ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1652/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Dolj, secția contencios administrativ și fiscal la data de 19.04.2016, reclamantul A., în contradictoriu cu Agenția Națională de Integritate a formulat contestație împotriva raportului de evaluare nr. x din 29.03.2016 emis de către Inspecția de Integritate, solicitând anularea acestuia din urmă.

În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că, în mod greșit, s-a reținut în sarcina sa starea de incompatibilitate cu referire la dispozițiile prevăzute de art. 87 alin. (1), lit. g) din Legea nr. 161/2003.

Prin sentința nr. 2685 din 7 februarie 2016 pronunțată de Tribunalul Dolj, s-a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe și, în consecință, s-a declinat competența de soluționare a cauzei formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, în favoarea Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal.

Învestită cu soluționarea cauzei, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 494 din 15 noiembrie 2016, a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 494/2016 din 15 noiembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul A., a promovat recurs, solicitând, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 483 și urm. din C. proc. civ., republicat, admiterea recursului și casarea sentinței civile recurate, cu consecința admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.

În esență, invocând motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., (astfel cum a fost indicat la dosar recurs), respectiv când instanța a dat o hotărâre cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, recurentul-reclamant a susținut că prima instanță a interpretat în mod eronat prevederile art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003, având în vedere că nu este îndeplinită situația reglementată de legiuitor.

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul instanței de recurs, intimata-pârâtă Agenția Națională de Integritate a solicitat, pe cale de excepție, constatarea nulității recursului, având în vedere că recurentul nu dezvoltă niciun motiv de nelegalitate și nu precizează care sunt normele de drept material încălcate sau aplicate greșit.

Pe fond, reluând argumentele care au dus la evaluarea stării de incompatibilitate, intimata consideră sentința de fond ca fiind legală și temeinică.

În mod corect instanța de fond a înlăturat ca fiind irelevante susținerile recurentului referitoare la neîncălcarea situației de incompatibilitate prevăzută de dispoziții art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, cu modificările și completările ulterioare.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 20 februarie 2018, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., republicat.

Părțile nu au înregistrat la dosarul cauzei un punct de vedere referitor la concluziile raportului întocmit asupra admisibilității în principiu a recursului.

Prin încheierea din data de 3 mai 2018, completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și pe cale de consecință, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., republicat, și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamant este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:

Recursul declarat de reclamantul A., întemeiat pe dispozițiile art. 488, pct. 8 C. proc. civ., a vizat, în esență, greșita reținere, de către prima instanță, a stării de incompatibilitate ce a fost identificată de intimata-pârâtă ANI în raportul de evaluare nr. x/29.03.2016 prin care s-a constatat că reclamantul A. a încălcat regimul juridic al incompatibilităților, întrucât în perioada 30.06.2012 - 13.12.2014 a deținut simultan, atât funcția de viceprimar al Comunei Sălcuța, județul Dolj, cât și calitatea de persoană fizică autorizată în cadrul A.., CUI x, încălcând astfel dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnității publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției cu modificările și completările ulterioare, începând cu data de 30.06.2012 (data validării mandatului de viceprimar al Comunei Sălcuța, județul Dolj) și până la data de 13.12.2014 (data încetării de drept a mandatului de consilier local și de viceprimar al Comunei Sălcuța).

Controlul judiciar declanșat de recurentul-reclamant are ca obiect verificarea legalității Raportului de evaluare nr. x/29.03.2016 întocmit de intimata-pârâtă Agenția Națională de Integritate, prin care s-a stabilit că partea s-a aflat în stare de incompatibilitate, întrucât nu a respectat prevederile art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003, privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, cu modificările și completările ulterioare.

În concret, emitentul actului administrativ a avut în vedere faptul că în perioada 30 iunie 2012 (data validării mandatului de viceprimar al Comunei Sălcuța) - 13 decembrie 2014 (data încetării de drept a mandatului de consilier local și de viceprimar al Comunei Sălcuța), reclamantul recurent A. a deținut funcția de viceprimar al Comunei Sălcuța, Județul Dolj și calitatea de persoană fizică autorizată în cadrul A. Persoană Fizică Autorizată, CUI x .

