ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție

ÎCCJ

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1133/2014

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1133/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Deliberând asupra recursurilor declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Constanța și dinculpatul B.N. împotriva Deciziei penale nr. 90/P din 27 iunie 2013 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. nr. 543 din 07 decembrie 2012, pronunțată în Dosarul penal nr. 5305/118/2012 Tribunalul Constanța a hotărât:

În baza art. 302 C. proc. pen. raportat la art. 334 C. proc. pen. a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a unei fapte reținute în sarcina inculpatului B.N., din infracțiunea de tentativă la omor calificat prevăzute de art. 20 C. pen. -174 alin. (1) - art. 175 lit. i) C. pen., în infracțiunea de vătămare corporală prevăzute de art. 181 C. pen.

În baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1)-175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. a condamnat pe inculpatul B.N. pentru săvârșirea

infracțiunii de tentativă la omor calificat.

n baza art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr 195/2002, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. a condamnat pe inculpatul B.N. la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere.

C. proc. civ.

în baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) și 35 C. pen. a contopit pedepsele și a dispus ca inculpatul B.N. să execute pedeapsa cea mai grea, de 8 ani închisoare și 2 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 86 alin. (1) C. pen. -83 C. pen. a dispus revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr 957 din 19 august 2009 a Judecătoriei Constanța, definitivă prin Decizia penală nr 1226 din 25 11 2009 a Tribunalului Constanța, pe care a adăugat-o la pedeapsa aplicată prin prezenta

sentință, dispunând ca inculpatul B.N. să execute în total pedeapsa de 8 ani și 6

luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei

închisorii, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. a scăzut din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive, de la 21 februarie 2012 la 27 februarie 2012 inclusiv.

În baza art. 350 C. proc. pen. a menținut măsura preventivă a obligării inculpatului B.N. de a nu părăsi țara, luată prin încheierea din 21 mai 2012 a Tribunalului Constanța, în Dosarul penal nr. 5305/118/2012.

A luat act că măsura preventivă a încetat de drept la rămânerea definitivă a hotărârii.

In baza art. 11 pct. 2 lit.

;

a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. b) și d) C. proc. pen. a achitat pe inculpata L.N. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de favorizare a infractorului, prevăzute de art. 264 C. pen.

A luat act că inculpata a fost reținută și arestată preventiv în perioada 21 februarie 2012 - 27 februarie 2012 inclusiv.

În baza art. 302 C. proc. pen. raportat la art. 197 C. proc. pen. a respins cererea inculpatei privind constatarea nulității ordonanțelor procurorului din 20 februarie 2012 privind - autorizarea provizorie a interceptării și înregistrării convorbirilor și comunicărilor efectuate de la posturile telefonice utilizate de L.N., în perioada 20 februarie 2012 ora 18,00-22 februarie 2012 ora 18,00 și respectiv în perioada 20 februarie 2012 ora 21,20-22 februarie 2012 ora 21,20.

A luat act că persoana vătămată B.E. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

A luat act că Spitalul Clinic Județean de Urgență Constanța nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a obligat pe inculpatul B.N. să plătească statului suma de 1.700 lei, reprezentând cheltuieli judiciare.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., celelalte cheltuieli judiciare avansate de

stat au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a se pronunța în sensul celor menționate, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul nr 234/P/2012 din 07. mai 2012, Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța a dispus trimiterea în judecată a inculpaților:

- B.N., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) și art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prevăzută de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

- L.N., pentru săvârșirea infracțiunii de favorizarea infractorului, prevăzută de

art. 264 alin. (1) C. pen.

S-au reținut în actul de sesizare a instanței următoarele: Fapta inculpatului B.N. care la data de 16 februarie 2012, a condus pe drumurile publice (aleea E. din municipiul Constanța) autoturismul, fără a avea permis de conducere pentru nicio

C. proc. civ.

categorie de autovehicule întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe

drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere,

prevăzută de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, republicată.

Fapta inculpatului B.N. care, la data de 16 februarie 2012, în timp ce se afla pe aleea Egretei, în apropierea pieței din cartierul C.E.T. din Constanta, a lovit-o cu o bâtă în regiunea capului pe partea vătămată B.E., provocându-i acesteia leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 50-55 de zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la

art. 174 alin. (1) C. pen. și art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.

Fapta inculpatei L.N. care, fără o înțelegere prealabilă cu inculpatul B.N., în intervalul 19 februarie 2012 - 20 februarie 2012, a luat legătura cu partea vătămată pentru a-i propune acesteia să ajungă la o înțelegere frauduloasă cu inculpatul B.N., l-a ascuns pe inculpat, i-a dat acestuia sfaturi pentru a evita descoperirea și tragerea sa la răspundere penală și a efectuat demersuri pentru a înlesni plecarea acestuia din România, întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii de favorizarea infractorului, prevăzută de art. 264 alin. (1)

C. pen.

În după amiaza de 15 februarie 2012 persoana vătămată B.E. și martorul F.O.

s-au deplasat în municipiul Constanța cu intenția ca B.E. să-și repare la un service auto autoturismul cu care venise și să-și procure unele piese de schimb, iar F.O. să încheie niște acte. întrucât mașina persoanei vătămate nu a putut fi reparată la service în ziua respectivă, cei doi s-au hotărât să rămână peste noapte și au dormit în apartamentul unui

prieten, martorul A.C.l., situat la adresa C.E.T.

A doua zi dimineață, înjurai orei 08,50, B.E. și F.O. au coborât din bloc cu intenția de a cumpăra un pachet de țigări din piața agroalimentară C.E.T. aflată în imediata apropiere -peste drum de blocul în care locuia martorul A.C.I. -în timp ce acesta din urmă pregătea cafeaua.

După ce au cumpărat pachetul de țigări (acesta fiind în posesia lui B.) la întoarcere,

B.E. și F.O. au traversat carosabilul Aleii E. la intersecția cu Aleea A. - în acest sens sunt edificatoare planșele foto efectuate cu ocazia conducerii în teren a martorului F.O.. La momentul începerii traversării, cei doi au observat că dinspre Aleea Albatrosului, din stânga lor (dinspre intersecție) a apărut un autoturism de culoare argintie, cu număr de înmatriculare de Bulgaria, care vira

stânga pentru a se încadra pe Aleea E., deci apropiindu-se de B. și F.

