ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2963/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1 Cererea de chemare în judecată

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 10 februarie 2015, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, anularea Raportului de evaluare nr. 3232/G/II din 26 ianuarie 2015 emis de pârâtă, prin care s-a constatat că nu a respectat regimul juridic al incompatibilităților, deoarece a deținut, concomitent, calitatea de consilier local în cadrul Consiliului Local al Municipiului Orșova și funcția de asistent medical în cadrul Serviciului Public de Asistență Socială al Consiliului Local al Municipiului Orșova, județul Mehedinți.

1.2. Soluția primei instanțe

Prin Sentința nr. 243 din 29 mai 2015, Curtea de Apel Craiova a respins acțiunea reclamantei ca neîntemeiată.

2.1. Împotriva acestei sentințe, în condițiile art. 483 C. proc. civ., a declarat recurs reclamanta A., întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate și, în rejudecare, admiterea acțiunii și anularea raportului de evaluare întocmit de pârâtă.

2.2. În argumentarea recursului său, reclamanta afirmă că instanța fondului a pronunțat o hotărâre nelegală, greșeala determinantă fiind reprezentată de faptul că Serviciul Public de Asistență Socială nu se află nici în aparatul propriu al Consiliului Local și nici nu există relații de subordonare între cele două entități.

În acest sens, recurenta-reclamantă arată că a depus la dosarul cauzei înscrisuri din care rezultă faptul că este plătită din fondurile Ministerului Sănătății.

Susține recurenta-reclamantă că prima instanță nu a înțeles distincția între autoritățile administrației publice locale și funcția de asistent medical, deținută cu contract individual de muncă, în cadrul altei persoane juridice, respectiv Serviciul Public de Asistență Socială Orșova, menționând recurenta-reclamantă faptul că funcția sa a fost preluată la nivelul anului 2009, de la locul său de muncă originar-Spitalul municipal Orșova, prin lege, respectiv O.U.G. nr. 162/2008, astfel că postul nu a fost înființat prin hotărâre de consiliu. A operat un transfer legal de drept și, ca atare, nu se poate confunda aparatul propriu al consiliilor locale cu serviciile publice descentralizate de asistență socială, acestea fiind entități diferite și cu obiecte de activitate deosebite.

În consecință, apreciind că nu este angajat în aparatul propriu al Consiliului Local, recurenta-reclamantă afirmă că în mod greșit a fost reținută starea de incompatibilitate prevăzută în raportul de evaluare contestat.

2.3. Procedura de examinare a recursului în completul de filtru

Raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în Complet de filtru și comunicat părților în baza Încheierii de ședință din data de 27 aprilie 2017, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin Încheierea de ședință din data de 8 iunie 2017, Completul de filtru, apreciind incidența în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., a admis în principiu recursul și a fixat termen pentru judecata cauzei pe fond.

Examinând criticile recurentei-reclamante Înalta Curte constată că recursul civil de față este nefondat, sentința instanței fondului fiind legală.

Pentru a decide astfel, Înalta Curte constată că prin raportul de evaluare contestat în cauza de față intimata Agenția Națională de Integritate a reținut faptul că recurenta-reclamantă se află în stare de incompatibilitate, întrucât cumulează funcția de consilier local în cadrul Consiliului Local al Municipiului Orșova cu funcția de asistent medical în cadrul Serviciului Public de Asistență Socială al Consiliului Local al Municipiului Orșova.

Recurenta-reclamantă a contestat raportul de evaluare, acțiunea sa fiind respinsă ca fiind neîntemeiată prin hotărârea recurată în prezenta cale de atac.

Constată Înalta Curte că soluția primei instanțe este dată cu corecta aplicare a prevederilor Legii nr. 176/2010, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

Astfel, Înalta Curte constată că reclamanta a fost validată în funcția de consilier local al Consiliului Local al Municipiului Orșova, la data de 10 iulie 2013, prin Hotărârea nr. 59 din 10 iulie 2013 a Consiliului Local al Municipiului Orșova și, începând cu 6 august 2009, este angajată cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată în funcția de asistent medical, în cadrul Serviciului Public de Asistență Socială al Consiliului Local al Municipiului Orșova, județul Mehedinți.

Potrivit prevederilor art. 88 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, cu modificările și completările ulterioare: (1) Funcția de consilier local sau consilier județean este incompatibilă cu:

c) calitatea de funcționar public sau angajat cu contract individual de muncă în aparatul propriu al consiliului local respectiv sau în aparatul propriu al consiliului județean ori al prefecturii din județul respectiv.

Așa cum se precizează în Regulamentul de organizare și funcționare a Serviciului Public de Asistență Socială din cadrul Consiliului Local al Municipiului Orșova, această structură reprezintă o instituție publică, aflată în subordinea Consiliului local al Municipiului Orșova.

În același sens, în mod judicios a reținut prima instanță faptul că Serviciile Publice de Asistență Socială sunt înființate și funcționează potrivit reglementărilor Regulamentului cadru aprobat prin H.G. 90/2003 .

Din cuprinsul acestui act administrativ rezultă atribuția Consiliului Local, de înființare și organizare a serviciului local (art. 2), faptul că înființarea acestui serviciu se realizează prin reorganizarea serviciilor sau compartimentelor aflate în subordinea consiliului local (art. 4), precum și obligația consiliilor locale comunale de a încadra în aparatul propriu persoane cu atribuții în domeniile de asistență socială stabilite la art. 2 alin. (2), în raport cu problematica socială din unitatea administrativ-teritorială, fără a depăși numărul maxim de personal din aparatul propriu stabilit potrivit anexei nr. 1 la O.G. nr. 80/2001.

Având în vedere aceste norme regulamentare, în mod întemeiat a reținut prima instanță că, prin excepție de la normele de drept comun ale Legii nr. 215/2001, interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 2,4 și 6 din regulamentul aprobat prin H.G. nr. 90/2003 conduce la concluzia existența unei relații de subordonare a serviciului public de asistență socială, față de consiliul local, constituind un serviciu în aparatul propriu al consiliului local aflat sub incidența art. 132 din Legea nr. 215/2001.

De altfel, se precizează explicit în cuprinsul Regulamentului de organizare și funcționare a Serviciului Public de Asistență Socială din cadrul Consiliului Local al Municipiului Orșova că această structură reprezintă o instituție publică, aflată în subordinea Consiliului Local al Municipiului Orșova.

De aceea, sunt irelevante argumentele recurentei-reclamante, în sensul că în calitate de asistent medical nu este salariat al Consiliului Local ci al Ministerului Sănătății ori schimbarea denumirii aparatului propriu de specialitate al consiliului local, esențială pentru stabilirea incompatibilității prevăzute de art. 88 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003 fiind existența unei relații de subordonare între serviciul public din care face parte funcția ocupată de funcționarul public și consiliul local, privit ca autoritate deliberativă a administrației publice locale.

În atare context nu pot fi primite nici criticile recurentei-reclamante, în sensul că prima instanță nu a observat faptul că Serviciul Public de Asistență Socială are o personalitate juridică distinctă, fiind de subliniat că nu forma de organizare a serviciului public este relevantă pentru aprecierea incidenței dispozițiilor art. 88 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003 ci raportul de subordonare dintre această entitate, învestită sau nu cu personalitate juridică și consiliul local.

Față de aceste considerente Înalta Curte constată că hotărârea primei instanțe este dată cu corecta aplicare a dispozițiilor art. 88 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003, motiv pentru care criticile recurentei-reclamante, grefate pe dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., apar ca fiind nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de A. împotriva Sentinței nr. 243 din 29 mai 2015 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 octombrie 2017.

Procesat de GGC - LM