Potrivit prevederilor art. 87 din Legea nr. 161/2003: "(1) Funcția de primar și viceprimar, primar general și viceprimar al municipiului București, președinte și vicepreședinte al consiliului județean este incompatibilă cu: (...) g) calitatea de comerciant persoană fizică."

Totodată, potrivit art. 91 alin. (3): "Alesul local poate renunța la funcția deținută înainte de a fi numit sau ales în funcția care atrage starea de incompatibilitate sau în cel mult 15 zile de la numirea sau alegerea în funcție".

Instanța de fond a apreciat că reclamantul nu a respectat obligația ce-i revenea potrivit dispozițiilor art. 91 alin. (3) din Legea nr. 161/2003, de a demisiona din una dintre funcțiile incompatibile, continuând să dețină simultan, atât funcția de viceprimar, cât și calitatea de comerciant persoană fizică.

Instanța de recurs reține că textul normei juridice trebuie interpretat, în primul rând din punct de vedere teleologic, fiind evident, încă din titlul Legii nr. 161/2003, că scopul legiuitorului și al reglementărilor a fost acela de prevenire a corupției, urmărindu-se ca persoana care deține o demnitate/funcție publică să adopte o conduită preventivă de natură să-l împiedice să ajungă în situația de exercitare a unor activități în stare de incompatibilitate.

Instanța de fond a reținut corect că sunt îndeplinite condițiile cerute de norma juridică menționată.

Prin Decizia nr. 396 din 01 octombrie 2013, publicată în M. Of. nr. 708 din 19 noiembrie 2013, Curtea Constituțională a statuat că "nu se poate afirma de plano că membrul unei întreprinderi familiale nu are calitatea de comerciant persoană fizică.

Desigur, calificarea de facto a unei persoane fizice ce desfășoară o activitate economică autorizată ca fiind comerciant trebuie apreciată de la caz la caz, de către instituțiile/autoritățile competente, în funcție de coordonatele cuprinse în legislația de drept comun (...)."

În raport de argumentele reținute de instanța de contencios constituțional, ceea ce prezintă relevanță în cazul analizat este nu doar deținerea calității de persoana fizică autorizată de către recurent, ci faptul că din probatoriul administrat rezultă că figurează în evidențele ANAF și în declarațiile de avere din perioada de referință a raportului de evaluare contestat cu venituri din activități agricole și nu a depus dovezi privind vreun demers al suspendării/încetării activității PFA în termenul prevăzut de art. 91 alin. (3) din lege.

Corect subliniază instanța de fond că nu au relevanță și nu înlătură starea de incompatibilitate în care s-a aflat reclamantul trimiterile pe care reclamantul le face la invocarea art. 13 din Recomandarea nr. 10/2000 a Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei, întrucât aceste dispoziții vizează exclusiv situația conflictului de interese pentru funcțiile publice, situație ce nu se regăsește în prezenta cauză.

Incompatibilitățile funcției de viceprimar sunt prevăzute în mod expres de Legea nr. 161/2003 și una dintre acestea o reprezintă exercitarea cumulativă a acestei funcții și a calității de comerciant persoană fizică.

Având în vedere caracterul imperativ pentru funcția publică de a respecta regimul juridic al incompatibilităților și al conflictelor de interese, date fiind sancțiunile pe care le atrage încălcarea acestor norme, alesul local are o obligație legală de a nu încălca prevederile legale cu privire la incompatibilități.

În consecință, neputându-se reține incidența motivului de casare invocat de către recurent - art. 488 pct. 8 C. proc. civ., pentru considerentele arătate și în conformitate cu prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamant ca nefondat, menținându-se sentința atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 494 din 15 octombrie 2016 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 martie 2019.