Atât B.E. cât și F.O. au arătat în declarațiile lor, date la urmărirea penală, că au observat autoturismul Jeep rulând cu viteză normală, din acest motiv apreciind că au timp să traverseze înainte ca mașina să ajungă în locul prin care traversau. Astfel, cei doi au început traversarea, martorul F.O. fiind cu 1-2 pași mai înaintea persoanei vătămate B.E., moment în care au observat că autoturismul a mărit viteza, apoi frânând brusc și oprindu-se la distanță foarte mică de B.E. (aproximată de persoana vătămată ca fiind de „câțiva centimetri"), aceasta și datorită faptului că mașina a derapat din cauza carosabilului alunecos. Declarațiile lui B.E. și F.O. din cursul urmăririi penale sunt concordante și pentru acest moment, ei relatând că șoferul autoturismului Jeep a coborât geamul portierei, dar până să spună ceva, B. l-a întrebat „Ce faci omule (nene), vrei să ne omori?".

Conform relatărilor celor doi, șoferul mașinii a deschis portiera, a coborât din mașină și a răspuns pe un ton „flegmatic": „Lasă că vă omor eu acum", după care s-a îndreptat spre B.E., care se afla cel mai aproape de el și care totodată îi pusese întrebarea ce l-a

determinat să coboare din autoturism. In continuare, fără nicio avertizare, șoferul i-a

aplicat lui B.E. o lovitură cu pumnul în față, în zona dintre nas și buza superioară -

astfel cum a precizat acesta în declarația dată la 18 februarie 2012 - doborându-l la pământ. Declarația lui B. referitoare la zona feței lovită a fost confirmată prin constatarea medico-legală și prin fotografiile judiciare efectuate, care evidențiază o excoriație deasupra buzei superioare, în centru (fila 22 dup).

Observând agresiunea, martorul F.O. s-a întors și s-a interpus între prietenul său și agresor, împingându-l pe acesta din urmă pentru a-l îndepărta și totodată protejându-se de eventuale lovituri prin ținerea mâinilor în fața/lateralul capului, și capul aplecat.

Potrivit declarației martorului, agresorul a încercat să-l lovească cu genunchiul în față, dar nu a reușit, după care l-a tras de haine și l-a proiectat în carosere, F.O. dezechilibrându-se și căzând la pământ. După căderea la pământ, agresorul i-a aplicat martorului o lovitură puternică cu piciorul în cap, acesta din urmă având câteva momente o stare de semiconștiență.

Martorul a auzit un zgomot metalic și a observat cum agresorul a luat din interiorul mașinii o bâtă tip baseball, de culoare gri argintiu, cu care, din neatenție și din viteza

mișcărilor, a lovit portiera deschisă a mașinii. Urmare a zgomotului metalic produs și a culorii

bâtei, martorul a perceput faptul că aceasta era confecționată din metal.

F.O. și-a dat seama că respectivul intenționează să-l lovească cu acea bâtă și a încercat să se ridice pentru a fugi, însă șoferul l-a lovit putermc cu bâta în zona gambei piciorului stâng, martorul căzând din nou la pământ. Imediat după aceasta, agresorul

i-a aplicat lui F.O. o lovitură cu bâta în zona capului, provocându-i acestuia din nou o

stare de semiconștiență, în sensul că nu mai percepea întreaga desfășurare a evenimentului. Conform declarațiilor persoanei vătămate B.E., în aceste momente martorul F.O.

a țipat de durere, totodată solicitându-i agresorului să nu-l mai lovească.

Tribunalul a reținut că, în acest moment, poziția celor implicați în eveniment era următoarea: autoturismul e afla oprit pe partea dreaptă a Aleii E., în sensul său de

mers; imediat lângă el, practic pe centrul aleii carosabile, a fost lovit martorul F.O., de

către șoferul mașinii care, venind dinspre mașină după ce a luat bâta, se afla cu spatele/lateral

de aceasta. Persoana vătămată B.E. se afla astfel pe carosabil, pe banda de mers opusă celei a Jeep-ului, mai departe de mașină decât F.O., din moment ce acesta se interpusese între B. și agresor.

Observând că prietenul său F. a fost lovit și se afla căzut la sol, la rândul său persoana

vătămată B.E. s-a apropiat și s-a aplecat spre acesta - fiind deci cu capul îndreptat

spre mașină și spre agresor -cu intenția de a-l ajuta să se ridice și de a se îndepărta de locul

respectiv. în acest moment șoferul mașinii i-a aplicat lui B. o lovitură cu bâta, rotind-o

din lateral dreapta, peste partea stângă a feței, respectiv peste urechea stângă, maxilarul stâng,

și gât -latero-cervical. Urmele exterioare ale acestei lovituri sunt evidențiate în fotografia judiciară fila 23 sus U.P., precum și în raportul de constatare medico-legală din 20 februarie 2012 al S.J.M.L. Constanța. Tribunalul a reținut că în momentul lovirii, persoana vătămată se afla cu capul aplecat în jos, spre F.O., gâtul fiind flexat spre înainte, iar în aceste condiții cele patru puncte de lovitură indicate în fotografia judiciară se aliniază și se confirmă aplicarea loviturii cu un corp dur alungit, cu suprafață mare, astfel cum se concluzionează în raportul de constatare medico - legală coroborat cu procesul verbal de examinare medico-legală a martorului F.O.. Ca

urmare a loviturii primite, persoana vătămată B.E. și-a pierdut cunoștința pentru

scurt timp, căzând la pământ. Rezultă din constatarea medico - legală că în cursul altercației B.E. a suferit și o entorsă la genunchiul drept, entorsă ce a putut fi cauzată în timpul căderii sale la sol.

În acest moment, martorul F.O. a reușit să fugă într-un picior (celălalt fiind

afectat de lovitura de bâtă) îndepărtându-se de locul agresiunii, în timp ce șoferul a

continuat să mai aplice câteva lovituri cu bâta lui B.E. în diferite zone ale corpului

(pe coapsa piciorului stâng, hemitorace stâng) după care s-a urcat în mașină și a plecat.

După plecarea autoturismului, martorul F.O. s-a întors și l-a ajutat pe B.E. să se ridice și să se deplaseze către bloc. Cei doi au observat mai multe persoane în apropiere care asistaseră la altercație și care i-au sfătuit să sune la poliție, care le-au indicat numele agresorului și anume „B.". în această modalitate B. și F. au luat cunoștință despre numele celui care îi lovise.

