ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 220/2017

Decizia nr. 220/2017 Asupra recursului de față, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău la data de 23 mai 2005, reclamantul A. a contestat Dispoziția nr. x/2015 emisă de Primarul Municipiului Buzău. Prin Sentința civilă nr. 183 din 21 februarie 2006, Tribunalul Buzău a admis contestația, a dispus anularea Dispoziției nr. x/2015 emisă de Primarul Municipiului Buzău, în sensul că a stabilit valoarea estimată a imobilului format din construcție și teren aferent în suprafață de 44 m.p. situat în Buzău, la suma totală de 159.043,82 lei, pentru care urmează a se acorda despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, conform art. 24 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, modificată prin Legea nr. 247/2005.

Prin Decizia nr. 283 din 10 octombrie 2006, Curtea de Apel Ploiești, secția civilă, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinței civile nr. 183 din 21 februarie 2006 pronunțată de Tribunalul Buzău. La data de 22 decembrie 2015, pe rolul Curții de Apel Ploiești a fost înregistrată cererea formulată de petentul A., prin care a solicitat lămurirea Deciziei civile nr. 283 din 10 octombrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția civilă. Prin încheierea din camera de consiliu de la 13 aprilie 2016, Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, a respins, ca neîntemeiată, cererea de lămurire a Deciziei civile nr. 283 din 10 octombrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, în dosarul nr. x/42/2006, formulată de petentul A.. În motivarea încheierii, instanța a reținut că petentul, în fapt, dorește modificarea Deciziei nr. 283/2006 a Curții de Apel Ploiești.

Însă acest lucru nu se poate face pe calea lămuririi dispozitivului, deoarece prin cererea de lămurire se cere instanței să explice, să interpreteze măsurile dispuse prin hotărârea a cărei lămurire se solicită. Prin Decizia nr. 283/2006 a Curții de Apel Ploiești, irevocabilă prin Decizia civilă nr. 3783/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a fost respins apelul declarat de petent împotriva Sentinței civile nr. 183/2006 a Tribunalului Buzău. Această procedură este pusă la dispoziția părții doar atunci când, din culpa instanței, dispozitivul hotărârii nu este suficient de clar și poate determina dificultăți la executare. Or, în cauza de față, dispozitivul deciziei este suficient de clar, nu creează dificultăți la executare, mai ales că a fost emisă și decizia Comisiei Centrale de acordare despăgubiri, în cuantumul stabilit de instanță.

Împotriva încheierii din camera de consiliu de la 13 aprilie 2016 a declarat recurs reclamantul A., arătând că aceasta este netemeinică și nelegală. În motivarea recursului, petentul a arătat că, prin cererea de lămurire a învederat faptul că instanței de apel i-a fost prezentat înscrisul care dovedea că suprafața construcțiilor confiscate era mai mare decât suprafața pentru care s-a stabilit "valoarea estimată" prin sentința Tribunalului Buzău. Astfel, valoarea "estimată" de tribunal, respectiv 159.043,82 lei, a fost pentru suprafața de 110 m 2 construcții și 44 m 2 teren intravilan, suprafețe stabilite arbitrar de către expert, fără a se efectua un calcul. Înscrisul prezentat Curții de Apel Ploiești, ca instanță de control judiciar, făcea dovada că suprafața impozabilă a construcțiilor a fost de 118 m 2 , suprafață ce nu echivalează cu suprafața ocupată de construcții.

Curtea de Apel Ploiești, motivând respingerea apelului de faptul că: "Pe de altă parte, extrasul din matricola de impuneri pentru anii 1958 - 1961 eliberată de Direcția Județeană a Arhivelor Statului, depus de apelant în apel, nu poate schimba soluția instanței de fond, întrucât potrivit Titlului VII din Legea nr. 247/2005, art. 13, stabilirea cuantumului final al despăgubirilor se acordă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, care are competența de a emite decizii referitoare la acordarea de titluri de despăgubire." Decizia nr. 7585 din 29 ianuarie 2010 a fost emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor în temeiul Sentinței civile nr. 183 din 21 februarie 2006 pronunțată de Tribunalul Buzău.

