ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 220/2017

Decizia nr. 220/2017

Asupra recursului de față,

constată următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău la data de 23

mai 2005, reclamantul A. a contestat Dispoziția nr. x/2015 emisă de

Primarul Municipiului Buzău.

Prin Sentința civilă nr. 183

din 21 februarie 2006, Tribunalul Buzău a admis contestația, a dispus

anularea Dispoziției nr. x/2015 emisă de Primarul Municipiului

Buzău, în sensul că a stabilit valoarea estimată a imobilului

format din construcție și teren aferent în suprafață de 44

m.p. situat în Buzău, la suma totală de 159.043,82 lei, pentru care

urmează a se acorda despăgubiri în condițiile Titlului VII din

Legea nr. 247/2005, conform art. 24 alin. (1) din Legea nr. 10/2001,

modificată prin Legea nr. 247/2005.

Prin Decizia nr. 283 din 10 octombrie

2006, Curtea de Apel Ploiești, secția civilă, a respins, ca

nefondat, apelul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinței civile nr.

183 din 21 februarie 2006 pronunțată de Tribunalul Buzău.

La data de 22 decembrie 2015, pe rolul

Curții de Apel Ploiești a fost înregistrată cererea

formulată de petentul A., prin care a solicitat lămurirea Deciziei

civile nr. 283 din 10 octombrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel

Ploiești, secția civilă.

Prin încheierea din camera de consiliu

de la 13 aprilie 2016, Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă,

a respins, ca neîntemeiată, cererea de lămurire a Deciziei civile nr.

283 din 10 octombrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești,

în dosarul nr. x/42/2006, formulată de petentul A..

În motivarea încheierii, instanța

a reținut că petentul, în fapt, dorește modificarea Deciziei nr.

283/2006 a Curții de Apel Ploiești. Însă acest lucru nu se poate

face pe calea lămuririi dispozitivului, deoarece prin cererea de

lămurire se cere instanței să explice, să interpreteze

măsurile dispuse prin hotărârea a cărei lămurire se

solicită.

Prin Decizia nr. 283/2006 a

Curții de Apel Ploiești, irevocabilă prin Decizia civilă

nr. 3783/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a

fost respins apelul declarat de petent împotriva Sentinței civile nr.

183/2006 a Tribunalului Buzău.

Această procedură este

pusă la dispoziția părții doar atunci când, din culpa instanței,

dispozitivul hotărârii nu este suficient de clar și poate determina

dificultăți la executare.

Or, în cauza de față,

dispozitivul deciziei este suficient de clar, nu creează

dificultăți la executare, mai ales că a fost emisă și

decizia Comisiei Centrale de acordare despăgubiri, în cuantumul stabilit

de instanță.

Împotriva încheierii din camera de

consiliu de la 13 aprilie 2016 a declarat recurs reclamantul A., arătând

că aceasta este netemeinică și nelegală.

În motivarea recursului, petentul a

arătat că, prin cererea de lămurire a învederat faptul că

instanței de apel i-a fost prezentat înscrisul care dovedea că

suprafața construcțiilor confiscate era mai mare decât suprafața

pentru care s-a stabilit "valoarea estimată" prin sentința

Tribunalului Buzău.

Astfel, valoarea

"estimată" de tribunal, respectiv 159.043,82 lei, a fost pentru

suprafața de 110 m

2

construcții și 44 m

2

teren intravilan, suprafețe stabilite arbitrar de către expert,

fără a se efectua un calcul.

Înscrisul prezentat Curții de

Apel Ploiești, ca instanță de control judiciar, făcea

dovada că suprafața impozabilă a construcțiilor a fost de

118 m

2

, suprafață ce nu echivalează cu suprafața

ocupată de construcții.

Curtea de Apel Ploiești, motivând

respingerea apelului de faptul că: "Pe de altă parte, extrasul

din matricola de impuneri pentru anii 1958 - 1961 eliberată de

Direcția Județeană a Arhivelor Statului, depus de apelant în

apel, nu poate schimba soluția instanței de fond, întrucât potrivit

Titlului VII din Legea nr. 247/2005, art. 13, stabilirea cuantumului final al

despăgubirilor se acordă de Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor, care are competența de a emite decizii referitoare la

acordarea de titluri de despăgubire."

Decizia nr. 7585 din 29 ianuarie 2010

a fost emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor în temeiul Sentinței civile nr. 183 din 21 februarie

2006 pronunțată de Tribunalul Buzău. Comisia ignoră

considerentele și argumentele din motivarea Deciziei nr. 283 din 10

octombrie 2006 și emite titlul de despăgubiri pentru o "valoare

estimată".