Conform declarațiilor concordante din cursul urmăririi penale ale celor doi - B. și

F. - după ce au urcat în apartamentul martorului A.C.P. care a văzut cei doi au fost bătuți și prezintă leziuni, aceștia au -observat de la fereastră mașina implicată în altercație venind pe alee și oprind în zona blocului, iar A.C. a confirmat că acea mașină aparține lui B.N., pe care îl cunoștea din cartier ca fiind o persoană violentă. în declarațiile sale, martorul A.C. confirmă că B. și F. i-au relatat în acele momente, la foarte scurt timp de la incident, că au fost bătuți de șoferul unui Jeep cu număr de Bulgaria.

Ulterior, după sesizarea organului de urmărire penală, atât persoana vătămată B.E. cât și martorul F.O. l-au identificat pe inculpatul B.N. dintr-o planșă foto cuprinzând 6 persoane cu semnalmente faciale asemănătoare, ca fiind agresorul care i-a lovit în împrejurările și locul reținute mai sus.

De asemenea, în cursul urmăririi penale s-a stabilit că inculpatul B.N. a deținut până la data de 19 02 2012 (altercația a avut loc la data de 16 februarie 2012) un autoturism de culoare argintie, cu nr de Bulgaria, dată la care l-a încredințat spre

folosință martorului G.D. Același aspect, în sensul că inculpatul B.N. a

deținut în perioada ce a cuprins și ziua incidentului un autoturism, este confirmat prin declarațiile inculpatei L.N. și martorei S.L.M.

Având în vedere probele analizate, tribunalul a reținut că inculpatul B.N. este persoana care a aplicat lovituri în dimineața zilei de 16 februarie 2012 pe Aleea E, în zona Pieței C.E.T., lui B.E. și lui F.O.

În ce privește împrejurarea că inculpatul B.N. a condus pe Aleea A și

apoi pe Aleea E autoturismul marca Jeep, cu nr de înmatriculare B 0135 PP, acest fapt este dovedit prin următoarele mijloace de probă:

plângerea prealabilă orală consemnată de organul de urmărire penală la data de 17 februarie 2012, în care persoana vătămată B.E. declară că „am fost loviți.de șoferul unui autoturism care a oprit lângă noi". Prin urmare, în această primă informație dată organelor de urmărire penală a doua zi după incident, B.E. arată că a perceput vizual că cel care i-a lovit era, în acel moment, la volanul unui autoturism care se afla în mișcare și care a oprit.

declarația, persoanei vătămate B.E., consemnată de organul de urmărire penală, în care relatează cu detalii că a observat un autoturism de teren Jeep apropiindu-se de ei cu viteză normală apoi accelerând, a observat autoturismul punând frână și alunecând (deci în esență a observat o mașină rulând pe carosabil) după care a observat că șoferul a tras frâna de mână, a coborât geamul portierei sale, a coborât din mașină, și i-a

amenințat pe cei doi, lovindu-i apoi inclusiv cu o bâtă pe care a luat-o din mașină.

declarațiile -olografă și consemnată de organul de urmărire penală - ale martorului F.O., în același sens cu ale lui B.E..

declarațiile celor doi, în sensul că după ce au fost loviți, agresorul a urcat la volan și a pus mașina în mișcare, plecând de la fața locului. De asemenea, declarațiile lui B. și F. în sensul că, la câteva minute după aceea, au văzut același Jeep deplasându-se pe aleea de lângă bloc.

declarațiile martorului A.C., care arată că cei doi i-au precizat că au fost loviți

de șoferul unei mașini.

C. proc. civ.

- datele din care rezultă că inculpatul B.N. își avea domiciliul în același cartier,

la distanță mică de locul altercației, deci se justifică prezența sa în zonă și se confirmă

verosimilitatea declarațiilor lui B. și F., cu atât mai mult cu cât aceștia nu-l cunoșteau

în momentul respectiv.

De asemenea, tribunalul a reținut că din ansamblul probelor dosarului rezultă cu certitudine faptul că în ziua de 16 februarie 2012 inculpatul B.N. avea în posesie un

autoturism marca Jeep, înmatriculat în Bulgaria, pe care l-a înstrăinat abia în

seara de 19 februarie 2012, scopul înstrăinării fiind tocmai acela de a nu se putea face legătura între autoturism și persoana sa.

Astfel, conform declarațiilor martorei S.L.M. din cursul urmăririi penale, în

momentul în care aceasta și inculpata L.N. s-au deplasat la spital pentru a-l vizita pe

B.E. (deci ulterior evenimentului), s-au folosit de un autovehicul Jeep de culoare gri înmatriculat în Bulgaria, condus de B.N.

Chiar dacă în cursul judecății cele două persoane audiate au susținut că nu B. este cel

care a condus autovehiculul către spital,, ci L.N., rămâne în continuare susținerea că

acest autovehicul a fost pus la dispoziție de B.N.

Conform declarațiilor martorilor C.G., M.R. și G.D.,

coroborate și cu actele de înmatriculare; și înstrăinare succesivă a autoturismului Jeep,

înmatriculat în Bulgaria, a rezultat că anterior și ulterior datei de 16 februarie 2012 acest autoturism s-a aflat în posesia inculpatului B.N. Autoturismul a fost cumpărat de M.R. de la cetățeanul bulgar I.S.I. la data de 23 decembrie 2010, M.R. l-a încredințat spre vânzare vărului său „U." din municipiul

Constanța, Km 4-5 știind apoi că acesta l-a vândut, dar fără încheierea de acte legale.

Martorul G.D. a declarat că a intrat în posesia autoturismului la data de 19 februarie 2012, fiindu-i încredințat de către inculpatul B.N. și urmând a se încheia acte de vânzare cumpărare. Prin urmare, acest martor a confirmat că la

data de 19 februarie 2012, deci ulterior evemmentului, inculpatul se afla în posesia acestei mașini.

La data de 21 februarie 2012, martorul C.G. a fost contactat de partenera de viață a inculpatului, care i-a solicitat să-l identifice pe proprietarul din acte al autovehiculului (și anume M.R.) Prin urmare, a rezultat din

declarația acestui martor că partenera inculpatului cunoștea despre existența acestei mașini, și mai mult, avea un interes special referitor la aceasta, lucru care poate fi explicat verosimil, în

contextul probator, numai prin aceea că acest autovehicul este unul și același cu cel folosit până la momentul respectiv de B.N.

Conform procesului verbal de percheziție a autoturismului menționat mai sus, în torpedoul acestuia s-au găsit printre altele, trei facturi emise de SC A.I. SRL,

în care, la rubrica „delegat" era menționat numele inculpatului B.N. Astfel, găsirea

acestor facturi care au legătură directă cu inculpatul în mașina vizată, fac o dată în plus

legătura între aceasta și inculpat, în sensul că autovehiculul este cel utilizat de inculpat.

