ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2575/2015

Acțiunea judiciară Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția de Contencios Administrativ și Fiscal, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Agenția Națională de Integritate solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză să dispună anularea Raportului de evaluare nr. 58504/G/II din 11 decembrie 2013 emis de pârâtă, precum și acordarea cheltuielilor de judecată, constând în onorariul de avocat și taxa de timbru.

Soluția instanței de fond Curtea de Apel Craiova, secția de Contencios Administrativ și Fiscal, prin Sentința nr. 75 din 14 martie 2014, a respins acțiunea reclamantului, ca nefondată.

Calea de atac exercitată Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul A., care a solicitat casarea acesteia și, în urma rejudecării cauzei, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată. În motivarea căii de atac, încadrată în drept în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul a susținut faptul că sentința contestată a fost dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 91 alin. (3) din Legea nr. 161/2003, în condițiile în care sensul expres și neechivoc al instituției renunțării la funcția publică deținută nu trebuie și nu poate să presupună niciun act sau fapt concurent al unei alte autorități, persoane fizice sau persoane juridice, potrivit competențelor ori obligațiilor legale ale acestora. Prin întocmirea actului de demisie și înregistrarea acestuia în registrul public al consiliului local, documentul a căpătat dată certă, iar manifestarea de voință are caracter irevocabil, satisfăcând în acest mod cerințele legale implicite ale renunțării, așa cum aceasta din urmă este prevăzută în textul legal aflat în discuție.

Apărările formulate în cauză Intimata Agenția Națională de Integritate a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Partea a prezentat argumentele care au condus la evaluarea stării de conflict de interese și a precizat în mod expres faptul că legiuitorul a stabilit foarte clar care sunt incompatibilitățile funcției de primar, neavând nicio relevanță dacă a exercitat în fapt această calitate de reprezentant al unității administrativ teritoriale în Adunarea Generală a Acționarilor SC B. SRL, dacă a desfășurat sau nu vreo activitate ori dacă a realizat sau nu a realizat vreun venit.