Încheierea criticată a

reținut că dispozitivul deciziei este clar, ceea ce este

adevărat, însă executarea acestuia a creat dificultăți,

având în vedere argumentele și considerentele din motivarea acestuia.

Faptul că "S-a emis decizia

Comisiei Centrale de acordare despăgubiri în cuantumul stabili de

instanță" este o dovadă a încălcării dreptului la

un proces echitabil, cu consecința destul de gravă de violare a

dreptului de proprietate, în condițiile în care nicio instanță,

cu putere de lucru judecat, nu a stabilit cuantumul final al

despăgubirilor.

Recursul este nefondat, urmând a fi

respins, pentru considerentele ce succed:

Potrivit art. 281

1

alin.

(1) C. proc. civ. "în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire

la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori

acesta cuprinde dispoziții potrivnice, părțile pot cere

instanței care a pronunțat hotărârea să

lămurească dispozitivul sau să înlăture dispozițiile

potrivnice".

Așadar, acest text de lege

vizează ipoteza în care sunt necesare lămuriri ale dispozitivului

hotărârii, întrucât există impedimente în faza de executare a

hotărârii.

Totodată, prin cererea de

lămurire a înțelesului, întinderii sau aplicării dispozitivului

unei hotărâri, nu poate fi urmărită schimbarea soluției

pronunțate de instanța de judecată, ci doar înlăturarea

unor neclarități invite cu privire la dispozitiv.

În speță, prin dispozitivul

Deciziei nr. 283 din 10 octombrie 2006 - a cărei lămurire se

solicită, Curtea de Apel Ploiești a respins, ca nefondat, apelul

declarat de reclamantul A. împotriva Sentinței civile nr. 183 din 21

februarie 2006 pronunțată de Tribunalul Buzău.

Or, prin recursul declarat împotriva

încheierii de respingere a cererii de lămurire, deși petentul

susține că executarea acestui dispozitiv "a creat

dificultăți", acesta formulează critici privind motivarea

reținută de către instanța de apel. În decizia

menționată și care vizează modul de soluționare a

fondului pricinii.

Așadar, pe calea lămuririi

dispozitivului deciziei, recurentul-petent nu se referă, în concret, la

aspecte ce privesc înțelesul și aplicarea dispozitivului sau

dispozițiile potrivnice pe care acesta le-ar cuprinde, ci analizează

motivarea Curții de Apel Ploiești, făcând referire exclusiv la considerentele

Deciziei nr. 283/2006 și solicitând, astfel, a fi adăugat la ceea ce

s-a statuat jurisdicțional anterior, prin sentința Tribunalului

Buzău.

Însă, instanța care

soluționează o astfel de cerere nu judecă fondul cauzei, iar

motivele de fapt sau de drept ce au stat la baza soluției pronunțate

în dispozitiv, nu intră sub incidența procedurii prevăzute de

art. 281

1

alin. (1) C. proc. civ., ceea ce este susceptibil de

lămurire fiind doar dispozitivul hotărârii judecătorești.

Pe această cale nu este permis a

se dispune asupra unor aspecte ce țin de judecata fondului pricinii

și de aprecierea probelor, aspecte criticate de recurentul-petent.

O atare finalitate nu poate fi

atinsă prin prezenta procedură judiciară, în care nu se pot

deduce judecății chestiuni legate de modul de soluționare a

litigiului, remediabile numai în căile de atac prevăzute de lege.

Fața de cele expuse, este de

reținut că prin lămurirea hotărârii nu poate fi modificat

dispozitivul acesteia.

Așa fiind, afirmațiile

petentului, ce susțin cererea de lămurire a Deciziei nr. 283/2006,

exced cerințelor art. 281

5

C. proc. civ., nefiind întrunite

condițiile prevăzute de textul legal enunțat.

Cum, în speță, dispozitivul

hotărârii pronunțate de instanța de apel este clar și nu

sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau

aplicarea sa, Înalta Curte constată că încheierea atacată a fost

dată eu aplicarea corectă a prevederilor art. 281

1

C.

proc. civ.

Având în vedere considerentele expuse,

criticile recurentului nu se circumscriu motivului prevăzut de art. 304

pct. 9 C. proc. civ., recursul urmând a fi respins, ca nefondat, cu aplicarea

art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de reclamantul A. împotriva încheierii din camera de consiliu de la 13

aprilie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția

I civilă, în dosarul nr. x/42/2006.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi, 1 februarie 2017.

Procesat

de GGC - CL