Având în vedere că inculpatul B.N. a fost recunoscut cu certitudine ca fiind persoana care i-a lovit pe B.E. și F.O., și cum în același timp a fost identificat ca fiind șoferul Jeep-ului, și de asemenea având în vedere că s-a făcut dovada că

inculpatul s-a aflat în posesia unui Jeep înmatriculat în Bulgaria, de culoare

gri argintiu, tribunalul reține că inculpatul B.N. a condus în dimineața zilei de

16 februarie 2012, orele 8,50 - 9,00, un autoturism pe drumurile publice din mumcipiul Constanța

(aleile A. și E.).

Conform adresei din 23 aprilie 2012 a S.P.C.R.P.C.Î.V. Constanța, inculpatul B.N. nu este

deținător de permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule.

În consecință, tribunalul a reținut că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii

de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu deține permis de conducere, prevăzută de art 86 alin. (1) din O.U.G. nr 195/2002 republicată.

În ce privește împrejurarea că inculpatul B.N. a folosit o bâtă metalică tip baseball pentru a-i lovi pe B.E. și F.O., aceasta rezultă cu certitudine din

declarațiile precise ale celor două persoane lovite, întrucât amândoi au avut aceeași percepție, au remarcat în primul rând forma -tip bâtă de baseball, ce nu poate fi confundată cu o creangă

sau un alt băț cu formă neregulată, au remarcat culoarea acesteia, și au explicat în mod credibil motivul pentru care au ajuns la concluzia că bâta respectivă era din metal (lovirea

acesteia din greșeală de caroseria mașinii, zgomotul produs în aer de mișcarea bâtei). De altfel, este neesențial, în contextul cauzei de față, a se stabili cu certitudine dacă bâta tip baseball era

confecționată din metal sau din lemn, deoarece efectele lovirii cu o astfel de bâtă, indiferent de materialul din care sunt confecționate, sunt similare.

De asemenea, existența bâtei rezultă din constatările medico-legale, acestea în esență semnalând că persoanele vătămate au fost lovite cu un obiect alungit, cu suprafață mare, caracteristici ce descriu un astfel de obiect.

În ce privește susținerile lui B.E. din declarația dată în cursul judecății,

potrivit cărora inculpatul B. ar fi luat la un moment dat o creangă din apropiere, cu care l-ar fi lovit, tribunalul le-a înlăturat ca fiind neadevărate, pentru următoarele considerente:

din desfășurarea incidentului, astfel cum a fost descrisă, rezultă că B.N. nu avea timpul necesar, interesul sau oportunitatea de a traversa strada și de a căuta o bucată de

lemn (eventual o creangă) cu care să-i lovească pe cei doi;

relatările lui B. și F. sunt concordante, în sensul că actele de lovire s-au succedat continuu, fără întreruperi determinate de eventuala căutare a unei crengi de copac. Tot în acest sens, cei doi nu au semnalat nici un moment în care B. s-ar fi îndepărtat de ei, trecând strada către zona verde;

B. nu avea nevoie să caute vreun eventual obiect cu care să-i lovească pe cei doi,

câtă vreme rezultă că oricum putea să-i lovească și cu pumnii și picioarele.

un alt aspect care contrazice susținerea lui B. a fost acela că, din fotografiile judiciare de la fața locului, nu rezultă că în apropierea locului incidentului s-ar fi putut afla crengi de copac abandonate cu care inculpatul s-ar fi putut înarma.

declarația din cursul judecății a lui B. este contrazisă de declarațiile date în cursul urmăririi penale. Or, aceste prime declarații, atât ale lui B. cât și ale lui F., au

fost date la scurt timp de la eveniment, înainte ca cei doi să poată fi influențați în declarații, în timp ce declarația dată în cursul judecății a survenit după ce față de B. au fost exercitate mai multe forme de influențare sau încercare de influențare în declarații: intervenția telefonică

a prietenului său M. de la Nicolae Bălcescu, care a susținut că este rudă cu B., deplasările inculpatei L.N. la spital și la domiciliul lui B. spre a discuta cu acesta, discuțiile lui B. cu verișoara sa S.L.M. (aceasta acționând tot într-un sens favorabil lui B.), faptul că B. a depus un înscris notarial -extrajudiciar - în care susține că nu ar fi fost lovit decât cu pumnii și picioarele, susținere pe care el însuși o infirmă

în cursul judecății, rezultând deci că a fost determinat să dea în mod mincinos acea declarație

notarială; informațiile obținute pe parcurs despre B.N., de natură a-l determina să dea declarații care să nu-l „deranjeze" pe acesta, din teama proprie de a nu suporta repercusiuni ulterioare.

Cu privire la susținerile persoanei vătămate B.E. potrivit cărora ar fi suferit leziunea la nivelul maxilarului ca urmare a loviturii de pumn a lui B.N., susținere preluată ca apărare de inculpat, tribunalul a înlăturat-o ca nesinceră pentru următoarele considerente:

- C. proc. civ.

rezultă din constatarea medico-legală și din fotografiile judiciare că lovitura inițială de

pumn aplicată de B. lui B. a produs consecințe minore, și anume o excoriație între buza superioară și nas, așa cum de altfel a și indicat persoana vătămată. Astfel poziționată,

lovitura a fost frontală de dinainte spre înapoi, așa încât nu avea cum să provoace o deplasare

în lateral a maxilarului.

rezultă din relatările lui B. și lui F. că, ulterior acestei prime lovituri, B.

s-a ridicat și s-a deplasat pentru a-și retrage prietenul din fața loviturilor cu bâta ale lui B., prin urmare la acel moment nu primise o lovitură puternică care să-i provoace deplasarea mandibulei. Dacă ar fi fost astfel lovit, nu ar mai fi avut forța și echilibrul de a încerca salvarea lui F. De altfel, B. nu a semnalat că după lovitura de pumn ar fi avut dureri deosebit de mari, cum au fost acelea cauzate de lezarea mandibulei.

Toate aceste constatări coroborate, întăresc declarațiile date la urmărirea penală, potrivit

cărora B. a fost lovit în zona laterală a capului, cuprinzând și mandibula, în partea a doua a altercației, și anume când s-a apropiat pentru a-l ajuta pe F. să se îndepărteze de

B.. Or, în această a doua parte a altercației, rezultă că B. a fost lovit nu cu pumnul, ci

cu bâta de baseball, de către B.N.

