ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3091/2015

Decizia nr. 3091/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Agenția Națională de Integritate, solicitând anularea raportului de evaluare nr. 32691/G/ II din 19 iulie 2013 emis de pârâtă, prin care s-a constatat că s-a aflat în stare de incompatibilitate în perioada 17 septembrie 2009 - 30 martie 2011, când a deținut funcția de consilier județean în cadrul Consiliului Județean Olt, concomitent cu funcția de director de program în cadrul B. SA.

Prin sentința nr. 409 din 13 noiembrie 2013, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate; a anulat raportul de evaluare nr. 32691/G/II din 19 iulie 2013 privind starea de incompatibilitate a reclamantului și a obligat pârâta la 1000 RON cheltuieli de judecată către reclamantă.

Recursul declarat de pârâta A.N.I.

Împotriva sentinței Curții de apel a formulat recurs pârâta A.N.I., invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și solicită casarea sentinței recurate și în rejudecare, respingerea contestației ca neîntemeiată.

Recurenta a susținut în esență că instanța de fond a interpretat greșit actul juridic dedus judecății și a pronunțat o hotărâre cu aplicarea greșită a prevederilor art. 88 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003. Consideră recurenta că aplicarea dispozițiilor legale sus menționate este indiscutabilă, iar susținerea intimatului, în sensul că nu a exercitat efectiv o funcție de conducere executivă și că art. 88 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 se referă la directorul de sucursală și în nici un caz la directorul sau managerul de program nu poate fi reținută în cauză.

Aprecierile intimatului

Prin întâmpinarea depusă la data de 10 iulie 2014 intimatul-reclamant A. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Răspunzând criticilor formulate, intimatul a arătat că starea de incompatibilitate stabilită prin raportul de evaluare contestat este una artificială, având la bază doar denumirea de director sau manager, așa cum a statuat și judecătorul fondului, însă responsabilitatea și competențele sunt specifice funcției de execuție, nu de conducere. Această realitate rezultă și din organigrama societății și din statul de funcții.

Procedura derulată în recurs

Pe baza recursului și întâmpinării, în temeiul art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., s-a întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului care a fost comunicat părților potrivit încheierii din data de 3 aprilie 2015.

Prin încheierea din data de 29 mai 2015, completul filtru a admis în principiu recursul declarat de A.N.I., potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., fixând termen de judecată pe fond, cu citarea părților.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor recurentei și a apărărilor din întâmpinare, după reevaluarea ansamblului probator administrat în cauză și a cadrului normativ aplicabil, Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:

Intimatul-reclamant a supus controlului de legalitate pe calea prevăzută de art. 22 alin. (1) din Legea nr. 176/2010. Raportul de evaluare nr. 32691/G/II din 19 iulie 2013 emis de recurenta-pârâtă, în ceea ce privește constatarea încălcării regimului incompatibilităților.

Prima instanță, urmare a examinării situației de fapt a ajuns la concluzia că în raport de fișa postului aferentă funcției de manager de proiect și de organismele existente la dosarul cauzei, delimitarea făcută de A.N.I. cu privire la funcțiile ocupate de reclamant în cadrul SC B. SA de director de proiect și manager de proiect este una artificială, care se întemeiază exclusiv pe denumirea postului deținut de reclamant, deși probele administrate în cauză demonstrează că începând cu data de 17 octombrie 2009 și ulterior datei de 30 martie 2011 reclamantul a deținut aceeași funcție din punct de vedere al relațiilor ierarhice și atribuțiilor de serviciu, care însă a avut denumiri distincte.

Înalta Curte reține că în perioada evaluată, intimatul-reclamant a deținut următoarele funcții:

- consilier județean în cadrul Consiliului Județean Olt, în perioada 30 iunie 2009 (data validării mandatului conform Hotărârii Consiliului Județean Olt nr. 83 din 30 iunie 2009) - 28 iunie 2012 (data încheierii mandatului);

- director de program în cadrul sucursalei SC B. SA Slatina în perioada 17 septembrie 2009 - 4 octombrie 2010, conform Hotărârii Consiliului de Administrație al SC B. SA nr. 9 din 8 octombrie 2009, prin care reclamantul era numit în echipa de conducere a sucursalei și, respectiv, Hotărârii Consiliului de Administrație nr. 14 din 27 septembrie 2010 prin care persoanele numite în posturi de director de program trec în executivul SC B. SA;

- director de program în comitetul executiv SC B. SA în perioada 4 octombrie 2010 - 30 martie 2011, conform Hotărârii Consiliului de Administrație nr. 14 din 27 septembrie 2010;

- manager de proiect în cadrul sucursalei SC B. SA în perioada 30 martie 2014 - 14 iunie 2013, conform Hotărârii Consiliului de Administrație nr. 3 din 9 martie 2011 și respectiv, deciziei nr. 1860 din 10 iunie 2013.

