ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1378/2023

Ședința publică din data de 27 septembrie 2023

Asupra cauzei, constată următoarele:

I. Circumstanțele litigiului:

Prin sentința civilă nr. 183 din 21 februarie 2006 pronunțată de Tribunalul Buzău, secția civilă în dosarul nr. x/2005 a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Primăria Municipiului Buzău, Prefectura Județului Buzău și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și a dispus anularea dispoziției nr. 218 din 10 mai 2006 emisă de Primăria Buzău, în sensul că s-a stabilit valoarea estimată a imobilului format din construcție și terenul aferent în suprafață de 44 mp, situate în Buzău, str. x, fost nr. 16, la suma totală de 159.043,82 RON, pentru care urmează a se acorda despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, conform art. 24 alin. (12) din Legea 10/2001, modificată prin Legea nr. 247/2005.

Cererea de lămurire a dispozitivului:

Prin cererea înregistrată la 9 ianuarie 2023 pe rolul Tribunalului Buzău sub dosar nr. x/2023, reclamantul A. a solicitat lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului sentinței civile nr. 183 din 21 februarie 2006 pronunțată de Tribunalul Buzău, secția civilă în dosarul nr. x/2005.

Prin încheierea din 1 februarie 2023, Tribunalul Buzău a respins, ca nefondată, cererea de lămurire a sentinței civile nr. 183 din 21 februarie 2006 pronunțată în dosarul nr. x/2005 al Tribunalului Buzău, formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Primăria Municipiului Buzău, Prefectura Județului Buzău și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.

Hotărârea pronunțată în apel:

Prin decizia civilă nr. 881 din 26 aprilie 2023, Curtea de Apel Ploiești – secția I civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii de ședință din 1 februarie 2023 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimații-pârâți Prefectura Județului Buzău, Primăria Municipiului Buzău și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.

Calea de atac formulată în cauză:

Împotriva deciziei civile nr. 881 din 26 aprilie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești – secția I civilă, reclamantul A. a declarat recurs.

Prin cererea de recurs, recurentul-reclamant a arătat că în motivarea deciziei criticate, în esență, Curtea a reținut că "din apărările apelantului rezultă că aspectele a căror lămurire o solicită au fost tranșate și de Înalta Curte de Casație și Justiție în decizia nr. 2728 din 9 decembrie 2021.

Din aceleași apărări Curtea reține că demersul judiciar al reclamantului este nefondat dispozitivul sentinței civile nr. 183 din 21 februarie 2006 pronunțată de Tribunalul Buzău, secția Civilă în dosarul nr. x/2005 neputând fi lămurită prin această procedură atât timp cât prin hotărârile date în căile de atac, decizia civilă nr. 283 din 10 octombrie 2006, cât și prin celelalte căi de atac promovate de acesta este lămurit dispozitivul sentinței".

Precizează că decizia nr. 2728 din 9 decembrie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2020 a fost dată într-o procedură de admitere în principiu a unei cereri de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ. 1865.

În situația în care anterior emiterii deciziei nr. 7585 din 29 ianuarie 2010 de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, Curtea de Apel Ploiești în motivarea deciziei nr. 283 din 10 octombrie 2006 pronunțată în dosarul nr. x/2006 a precizat: "Pe de altă parte extrasul din matricola impuneri pentru anii 1958-1961 eliberată de Direcția Județeană a Arhivelor Statului depus de apelant în apel nu poate schimba soluția instanței de fond întrucât potrivit Titlului VII din Legea nr 247/2005 art. 13 stabilirea cuantumului final al despăgubirilor se acordă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor care are competență de a emite decizii referitoare la acordarea de titluri de despăgubire", cât și ulterior emiterii acestei decizii, respectiv prin încheierea din 10 decembrie 2015 pronunțată de Tribunalul Buzău, secția I civilă în dosarul nr. x, același judecător care a pronunțat și sentința civilă nr. 182 din 21 februarie 2006 în dosarul x/2005 a precizat:

"Din considerentele ce preced rezultă că suma stabilită de instanță ca valoare estimată, reprezintă de fapt valoarea imobilului care a făcut obiectul contestației, la –momentul expertizării și respectiv a întocmirii raportului de către expert, în condițiile în care la momentul pronunțării hotărârii stabilirea cuantumului despăgubirilor nu era atributul instanței ci al Comisiei Centrale pentru stabilirea despăgubirilor, conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005. lege prin care legiuitorul a stabilit și procedura care urmează a fi urmată în condițiile în care fostul proprietar nu este de acord cu decizia emisă de respectiva comisie" și argumentele și considerentele care motivează Decizia nr. 2728 din 9 decembrie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2020. "Astfel, prin sentința civilă nr. 183/21.02.2006 a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul A. împotriva dispoziției nr. 218/10.05.2006 emisă de Primăria Buzău, dispoziție prin care s-a stabilit valoarea estimativă a imobilului la suma de 104.830,645 RON, a fost anulată această dispoziție, în sensul că a fost stabilită valoarea estimată a imobilului formai din construcție si teren aferent de 64 mp situate în Buzău, str. x, la suma totală de 159.043.32 RON, pentru care urmează a se acorda despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, conform art. 24 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, modificata prin Legea nr. 247/2005".