Cu privire la efectele și consecințele juridice pe care le-au avut loviturile aplicate persoanei vătămate B.E. de către inculpatul B.N., tribunalul a reținut următoarele:

Conform raportului de constatare medico-legală din 25 februarie 2012 al S.M.L. Constanța, B.E. a suferit următoarele leziuni traumatice în cursul altercației din 16 februarie 2012, care au necesitat 50-55 zile de îngrijiri medicale, dacă nu survin complicații:

fractură de unghi mandibular stâng cu deplasare de 1,5 cm, ce a determinat asimetrie facială; tumefiere genio-parotidiană dureroasă la palpare. Această lezionare a necesitat intervenție cliirurgicală la datele de 17 februarie și 18 februarie 2012.

entorsă genunchi drept, ce a necesitat imobilizare gipsată;

- marcă traumatică hemitorace stâng posterior și coapsa stângă (se observă și în fotografii);

plagă confuză superficială buza superioară.

Coroborarea constatării medico-legale cu probele din care rezultă dinamica evenimentului conduc la concluzia certă că inculpatul B.N. a aplicat persoanei

vătămate B.E. o lovitură cu o bâtă cu textură rigidă și greutate relativ mare, în zona

capului acestuia. Lovitura a fost suficient de puternică pentru a cauza persoanei lovite o fractură a mandibulei și o deplasare importantă a oaselor acesteia, de 1,5 cm. De asemenea, lovitura a cuprins, ca suprafață lovită, atât mandibula cât și zona temporală a capului (zona tâmplei stângi), prin urmare, craniul propriu-zis.

Tribunalul a reținut că obiectul vulnerant folosit de inculpat este apt, prin folosire cu

forță, de a produce lovituri tanatogeneratoare, întrucât este vorba despre un obiect contondent conceput special pentru a fi mânuit în vederea lovirii, greutatea la capătul liber este mai mare decât la cel al mânerului, ceea ce face ca forța de lovire să crească, iar duritatea unei astfel de

bâte -indiferent că ar fi confecționată din metal sau din lemn - este suficient de mare pentru a rezista contactului cu corpul și oasele umane.

De asemenea, tribunalul a mai reținut că inculpatul B.N. are o constituție

atletică, astfel cum s-a constatat prin verificarea datelor sale antropometrice, are deci o forță

mare a brațelor, iar modul în care a aplicat lovitura -prin rotire a bâtei din lateral, deci cu

energie cinetică mare -combinat cu efectele produse asupra oaselor persoanei vătămate

demonstrează că a aplicat o lovitură puternică. Aceeași concluzie este susținută și de declarația martorului F.O., care a remarcat că mânia și enervarea inculpatului au

crescut progresiv atunci când martorul i s-a împotrivit, aceste emoții negative fiind un factor care l-au determinat pe inculpat să aplice lovituri cu forță mare.

Lovitura a vizat în mod direct zona capului persoanei vătămate și a fost aplicată într-un moment în care acesta nu se putea apăra, deoarece atenția sa era concentrată către prietenul său căzut la pământ, era aplecat cu capul către în față, iar mâinile erau ocupate pentru a-l ridica pe F.O. de jos.

Față de aceste elemente, tribunalul a reținut că inculpatul B.N. a prevăzut faptul

că aplicarea unei lovituri puternice directe la nivelul capului cu o bâtă poate avea ca efect inclusiv decesul acesteia, întrucât capul este un organ vital esențial al omului, traumatismele importante ale acestuia pot conduce la fracturi, la infiltrații sanguine intracraniene, la alte

complicații meningeale etc, oricare dintre acestea putând conduce la deces.

Faptul că inculpatul a prevăzut (a conștientizat) cele de mai sus rezultă dintr-o multitudine de informații de notorietate, astfel:

informațiile publice referitoare la diferitele lovituri la cap suferite de persoane, fie în accidente fie în altercații, care au condus la decesul acestora;

informațiile publice referitoare la trimiterea în judecată a unor persoane cu acuzația de omor sau după caz tentativă la omor, ca urmare a unor fapte de lovire în zona capului a unor victime;

- inculpatul B.N. a participat la săvârșirea unei fapte pentru care a fost condamnat, împreună cu alte persoane care au fost trimise în judecată sub acuzația de tentativă la omor calificat, fapta referindu-se tocmai la lovituri cu bâta în zona capului;

- instinctul și durerile resimțite de orice persoană atunci când se lovește din greșeală la cap, sau când este lovit intenționat, care formează convingerea intimă oricărei persoane că o

lovitură puternică la cap poate conduce inclusiv la deces;

- experiența personală a inculpatului în acte de lovire cu corpuri contondente, astfel cum

rezultă din înscrisurile privind antecedentele sale penale, care demonstrează că acesta a avut posibilitatea anterioară de a reflecta și de a discuta despre efectele loviturilor cu bâta, de a mânui o bâtă, etc.

Conștientizarea posibilității suprimării vieții ca urmare a unor lovituri cu bâta este

evidențiată în declarațiile sale și de martorul F.O., atunci când afirmă că „Am reușit să

mă ridic, și de frică să nu fiu omorât, pentru că bărbatul lovea cu bâta la cap, am fugit într-un picior." Prin urmare, se corrfirmă prin declarația acestui martor că orice om își reprezintă

instinctiv și instantaneu posibila consecință a decesului datorat unor lovituri cu bâta în cap.

Având în vedere că inculpatul a aplicat mai multe lovituri cu bâta, cu intensitate mare, mai întâi martorului F.O. în zona gambei și capului, apoi lui B.E. în zona capului și hemitoracelui stâng-coapsa stângă, după care, fără a se preocupa de starea acestora, a plecat de la locul altercației cu mașina, Tribunalul a reținut că B.N. a acceptat posibilitatea producerii decesului persoanei vătămate ca urmare a loviturii sale cu bâta în cap, fiîndu-i deci indiferent dacă această consecință se va produce sau nu.

Pentru considerentele expuse, Tribunalul a reținut că sunt întrunite condițiile intenției indirecte asociate faptei de lovire intenționată aptă de a produce decesul unei persoane, prin urmare sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor, săvârșită de către inculpatul B.N. Având în vedere că fapta s-a produs într-un loc public prin destinație, iar din probe rezultă că au asistat la aceasta și mai multe persoane aflate în apropiere, s-a reținut forma calificată a tentativei la omor, indicată de art. 175 lit. i) C. pen.

