ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3854/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Olt, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la nr. x/2015, reclamantul A. a chemat în judecată pârâta Agenția Națională de Integritate, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea Raportului de evaluare nr. x/06.11.2015, raport prin care în temeiul art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003 a fost constatată starea de incompatibilitate, cu plata cheltuielilor de judecată.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 8 alin. (3) din Legea nr. 176/2010, Legea 554/2004, C. com.

Prin Sentința nr. 54 din 27 ianuarie 2016, pronunțată de Tribunalul Olt, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2015, s-a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. și pârâta Agenția Națională de Integritate, în favoarea Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

Cauza a fost înregistrată, la data de 11.02.2016, pe rolul Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2016.

Curtea de Apel Craiova a administrat în cauză proba cu înscrisuri.

Prin Sentința civilă nr. 84/2016 din 23 februarie 2016, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, având ca obiect anulare act administrativ.

Împotriva sentinței civile atacate a formulat recurs reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinice. A invocat cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ.

Intimata-pârâtă Autoritatea Națională de Integritate a formulat concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală.

II. Soluția instanței de recurs asupra excepției de netimbrare a recursului

În ședința publică din 12 noiembrie 2018, Înalta Curte a invocat din oficiu excepția insuficientei timbrări a recursului, asupra căreia se va pronunța cu prioritate, potrivit art. 248 C. proc. civ., prezentul recurs nefiind timbrat corespunzător, conform dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. Deși a fost citat cu mențiunea de a achita diferența taxei judiciare de timbru în sumă de 100 RON, recurentul nu și-a îndeplinit această obligație legală.

În raport cu dispozițiile art. 486 alin. (2) din C. proc. civ., se constată că recurentul a depus la dosarul cauzei dovada achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 100 de RON, însă nu a depus diferența de 100 RON taxă judiciară de timbru, conform art. 24 alin. (1) și alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, întrucât a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ., deși această obligație i-a fost adusă la cunoștință prin raportul întocmit în cauză, comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 11 iunie 2018.

De asemenea, ulterior, prin rezoluția judecătorului din data de 02.10.2018 s-a dispus ca recurentul - reclamant să fie citat pentru termenul de judecată din data de 12 noiembrie 2018 cu mențiunea de a achita diferența taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON. Din dovada de predare a citației pentru termenul de judecată din data de 12 noiembrie 2018, rezultă că aceasta a fost înmânată personal recurentului, fiind menționate datele de identificare ale destinatarului.

În conformitate cu prevederile art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat.

Potrivit art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, "dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I din C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței", iar art. 32 din același act normativ prevede că "taxele judiciare de timbru se datorează atât pentru judecata în primă instanță, cât și pentru exercitarea căilor de atac, în condițiile prevăzute de lege".

În acest sens sunt și dispozițiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii.

De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., mențiunea prevăzută la alin. (2) al aceluiași articol este prevăzută sub sancțiunea nulității.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 486 alin. (2) și (3) și art. 496 din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va dispune anularea recursului formulat de A., ca insuficient timbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul formulat de reclamantul A. împotriva Sentinței nr. 84/2016 din 23 februarie 2016 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca insuficient timbrat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 noiembrie 2018.

GGC - GV