"Apelul formulat împotriva acestei sentințe de reclamant a fost respins, ca nefondat, de Curtea de Apel Ploiești, prin decizia nr. 283/10.10.2006, care a reținut că, potrivit Titlului VII din Legea nr. 247/2005, art. 13, stabilirea cuantumului final al despăgubirilor se acorda de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, care are competentă de a emite decizii referitoare la acordarea de titluri de despăgubiri, instanța de apel a reținut că pe de altă parte, extrasul din matricola de Impunere pentru anii 1958-1961, eliberată de Direcția Județeană a Arhivelor Statului. depusă de apelant în apel, nu poate schimba soluția instanței de fond întrucât potrivit Titlului Vil din Legea nr. 247/2005 art. 13 stabilirea cuantumului final al despăgubirilor se acordă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor. "Mai mult decât atât, suma stabilită de instanța de fond ca valoare estimată, reprezintă, de fapt valoarea imobilului care a făcut obiectul contestației la momentul expertizării și respective a întocmirii raportului de către expert, Iar ta momentul pronunțării hotărârii a cărei revizuire se cere, stabilirea cuantumului final al despăgubirilor nu era atributul instanței, ci al Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, conform Titlului 7 din Legea nr. 247/2005 astfel cum erau in vigoare la 21 februarie 2006. (...)", Autoritatea Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, prin răspunsurile transmise, ultimul fiind prin adresa din 26 iulie 2022, susține că, "în situația în care cuantumul măsurilor reparatorii prin echivalent, prevăzute de Legea nr. 10/200, a fost stabilit printr-o hotărâre judecătorească rămasă definitivă și irevocabilă, titlul de despăgubire se va emite în baza respectivei hotărâri, în cuantumul prevăzut de acesta.

Astfel, în cazul dosarului dumneavoastră Decizia Comisiei Centrase pentru Stabilirea Despăgubirilor nr. 7585/29.01.2010 reprezintă titlul de despăgubire a fost emisă pentru suma consemnată în sentința civilă nr. 183/2006* pronunțată de Tribunalul Buzău".

În finalul cererii de recurs, recurentul-reclamant precizează că este necesar ca instanța de judecată să lămurească dacă prin sentința civilă nr. 183 din 21 februarie 2006 pronunțată în dosarul nr. x/2005 Tribunalul Buzău a stabilit valoarea finală (totală) a despăgubirilor acordate în temeiul Legii nr. 10/2001 sau a dispus ca despăgubirile să se acorde în condițiile art. 13 al Titlului VII din Legea nr. 247/2005, astfel încât solicită admiterea recursului și aplicarea dispozițiilor art. 299 și urm., art. 304 pct. 7 și pct. 8 din C. proc. civ. 1865.

Apărările formulate în cauză:

La 20 septembrie 2023 intimata-pârâtă Prefectura Județului Buzău a depus întâmpinare, în termen legal, comunicată, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție:

Examinând recursul în raport de excepția nulității pentru neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ., invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară în considerarea prevederilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază, precum și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

Conform prevederilor art. 306 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția motivelor de ordine publică ce pot fi invocate și din oficiu de instanța de recurs.

De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 306 alin. (3) C. proc. civ., indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304.

Așadar, în măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cuprinsul cererii de recurs nu pot fi încadrate în motivele de recurs limitativ prevăzute de dispozițiile art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ., calea de atac este lovită de nulitate.

În speță, se constată că recursul nu conține critici care să poată fi circumscrise cazurilor de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ., iar susținerile recurentului-reclamant din cuprinsul memoriului de recurs, astfel cum au fost formulate, nu reprezintă o motivare a căii de atac în sensul exigențelor textului legal anterior menționat.

Recurentul-reclamant s-a limitat în a reda pasaje din cuprinsul hotărârilor pronunțate în cauză, fără a evidenția niciun fel de critică cu privire la argumentele legale prezentate de instanța de apel în pronunțarea soluției, arătându-și doar nemulțumirea față de modul în care a fost soluționată cauza, ceea ce nu suplinește obligația legală de motivare a recursului.

Înalta Curte constată că o astfel de modalitate de redactare a motivelor de recurs nu se circumscrie exigențelor art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ., ce presupune ca, în calea de atac a recursului, să fie deduse judecății critici de nelegalitate împotriva dezlegărilor instanței de apel, astfel că, în atare circumstanțe, controlul de legalitate pe care îl exercită instanța de recurs este imposibil de realizat.

Recursul fiind un mijloc procedural prin care se realizează o examinare a hotărârii atacate sub aspectul legalității acesteia, instanța de recurs verifică, pe baza unor critici circumscrise prevederilor art. 304 C. proc. civ., dacă hotărârea atacată a fost sau nu pronunțată cu respectarea dispozițiilor legale. Drept urmare, această analiză nu se poate realiza în lipsa indicării și dezvoltării motivelor de nelegalitate, obligație care revine, sub sancțiunea nulității, titularului căii de atac promovate.

Cum susținerile recurentului-reclamant nu reprezintă critici de nelegalitate a hotărârii atacate, susceptibile de a fi încadrate în vreunul dintre motivele de casare expres și limitativ reglementate de art. 304 C. proc. civ., acestea nu pot face obiectul analizei în calea de atac a recursului, care, așa cum deja s-a menționat, urmărește să supună instanței examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Având în vedere considerentele expuse, reținând că în cauză nu este posibilă o încadrare a criticilor de recurs, în condițiile dispozițiilor art. 306 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a aplica sancțiunea expres prevăzută de lege, respectiv anularea căii de atac.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 881 din 26 aprilie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești – secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 septembrie 2023.