Considerentele de mai sus exclud, totodată, posibilitatea ca fapta astfel reținută să fie încadrată juridic ca infracțiune de vătămare corporală. Diferența esențială dintre tentativa la omor care nu a pus în pericol viața victimei (ca în cazul de față) și vătămarea corporală este dată de poziția subiectivă a făptuitorului față de prevederea și urmărirea sau acceptarea posibilității producerii decesului victimei lovite. Or, probele prezentului dosar stabilesc că

C. proc. civ.

inculpatul B.N. a prevăzut eventuala consecință a decesului, și cu toate acestea a continuat actele de lovire, acceptând deci posibilitatea producerii acestei consecințe. Ca

urmare, cererea inculpatului de schimbare a încadrării juridice a fost respinsă ca nefondată.

În continuarea situației de fapt, tribunalul a reținut că, după lovirea lui B.E. și F.O., aceștia au reușit să urce în apartamentul martorului A.C.l., și având

în vedere durerile mari resimțite de B.E., s-au deplasat la Spitalul Județean

Constanța, unde B.E. a fost internat în aceeași zi de 16 februarie 2012.

Ca urmare a constatărilor medicale referitoare la cauza leziunilor, a exista o sesizare din oficiu, urmată de deplasarea organelor judiciare la spital în dimineața de 17 februarie 2012 (conform procesului verbal încheiat) și contactarea victimei B.E., înainte.ca acesta să intre în operația programată în acea zi, pentru fractura și deplasarea mandibulei.

Ulterior, s-a luat o declarație amănunțită persoanei vătămate la data de 18 februarie 2012 și a

efectuat fotografii judiciare ale leziunilor existente pe corpul acestuia.

În consecință, a fost apreciată neîntemeiată apărarea inculpatului B.N. potrivit căreia declarația dată în spital de B.E. nu poate fi luată în considerare întrucât a fost dată într-o stare de confuzie datorată anestezierii în vederea operației. Se dovedește că anestezierea s-a realizat cu o zi mai înainte de data luării declarației, iar conținutul cursiv, lucid și amănunțit al declarației dovedește că B.E. se afla în deplinătatea facultăților sale intelectuale, de memorare și redare a unor evenimente. Aceeași concluzie rezultă și din faptul că persoana vătămată a fost capabilă fără sprijin să se ridice și să stea în

picioare pentru a expune leziunile de violență de pe corpul său, în vederea fotografierii.

După internarea sa în spital, persoana vătămată și-a contactat rudele anunțând situația sa,

iar în acest context a fost anunțată și martora S.L.M., o rudă mai îndepărtată ce

locuia în municipiul Constanța pentru a urma cursurile unui liceu. Martora l-a vizitat la spital

pe B.E. în ziua de sâmbătă 19 februarie 2012, după ce acesta fusese contactat de către organele de poliție, ocazie cu care B. i-a relatat împrejurările în care a suferit leziunile datorită cărora s-a internat.

Între informațiile pe care i le-a comunicat, B. i-a precizat și numele agresorului, și nume B., S.L.M. cunoscându-l pe acesta personal întrucât era prietenă și venea

în vizită la fiica inculpatei L.N., aceasta din urmă fiind nașa lui B.N.

Martora S.L.M. a informat-o telefonic pe L.N. despre eveniment și

despre implicarea lui B.N. în acesta, iar ulterior, în aceeași zi de 19 februarie 2012 s-au

deplasat împreună la spital pentru ca inculpata să discute cu B.E.

În ce privește conținutul acestei discuții și a altora legate de același subiect, cele trei persoane implicate au relatat următoarele:

- B.E., declarația dată la urmărire penală: „S.L.M. mi-a spus că (...)

nașa lui B.N. a intervenit pe lângă ea ca eu să nu depun plângere, el (B.) fiind dispus să îmi dea și o sumă de bani în acest sens. Ieri 19 februarie 2012 la spital a venit verișoara mea însoțită de o femeie care s-a prezentat ca fiind nașa lui B.N. (recunoscută din fotografii ca fiind L.N.). Această femeie mi-a spus că va vorbi ea cu finul ei astfel încât să ne împăcăm în sensul că finul ei să îmi dea o sumă de bani pentru a acoperi cheltuielile de spitalizare. Am refuzat-o (...) i-am spus că a venit poliția la mine și am dat declarații, să nu mă sune pentru că am telefonul ascultat, iar la domiciliul meu voi fi păzit de poliție. După aceasta, ea a plecat rămânând să vadă cum voi rezolva eu cu poliția. Verișoara mea m-a sunat astăzi (20 02 2012) și mi-a spus că B. a venit la ea la liceu, și m-a întrebat dacă m-am hotărât să mă împac cu el".

- B.E., declarația instanță: „Cât am fost în spital (...) am fost vizitat de o nepoată de-a mea și cred că, la un moment dat, am fost vizitat și de o altă persoană, dar nu mai rețin exact pentru că nu prea am stat la discuții. Cred că era o fată sau o femele, eu am sesizat-o de la depărtare .nu-mi aduc aminte să fi vorbit direct cu această persoană. Când

eram în spital nu am purtat discuții cu nici o persoană din partea lui B.N., în scopul de a ne împăca.Nu am vorbit cu L.N. și nu mi-a făcut propuneri de împăcare".

- S.L.M., declarație UP: „Am vorbit cu L.N. care s-a interesat de soarta lui E. spunând că vrea ca cei doi să se împace (...). I-am spus lui E. de împăcare, iar el a spus inițial că vrea să se împace dacă i se achită cheltuielile de spitalizare, după care s-a răzgândit, rămânând să se mai gândească. în seara zilei respective am fost la (L.) N. acasă, i-am spus că E. are 55 zile de îngrijiri medicale și se fac cercetări pentru tentativă la omor (...). Eu cu N. am urcat în salon la E. Acesta din urmă i-a povestit cele întâmplate mai pe scurt. Atât s-a discutat în prezența mea, după care eu am ieșit

din salon și am intrat imediat înapoi. Nu s-a discutat în prezența mea de bani sau de împăcare."

