ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6593/2010
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6593/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra cauzei de față,
constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul
Tribunalului Buzău la data de 20 martie 2009,
reclamanta D.A. a formulat contestație împotriva
dispoziției nr. 139 din 18 februarie 2009 emisă de Primarul municipiului Buzău,
prin care s-a dispus restituirea în natură a suprafeței de 29 mp și s-a propus
acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru terenul în suprafață de
291 mp.
A solicitat
anularea parțială a dispoziției și obligarea pârâtului la emiterea unei noi
dispoziții privind restituirea în natură a diferenței de teren în suprafață de
291 mp, iar în situația în care se va considera legală propunerea acordării
măsurilor reparatorii, să se anuleze în parte dispoziția, în ceea ce privește
cuantumul despăgubirilor, ce urmează a fi stabilit de Comisia centrală pentru
stabilirea despăgubirilor.
Prin
sentința civilă nr. 1222 din 9 decembrie 2009, Tribunalul Buzău a respins ca
neîntemeiată contestația,
reținând
că măsura dispusă de pârât prin dispoziția nr.139 din 18 februarie 2009 este
corectă, suprafața de 291 mp teren, a cărei restituire în natură s-a solicitat,
fiind ocupată de alee de acces, trotuar, spații verzi, rețele tehnico-edilitare
aferente și utilități publice necesare bunei funcționări a unei grădinițe și
făcând parte din domeniul public al Municipiului Buzău.
În ceea ce
privește nelegalitatea punctului 4 din dispoziția contestată, în sensul că
reclamanta susține că i s-ar fi calculat cuantumul despăgubirilor pentru
terenul nerestituit la suma de 654,75 lei, tribunalul a constatat că, pentru
acordarea despăgubirilor și calculul acestora, s-a dispus înaintarea
documentației la Secretariatul Comisiei centrale pentru stabilirea
despăgubirilor, căruia îi revine această competență conform Titlului VII din
Legea nr. 247/2005.
Suma de 654,75
lei, actualizată cu indicele de inflație, menționată de reclamantă, reprezintă
suma ce trebuie rambursată întrucât restituirea în natură este condiționată de
rambursarea despăgubirilor primite ca urmare a exproprierii.
Apelul declarat de reclamantă
împotriva acestei hotărâri a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 46 din
08 martie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă si pentru cauze cu
minori si de familie.
În
considerentele deciziei, instanța de apel a reținut că terenul în suprafață de
291 mp nu poate fi restituit în natură întrucât nu reprezintă teren liber în
sensul dispozițiilor Legii nr. 10/2001, fiind ocupat, așa cum a reținut
instanța de fond alee de acces, trotuar, spații verzi, rețele tehnico-edilitare
aferente și utilități publice necesare bunei funcționări a unei grădinițe.
Instanța a mai
reținut că nu poate fi restituită în natură reclamantei diferența de teren în
imediata vecinătate a vechiului amplasament întrucât terenul respectiv nu se
află pe lista bunurilor disponibile ale Municipiului Buzău.
Împotriva acestei
decizii a declarat recurs reclamanta D.A.,
invocând
motivele
de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. și
solicitând desființarea ambelor hotărâri și, rejudecând cauza pe fond,
admiterea contestației astfel cum a fost formulată.
În motivarea
recursului, reclamanta susține că hotărârile pronunțate de instanța de fond și
cea de apel cuprind motive contradictorii și străine de natura pricinii și au
fost pronunțate cu încălcarea legii.
Arată că
instanța de fond și, ulterior, instanța de apel, au considerat în mod nelegal
că terenul în suprafață de 291 mp nu poate fi restituit în natură întrucât nu
este liber, fiind ocupat de alee de acces, trotuar, spații verzi, rețele
tehnico-edilitare aferente și utilități publice necesare bunei funcționări a
Grădiniței. Consideră că acestea nu constituie impedimente reale pentru
restituirea în natură, terenul fiind liber de construcții și posibil de
restituit, așa cum prevăd imperativ dispozițiile art.10 alin. (1) din Legea nr.
10/2001.