Potrivit disp. art. 88 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, funcția de consilier local sau consilier județean este incompatibilă cu: funcția de președinte, vicepreședinte, director general, director, manager, asociat, administrator, membru al consiliului de administrație sau cenzor la regiile autonome și societățile comerciale de interes local înființate sau aflate sub autoritatea consiliului local ori a consiliului județean respectiv sau regiile autonome și societățile comerciale de interes național care își au sediul sau care dețin filiale în unitatea administrativ-teritorială respectivă.

Recurenta-intimată a reținut prin raportul de evaluare contestat că reclamantul A. s-a aflat în stare de incompatibilitate în perioada 17 septembrie 2009 - 30 martie 2011, perioadă în care a deținut concomitent funcțiile de consilier județean în cadrul Consiliului Județean Olt și de director de program în cadrul Sucursalei SC B. SA.

Contrar concluziilor A.N.I., prima instanță a reținut că prin raportul de evaluare analizat în cauză, în mod eronat s-a stabilit existența stării de incompatibilitate a reclamantului în perioada 17 septembrie 2009 - 30 martie 2011, întrucât condiția privind deținerea în mod efectiv de către persoana evaluată a atribuțiilor de administrare a societății sau privind auditul financiar intern al acesteia, nu este îndeplinită în cauză.

Însă, din înscrisurile atașate la dosar rezultă că prin Hotărârea Consiliului de Administrație nr. 9/2009, reclamantul A., director de program a fost numit în echipa de conducere a Sucursalei de Hidrocentrale Slatina, în conformitate cu prevederile art. 19 alin. (7) lit. b) din Actul Constitutiv al SC B. SA.

Astfel, în raport de menționarea expresă a numirii reclamantului în echipa de conducere a societății comerciale de interes național, în cauză nu mai subzistă teza potrivit căreia directorul de program nu avea atribuții de conducere sau coordonare a compartimentelor din cadrul SC B. SA, teză care a condus la soluția de admitere a acțiunii și anulare a raportului de evaluare emis de A.N.I.

De asemenea, se impune a se menționa că în perioada în care reclamantul a deținut funcția de director de program a beneficiat de indemnizație de conducere, așa cum rezultă din contractul individual de muncă și actul adițional la acesta încheiat la data de 4 octombrie 2010.

Este evident astfel că, recurenta-pârâtă nu a avut în vedere atunci când a reținut existența incompatibilității reglementate de disp. art. 88 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 doar denumirea postului ocupat de reclamant, așa cum susține judecătorul fondului, ci a analizat și dacă acesta a avut în mod efectiv atribuții de conducere.

Or, așa cum reiese din fișa postului, reclamantul avea atât atribuții de conducere, precum și de reprezentare a societății, iar potrivit contractului individual de muncă și a actului adițional la contractul individual de muncă încheiat și înregistrat sub nr. 407 din 4 octombrie 2010, a beneficiat de indemnizație de conducere de 40% din salariul de bază lunar.

În aceste condiții, în mod legal a constatat autoritatea pârâtă A.N.I. că intimatul-reclamant A. a încălcat dispozițiile art. 88 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 care stabilesc că funcția de consilier județean este incompatibilă cu funcția de director la societățile comerciale de interes național care dețin filiale în unitatea administrativ-teritorială respectivă.

Ca urmare, pentru toate considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și al art. 496 C. proc. civ., va fi admis recursul declarat de pârâtă, casată sentința atacată și urmare a rejudecării cauzei, va fi respinsă acțiunea ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Agenția Națională de Integritate împotriva sentinței nr. 409 din 13 noiembrie 2013 ale Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și rejudecând cauza, respinge acțiunea reclamantului A., ca nefondată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 octombrie 2015.