- S.L.M., declarație instanță: „Am vorbit cu doamna N. să mergem la spital să vedem cum se simte B., am mers acolo și s-a purtat o discuție în care s-a vorbit și despre numărul de zile de spitalizare și despre lucrurile care se vorbesc în general cu această ocazie. Cu doamna L.N. am vorbit în sensul că i-am comunicat că B. a fost examinat medical, că s-au stabilit un număr de zile de îngrijiri medicale, însă nu rețin dacă i-am spus că s-ar face cercetări pentru tentativă la omor. Am asistat la discuția dintre L.N. și B.E. la spital, aceasta constând în faptul că l-a întrebat să relateze cum s-a întâmplat, să spună cum se simte. In seara respectivă nu a fost nici o discuție referitoare la împăcarea celor doi. D-na L.și-a justificat demersul în sensul că a spus că este nașa lui B. și a venit să vadă ce s-a întâmplat (...). Când B. i-a relatat lui L.N. la spital evenimentul, el nu prea putea să vorbească și nu i-a dat detalii, rezumându-se la esențial, mai ales că nu am stat foarte mult acolo."

- inculpata L.N., declarație din faza de urmărire penală: „Duminică seara în jurul orei 20,00 am plecat împreună cu L.M. la Spitalul Clinic Județean Constanța unde am vizitat-o pe partea vătămată. Arăt că am mers acolo pentru ca inculpatul să se împace cu partea vătămată. Precizez că inițiativa mi-a aparținut și nu inculpatul a fost cel care mi-a cerut să mă deplasez la spital, deși știa că mă voi duce. Am discutat cu partea vătămată care mi-a spus că vrea să se împace cu inculpatul dar că se teme de poliție. Partea vătămată spunea că vrea să se împace cu inculpatul pentru ca acesta să îi repare dantura și eventual să rămână cu bani. De asemenea, partea vătămată mi-a spus că poliția îi ceruse să nu ia legătura cu nimeni.

Partea vătămată mi-a spus să-l mai las 2-3 zile și să îl caut acasă după ce se externează. Revin

și arăt că duminică pe 19 februarie 2012 am aflat de la partea vătămată că inculpatul era cercetat pentru tentativă la omor". Tribunalul reține că inculpata a dat această declarație asistată de avocat.

- inculpata L.N., declarație instanță:„Am mers împreună (cu L.M.) la spital. Acolo, în esență, l-am cunoscut pe B.E., în discuția dintre noi nu a fost nici un moment vorba despre remiterea unei sume de bani, ci doar acesta mi-a spus că a dorit să mă cunoască și a dorit să pună condiția de a sta de vorbă cu mine după ce iese din spital, în sensul că dacă rămâne cu probleme la maxilar, finul meu (B.) să suporte cheltuieli legate de operațiile medicale ale maxilarului. Eu am observat că B.E. se afla într-o stare relativ bună, iar discuția noastră a durat foarte puțin, în cursul acestei discuții B. spunându-mi că urmează să mai stea câteva zile în spital și avansând propunerea ca după ce

iese din spital eu să mă deplasez la el acasă pentru a purta o discuție cu acesta, întrucât motiva

că în acele momente se făceau presiuni de poliție asupra lui și dorea să vorbească cu mine într-un loc în care se simțea în siguranță, și anume acasă. Eu am acceptat această propunere întrucât nu mi s-a părut nimic nelalocul lui. Revin și precizez că în discuția cu B. la spital acesta mi-a relatat textual că „ne-am bătut, ne-am tăvălit puțin", referindu-se la el și la

B. Eu nu am vorbit despre încadrarea juridică a faptei la spital cu partea vătămată B.E.

, nici cu L.M. nu am vorbit despre o asemenea informație, respectiv a încadrării juridice a faptei".

Din toate aceste declarații tribunalul a reținut că singura discuție directă dintre inculpata

L.N. și persoana vătămată B.E. s-a referit la posibilitatea generică a împăcării dintre B. și B., împăcare care ar fi cuprins și obligația pentru B. de a suporta cheltuielile medicale pentru reabilitarea maxilarului persoanei vătămate, și eventual,

plata unei sume de bani în plus acestuia. Este esențial de reținut că din nici un mijloc de probă

nu rezultă că inculpata a solicitat ca împăcarea să presupună ca B.E. să facă

declarații rnincinoase la organul de urmărire penală, care să-l disculpe pe B.N.

Discuția astfel relatată s-a putut referi prin urmare la despăgubirile civile pe care le pretindea B.E., în schimbul cărora era de acord să se împace cu B.N.; semnificația cuvântului „împăcare", în situația dată, poate fi aceea de renunțare la acțiunea civilă în procesul penal sau de renunțare la calitatea de parte vătămată în cauza penală.

Probele administrate nu au conturat un alt sens, ilicit, al intenției de împăcare.

Potrivit art 16

C. proc. pen., „în tot cursul procesului penal, cu privire la pretențiile civile, inculpatul, partea civilă (...) pot încheia o tranzacție sau un acord de mediere, potrivit legii."

Tribunalul a reținut că inculpata L.N. a cunoscut, anterior deplasării la spital,

de la S.L.M., că în cauză se fac cercetări pentru infracțiunea de tentativă la omor, în orice caz chiar ea însăși confirmând, asistată fiind de avocat, că B. a înștiințat-o despre încadrarea juridică preconizată, de tentativă la omor.

S-a arătat că această situație de fapt nu este însă relevantă în cauză pentru a stabili existența infracțiunii de favorizare a infractorului în sarcina inculpatei, .câtă vreme, chiar în prezența unei infracțiuni care se urmărește din oficiu și exclude plângerea prealabilă, părțile pot ajunge la înțelegere cu privire la latura civilă a cauzei. Or, în cauză nu s-au acrministrat probe din care să reiasă în mod cert că inculpata a urmărit un alt scop decât acela al intermedierii împăcării „civile" a lui B. cu B.

Potrivit art. 264 C. pen., constituie infracțiunea de favorizare a infractorului, „ajutorul dat unui infractor (...) pentru a îngreuna sau a zădărnici urmărirea penală, judecata sau executarea pedepsei (...)".