Analizând
recursul prin prisma motivelor de nelegalitate invocate, se constată că acesta
este nefondat pentru considerentele ce succed:
Criticile
întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. nu sunt fondate,
deoarece instanța de apel și-a argumentat în detaliu soluția pronunțată și a
demonstrat de ce, în opinia sa, nu sunt aplicabile dispozițiile referitoare la
restituirea în natură a terenului revendicat.
Indicarea
ipostazelor ce pot atrage incidența motivului de nelegalitate încadrat în
prevederile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. nu este limitativă, însă aceasta
relevă acele situații ce se pot constitui în cazuri de modificare a unei
hotărâri judecătorești pe temeiul de drept invocat și în care nu poate fi
încadrată critica recurenților referitoare la motivarea contradictorie a
deciziei instanței de apel și indicarea greșită sau neindicarea textelor de
lege pe care se întemeiază.
Este
nefondată și critica întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. întrucât
la pronunțarea hotărârii instanța de apel a aplicat corect norma legală
incidență raportului juridic dedus judecății.
În cauză, este
de necontestat că terenul solicitat de reclamantă prin notificare a fost
expropriat în baza Decretului de expropriere nr. 411/1973.
În
această situație, sunt aplicabile dispozițiile art. 11 alin. (3) din Legea nr.
10/2001, care prevăd că „în cazul în care construcțiile expropriate au fost
integral demolate și lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă
terenul parțial, persoana îndreptățită poate obține restituirea în natură a
părții de teren rămase liberă, pentru cea ocupată de construcții noi,
autorizate, cea afectată servituților legale și altor amenajări de utilitate
publică ale localităților urbane și rurale, măsurile reparatorii stabilindu-se
în echivalent".
Dispozițiile
art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 trebuie analizate, însă, prin raportare
la dispozițiile art.10 din aceeași lege și art. 10.3 din Normele metodologice
de aplicare a Legii nr. 10/2001.
Astfel,
potrivit textelor legale arătate, prin teren liber, restituibil în natură, se
înțelege terenul neconstruit sau neafectat de amenajări de utilitate publică,
ce nu afectează căile de acces (existența pe terenul respectiv a unor străzi,
parcări, trotuare), existența sau utilizarea unor amenajări subterane(conducte
de alimentare cu apă, gaze, petrol, electricitate de mare calibru).
Sintagma
„amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale
”
are în vedere acele suprafețe de
teren afectate unei utilități publice, respectiv suprafețele de teren supuse
unor amenajări destinate a deservi nevoile comunității, și anume, căi de
comunicație, amenajări de spații verzi din jurul blocurilor de locuit, parcuri
și grădini publice, dotări tehnico-edilitare subterane, alei pietonale, prin
urmare spații destinate a permite folosința și buna utilizare a construcțiilor
aflate pe terenurile situate în proximitatea acestora.
În
cauză, suprafața de 291 mp teren, a cărei restituire în natură s-a solicitat,
este cuprinsă în planul de urbanism, fiind ocupată de alee de acces, trotuar,
spații verzi, o platformă betonată folosită ca loc de joacă pentru copii,
rețele tehnico-edilitare aferente și utilități publice necesare bunei
funcționări a Grădiniței cu program prelungit.
În
aceste condiții, s-a apreciat legal de către instanța de apel că pentru acest
teren, reclamanta poate beneficia doar de măsuri reparatorii în echivalent,
conform Legii nr. 247/2005, nefiind astfel întrunit motivul de recurs prevăzut
de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Pentru
aceste considerente și văzând dispozițiile art.312 alin. (1) C. proc. civ., se
va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta D.A. împotriva deciziei
nr. 46 din 08 martie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă și pentru
cauze cu minori și de familie.
PENTRU ACESTE
MOTIVE
ÎN NUMELE
LEGII
D E C I D E
Respinge
ca nefondat recursul declarat de reclamanta D.A. împotriva deciziei nr. 46 din
08 martie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu
minori și de familie.
Irevocabilă.
Pronunțată
în ședință publică astăzi, 7 decembrie 2010.