniul public sau privat, prin negocierea directă cu primarul. Curtea de Apel Ploiești, prin Decizia civilă nr. 146 din 20 mai 2008 a admis apelul declarat de pârâtul Municipiului Buzău prin primar și a schimbat în parte sentința menționată în sensul că a constatat dreptul reclamanților la restituirea în natură a terenurilor libere, mai puțin suprafața de 2.100 mp, reprezentând parcarea și a luat act de renunțarea reclamanților la apelul declarat.

Recursul declarat de Municipiul Buzău prin primar împotriva acestei decizii a fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 4628 din 30 martie 2009 pronunțat de Înalta Curte de Casație și Justiție. Dispozitivul sentinței menționate, a cărei lămurire s-a solicitat prin promovarea cererii de lămurire întemeiate pe dispozițiile art. 281 1 C. proc. civ. este clar și lipsit de echivoc. Astfel cum rezultă din alin. (4) al dispozitivului sentinței civile nr. 231 din 10 martie 2008 a Tribunalului Buzău, pentru restul terenului ce nu poate fi restituit în natură, până la 20,67 ha, Municipiul Buzău prin primar a fost obligat să acorde măsuri reparatorii în teren echivalent prin negociere directă cu primarul, conform completării la raportul de expertiză efectuat în cauză.

Este evident că măsurile reparatorii stabilite pentru terenul imposibil de restituit în natură au constat în compensarea cu teren în echivalent disponibil din patrimoniul unității administrativ teritoriale, situație ce rezultă și din considerentele Deciziei nr. 4628 din 30 martie 2009 pronunțată în recurs de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care se reține că instanțele au stabilit corect, ca primă modalitate de reparație, compensarea cu alte bunuri, respectiv teren în echivalent disponibil din patrimoniul Municipiului Buzău, sens în care s-a apreciat ca s-a făcut o corectă aplicare a art. 10 alin. 10 din Legea nr. 10/2001.

Împrejurarea că primarul Municipiului Buzău a dat o altă interpretare dispozitivului sentinței civile a cărei lămurire s-a solicitat, în sensul că a sesizat Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților în vederea acordării de măsuri reparatorii prin echivalent conform procedurii reglementate de Legea nr. 165/2013 având în vedere că dispoziția menționată din hotărâre nu poate fi pusă în executare, nu poate justifica admiterea cererii de lămurire formulate în temeiul dispozițiilor art. 281 1 C. proc. civ., întrucât excede acestor dispoziții legale. O astfel de cerere în sensul stabilirii valorii despăgubirilor cuvenite pentru terenurile imposibil a fi restituite în natură și, pe cale de consecință, în sensul obligării Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor la acordarea despăgubirilor în cuantumul solicitat excede obiectului contestației formulate și cadrului procesual finalizat prin pronunțarea unei hotărâri irevocabile.

Valorile stabilite prin raportul de expertiză, preluate în dispozitivul hotărârii a cărei lămurire s-a solicitat aveau în vedere exclusiv obligarea Municipiului Buzău la atribuirea de teren în compensare de o anumită valoare, în condițiile în care primarul nu are competențe potrivit legii în stabilirea valorii imobilelor imposibil de restituit în natură. Pentru toate aceste considerente, Curtea va constata că instanța de apel a interpretat corect dispozițiile art. 281 1 C. proc. civ., constatând că solicitarea petenților nu întrunește condițiile pentru admiterea cererii de lămurire formulate în temeiul prevederilor legale menționate. Prin urmare, se va constata că nu este întrunit motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. Celelalte motive, prevăzute de art. 304 pct. 7 și. 8 C. proc. civ. nu vor fi examinate, fiind invocate formal, în condițiile în care din dezvoltarea acestora nu rezultă argumente care să se circumscrie respectivelor cazuri de nelegalitate. Pentru toate aceste considerente, Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul petenților ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții A., B., C., D. împotriva Deciziei nr. 1725 din 4 noiembrie 2015 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 februarie 2016.