În speță, pe de o parte nu s-a putut susține că legea este contradictorie și că mcriminează

ca infracțiune activitatea de împăcare pe latură civilă a părților, pe care o prevede și o încuviințează expres în art. 16

C. proc. pen.

Pe de altă parte, demersurile făcute de părți -și implicit de interpușii acestora -pentru a rezolva amiabil situația din punct de vedere al acțiunii civile, nu echivalează cu o îngreunare sau zădărnicire a urmăririi penale sau judecății, câtă vreme împăcarea nu maschează o convenție ilicită de denaturare a probelor. Or, în cursul urmăririi penale nu s-au administrat

probe directe - în sensul unor întrebări punctuale puse lui B.E. și S.L.M.,

și a unor lămuriri explicite ale acestora - care să lămurească sensul demersurilor de împăcare

în care s-a implicat inculpata L.N. la spital. Tribunalul a constatat că toate cele trei declarații date în cursul judecății de persoanele implicate (B., S. și L.N.)

conțin afirmații vădit rnincinoase și denaturări evidente ale adevărului - analizând chiar și

numai comparativ susținerile fiecăreia dintre aceste persoane la urmărirea penală/judecată-iar

în lipsa unor măsuri procesuale adecvate care să preîntâmpine aceste denaturări și puneri de

acord în declarații (dispuse de tribunal dar înlăturate de instanța de control judiciar), instanța

s-a aflat în imposibilitate de a putea lămuri aspectul respectiv.

Față de considerentele de mai sus, tribunalul a făcut aplicația principiului „in dubio pro

reo",

reținând că faptei inculpatei L.N. de a intermedia împăcarea inculpatului B.N.

cu persoana vătămată B.E. îi lipsește un element constitutiv al infracțiunii, și anume intenția ca prin această împăcare să se urmărească denaturarea mijloacelor de probă

și deci favorizarea inculpatului.

În continuarea situației de fapt, tribunalul a reținut că, la data de 20 februarie 2012 persoana vătămată B.E. a fost externat din spital, iar după ce a formulat, în această zi, o completare a declarației la organul de urmărire penală și s-au stabilit datele sale antropometrice pentru a fi comparate cu ale inculpatului, s-a deplasat la domiciliul aflat în satul B., comuna C.

În aceeași zi, inculpata L.N. a fost înștiințată de S.L.M. despre externarea lui B., și a luat hotărârea de a se deplasa împreună cu aceasta în localitatea B, la domiciliul persoanei vătămate.

În acest sens, la ora 17,15 martora S.L.M. i-a transmis un S.M.S. lui B., în care i-a spus „Vezi că o să venim, că a spus că o să-ți facă ea o ofertă". In contextul dat, rezultă că martora s-a referit la deplasarea la Băltăgești, și la o „ofertă" ce urma a fi făcută de inculpata L.N. (ea). Nu s-a putut stabili în cursul procesului ce cuprindea în concret oferta ce urma a fi făcută.

Inculpata și martora s-au deplasat cu un autoturism condus de un prieten al lui B.N., în timp ce acest inculpat a rămas la domiciliul lui L.N. În afara autoturismului de teren în care s-au aflat cele două, s-a mai deplasat un autoturism cu mai mulți bărbați, prieteni ai lui B.N.. în acest sens, instanța a reținut ca fiind veridice informațiile oferite de martora S.L.M. date la urmărirea penală, rezultând, printre altele, că le-a perceput personal și nu le-a inventat (de altfel, nu ar fi avut nici un motiv) datorită faptului că a relatat inclusiv propria stare de teamă la vederea acelor persoane, iar inculpata i-a dat asigurări că nu trebuie să-I fie frică. De asemenea, în cursul convorbirii telefonice dintre S.L.M. (care se afla în mașină) și L.N. (care se afla într - un local din apropiere) se aude o discuție colaterală dintre mai mulți bărbați care se referă la situația lui B.N., astfel confirmându-se că L.N. se afla în momentul

;

convorbirii în compania mai multor bărbați, și deci confirmându-se declarația martorei S.

în sensul că au fost însoțite, într-o altă mașină, de alte persoane.

În localitatea Nicolae Bălcescu cele două mașini au oprit, iar persoanele din cealaltă mașină l-au contactat pe un anume „M.", care îl cunoștea pe B., acesta deplasându-se în continuare împreună cu ei.

Numitul M. i-a telefonat lui B.E. la ora 17,55, și a susținut că este văr cu B.N. Din contextul convorbirii interceptate a rezultat că B. și M. se cunosc foarte bune și sunt prieteni.

M. a propus să se întâlnească cu B., pentru a discuta despre incidentul petrecut, oferindu-se să se deplaseze chiar în seara respectivă, însă B. nu a acceptat, motivând în esență că este supravegheat, că telefonul este ascultat („telefonul ăsta-i ascultat (...), nu știu care-i treaba și nu vreau să cădeți în altceva" - adică să fie surprinși,

descoperiți, ceea ce presupune că existau în apropiere persoane ce îi puteau surprinde).

Din conținutul acestei discuții a rezultat că M. îl cunoștea pe nașul lui B. („îți dau eu un semn, sau lui nașu" - ceea ce presupune că nașul lui B. ținea legătura cu M.).

De asemenea, tribunalul a reținut că B. i-a comunicat lui M. despre încadrarea juridică de tentativă la omor. Or, așa cum rezultă dintr-o convorbire ulterioară dintre S. și B., M. se afla împreună cu L.N., fiind astfel evident că și pe această cale i

s-a confirmat inculpatei despre încadrarea juridică dată în cauză.

Totodată, din conținutul convorbirii cu M., cât și din convorbirea ulterioară cu S., rezultă că B. manifesta intenția de a colabora în favoarea inculpatului B. și

împotriva organelor de urmărire penală, dar se temea că se va descoperi acest lucru.

Astfel, B. afirmă că „dacă știam (că 'B. este văr cu M.) luam atitudine de

prima oară" - în sensul că dădea alte declarații. Mai afirmă că „am zis pe față și multe c.uri", în sensul că a declarat explicit aspecte care afectează situația lui B.

Mai târziu, în discuția cu S., B. cere ca întâlnirea cu L.N. să se amâne pentru a doua zi, iar motivul neprecizat „nu pot, nu e bine în seara asta" nu poate fi decât în legătură cu teama persoanei vătămate de a nu fi surprins sau interceptat de organele de urmărire penală că are o mtâlnire cu inculpata. Or, această teamă, la rândul ei, nu poate avea legătură decât cu sentimentul de vinovăție al persoanei vătămate că se implică în ceva ilicit. În fine, continuând raționamentul, aspectul ilicit din întâlnirea dintre L.N. și B.E., referitor la „o ofertă", nu poate fi decât punerea de acord în declarații în favoarea lui B., și retractarea, în schimbul unui beneficiu material.

Inculpata, martora S., numitul M. și alte persoane neidentificate s-au deplasat în continuare până în localitatea Crucea, unde l-au contactat la domiciliu pe martorul

P.C.C., agent al postului de poliție local, acesta fiind nașul lui B. Identitatea „nașului" a fost clarificată în cursu

§ Cauze similare