Comisia ignoră considerentele și argumentele din motivarea Deciziei nr. 283 din 10 octombrie 2006 și emite titlul de despăgubiri pentru o "valoare estimată". Încheierea criticată a reținut că dispozitivul deciziei este clar, ceea ce este adevărat, însă executarea acestuia a creat dificultăți, având în vedere argumentele și considerentele din motivarea acestuia. Faptul că "S-a emis decizia Comisiei Centrale de acordare despăgubiri în cuantumul stabili de instanță" este o dovadă a încălcării dreptului la un proces echitabil, cu consecința destul de gravă de violare a dreptului de proprietate, în condițiile în care nicio instanță, cu putere de lucru judecat, nu a stabilit cuantumul final al despăgubirilor.

Recursul este nefondat, urmând a fi respins, pentru considerentele ce succed: Potrivit art. 281 1 alin. (1) C. proc. civ. "în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori acesta cuprinde dispoziții potrivnice, părțile pot cere instanței care a pronunțat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispozițiile potrivnice". Așadar, acest text de lege vizează ipoteza în care sunt necesare lămuriri ale dispozitivului hotărârii, întrucât există impedimente în faza de executare a hotărârii. Totodată, prin cererea de lămurire a înțelesului, întinderii sau aplicării dispozitivului unei hotărâri, nu poate fi urmărită schimbarea soluției pronunțate de instanța de judecată, ci doar înlăturarea unor neclarități invite cu privire la dispozitiv.

În speță, prin dispozitivul Deciziei nr. 283 din 10 octombrie 2006 - a cărei lămurire se solicită, Curtea de Apel Ploiești a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinței civile nr. 183 din 21 februarie 2006 pronunțată de Tribunalul Buzău. Or, prin recursul declarat împotriva încheierii de respingere a cererii de lămurire, deși petentul susține că executarea acestui dispozitiv "a creat dificultăți", acesta formulează critici privind motivarea reținută de către instanța de apel. În decizia menționată și care vizează modul de soluționare a fondului pricinii.

Așadar, pe calea lămuririi dispozitivului deciziei, recurentul-petent nu se referă, în concret, la aspecte ce privesc înțelesul și aplicarea dispozitivului sau dispozițiile potrivnice pe care acesta le-ar cuprinde, ci analizează motivarea Curții de Apel Ploiești, făcând referire exclusiv la considerentele Deciziei nr. 283/2006 și solicitând, astfel, a fi adăugat la ceea ce s-a statuat jurisdicțional anterior, prin sentința Tribunalului Buzău. Însă, instanța care soluționează o astfel de cerere nu judecă fondul cauzei, iar motivele de fapt sau de drept ce au stat la baza soluției pronunțate în dispozitiv, nu intră sub incidența procedurii prevăzute de art. 281 1 alin. (1) C. proc. civ., ceea ce este susceptibil de lămurire fiind doar dispozitivul hotărârii judecătorești.

Pe această cale nu este permis a se dispune asupra unor aspecte ce țin de judecata fondului pricinii și de aprecierea probelor, aspecte criticate de recurentul-petent. O atare finalitate nu poate fi atinsă prin prezenta procedură judiciară, în care nu se pot deduce judecății chestiuni legate de modul de soluționare a litigiului, remediabile numai în căile de atac prevăzute de lege. Fața de cele expuse, este de reținut că prin lămurirea hotărârii nu poate fi modificat dispozitivul acesteia. Așa fiind, afirmațiile petentului, ce susțin cererea de lămurire a Deciziei nr. 283/2006, exced cerințelor art. 281 5 C. proc. civ., nefiind întrunite condițiile prevăzute de textul legal enunțat. Cum, în speță, dispozitivul hotărârii pronunțate de instanța de apel este clar și nu sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea sa, Înalta Curte constată că încheierea atacată a fost dată eu aplicarea corectă a prevederilor art. 281 1 C. proc.

civ. Având în vedere considerentele expuse, criticile recurentului nu se circumscriu motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recursul urmând a fi respins, ca nefondat, cu aplicarea art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE

MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii din camera de consiliu de la 13 aprilie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, în dosarul nr. x/42/2006. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 1 februarie 2017. Procesat de GGC - CL