Procedura derulată în recurs În cauză a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, iar prin încheierea de ședință din data de 21 aprilie 2015, recursul a fost admis în principiu, în baza dispozițiilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. Recurentul-reclamant a supus controlului de legalitate, pe calea prevăzută de art. 22 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea Legii nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, Raportului de evaluare nr. 58504/G/II din 11 decembrie 2013 prin care Agenția Națională de Integritate a concluzionat în sensul că A. s-a aflat în stare de incompatibilitate, în perioada 28 decembrie 2010 (data la care a fost adoptată Hotărârea Consiliului Local al comunei Dănciulești nr. 33 din 28 decembrie 2010, prin care a fost împuternicit să reprezinte comuna în Adunarea Generală a Acționarilor SC C. SRL) - 31 iulie 2013 (data la care s-a luat act de demisia acestuia din Adunarea Generală a Acționarilor SC B. SRL), prin HCL nr. 35 din 31 iulie 2013), întrucât a deținut simultan atât funcția de primar al comunei Dănciulești, județul Gorj, cât și calitatea de reprezentant al comunei Dănciulești în Adunarea Generală a Acționarilor SC B. SRL, încălcând astfel dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. f) Legea nr. 161/2003.” În urma analizării materialului probator administrat în cauză, instanța de primă jurisdicție a reținut că: - prin hotărârea Consiliului Local al comunei Dănciulești nr. 33 din 28 decembrie 2011, s-a aprobat asocierea acestei unități administrativ-teritoriale cu comunele Stoia, Stejari și Căpreni pentru înființarea SC C. SRL și a fost împuternicit reclamantul, în calitate de primar al comunei Dănciulești, să semneze actul constitutiv și să reprezinte comuna în Adunarea Generală a Asociaților SC C. SRL; - prin hotărârea Consiliului Local al comunei Dănciulești nr. 4 din 31 ianuarie 2012, s-a modificat denumirea societății din SC C. SRL în SC B. SRL; - la data de 19 martie 2012, SC B. SRL a fost înregistrată la Oficiul Național al Registrului Comerțului; - prin cererea înregistrată sub nr. 925 la data de 23 martie 2012, reclamantul și-a prezentat demisia din calitatea de reprezentant al UAT Dănciulești în AGA SC B. SRL; - prin hotărârea Consiliului Local al comunei Dănciulești nr. 35 din 31 iulie 2013, a încetat împuternicirea reclamantului în calitate de reprezentant al UAT Dănciulești în AGA SC B. SRL Curtea de apel a confirmat existența stării de incompatibilitate reținută de autoritatea intimată, având în vedere, în esență, următoarele argumente juridice: - susținerile reclamantului privind lipsa unei activități efective desfășurate în exercitarea calității deținute în cadrul societății comerciale nu pot fi primite, având în vedere faptul că, prin modul de stabilire a sancțiunilor aplicabile, art. 25 din Legea nr. 176/2010 face distincție între situația participării la luarea deciziilor cu încălcarea obligațiilor legale privind starea de incompatibilitate și simpla existență a stării de incompatibilitate a cărei incidență a determinat întocmirea raportului de evaluare; - reclamantul avea posibilitatea de a cere întrunirea Consiliului Local, de a pune pe ordinea de zi cererea sa de demisie și de a supune spre aprobare ordinea de zi; cu toate acestea, starea de pasivitate atât a reclamantului cât și a Consiliului Local s-a întins pe o perioadă mai mare de un an (de la 23 martie 2012 până la 31 iulie 2013); - interdicția expres reglementată de art. 87 alin. (1) lit. f) Legea nr. 161/2003 trebuia să impună Consiliului Local al comunei Dănciulești desemnarea unui alt reprezentant al său în AGA a SC B. SRL Această soluție nu este împărtășită de instanța de control judiciar, deoarece a fost pronunțată cu interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 87 alin. (1) lit. f) Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, cu modificările și completările ulterioare, care prevede că “funcția de primar și viceprimar, primar general și viceprimar al municipiului București, președinte și vicepreședinte al consiliului județean este incompatibilă cu (…) funcția de reprezentant al unității administrativ-teritoriale în adunările generale ale societăților comerciale de interes local (…).” În esență, Agenția Națională de Integritate îi reproșează recurentului faptul că s-a aflat în stare de incompatibilitate, în perioada 28 decembrie 2010 - 31 iulie 2013, întrucât a deținut simultan atât funcția de primar al comunei Dănciulești, județul Gorj, cât și calitatea de reprezentant al comunei Dănciulești în Adunarea Generală a Acționarilor SC B. SRL. Prima chestiune ce urmează a fi analizată vizează data de la care se poate vorbi despre existența stării de incompatibilitate. În raportul de evaluare contestat în cauză, autoritatea intimată a avut în vedere data de 28 decembrie 2010, respectiv “data la care a fost împuternicit, prin hotărâre, să reprezinte Consiliul Local al comunei Dănciulești în Adunarea Generală a Acționarilor SC B. SRL” Pe de o parte, trebuie menționat faptul că în raportul de evaluare s-a strecurat o eroare materială cu privire la data adoptării HCL nr. 33/2011 care, în mod eronat, a fost trecută ca fiind data de 28 decembrie 2010 în loc de 28 decembrie 2011. Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art. 41 alin. (1) din Legea societăților nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, “societatea este persoană juridică de la data înmatriculării în registrul comerțului”. Conform Certificatului nr. 321012 din 20 septembrie 2013 eliberat de Oficiul Național al Registrului Comerțului, SC B. SRL a fost autorizată și înmatriculată la data de 19 martie 2012; ca atare, doar de la această dată trebuie verificată incidența dispozițiilor art. 87 alin. (1) lit. f) Legea nr. 161/2003 în cauza de față. Așadar, Adunarea Generală a Asociaților nu se poate desfășura înainte ca societatea comercială să fie autorizată și înmatriculată, astfel că recurentului nu i s-ar fi putut reține starea de incompatibilitate până la dobândirea personalității juridice, după cum a procedat autoritatea intimată. În al doilea rând, Înalta Curte constată greșita evaluare a elementelor de incompatibilitate atât în procedura administrativă cât și în cea judiciară desfășurată în fața instanței de fond. Într-adevăr, în speța dedusă judecății, rolul primarului a fost acela de a aduce la îndeplinire hotărârea Consiliului Local al comunei Dănciulești nr. 33/2011, în sensul semnării actului constitutiv și realizării tuturor formalităților necesare în vederea înmatriculării societății comerciale aflate în discuție, precum și reprezentării comunei în Adunarea Generală a Acționarilor. Dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. f) Legea nr. 161/2003 sunt de strictă interpretare și aplicare, astfel încât actele efectuate în vederea realizării formalităților necesare autorizării și înmatriculării SC B. SRL la Oficiul Național al Registrului Comerțului de către recurent - singurele acte efectuate de parte și pe care se bazează raportul de evaluare întocmit de recurentă - nu pot fi considerate de către instanța de control judiciar ca acte executate în calitate de reprezentant al unității administrativ-teritoriale în Adunarea Generală a Asociațiilor. Primă instanță a apreciat că “nu prezintă relevanță desfășurarea efectivă a activității la societatea comercială”, în condițiile în care textul legal aflat în discuție “vizează situația ce atrage incompatibilitatea, respectiv funcția de primar este incompatibilă cu funcția de reprezentant al unității administrativ-teritoriale în adunările generale ale societăților comerciale de interes local.” Înalta Curte nu poate primi această interpretare juridică, în contextul în care, prin Decizia nr. 739 din 16 decembrie 2014, instanța constituțională a statuat că stabilirea în concret a stării de incompatibilitate în cazul primarului care exercită funcția de reprezentant al unității administrativ teritoriale în adunările generale ale societăților comerciale de interes local “revine instanței judecătorești, care, cu prilejul soluționării acțiunilor formulate împotriva raportului de evaluare întocmit de Agenția Națională de Integritate, analizează particularitățile fiecărei spețe, în lumina dispozițiilor legale cu incidență în materie, astfel încât soluția dispusă să corespundă scopului legii de asigurare a imparțialității, protejare a interesului social și evitare a conflictului de interese.” Ca atare, în raport de argumentele reținute de Curtea Constituțională, ceea ce prezintă relevanță în cazul analizat este dacă, în realitate, primarul a desfășurat efectiv funcția de reprezentant al unității administrativ-teritoriale în adunările generale ale SC B. SRL Or, după cum s-a prezentat mai sus, activitatea recurentului, în exercitarea mandatului primit, s-a rezumat doar la întocmirea actelor constitutive ale societății și depunerea acestora în vederea înmatriculării sale la Oficiul Național al Registrului Comerțului. O altă chestiune aflată în divergență privește data de la care a încetat calitatea recurentului de reprezentant al unității administrativ-teritoriale în adunările generale ale asociațiilor SC B. SRL Primă instanță a confirmat soluția propusă prin raportul de evaluare analizat, apreciind că recurentul s-a aflat în stare de incompatibilitate până la adoptarea HCL nr. 35 din 31 iulie 2013 prin care s-a luat act de demisia acestuia din Adunarea Generală a Acționarilor SC B. SRL Conform dispozițiilor art. 91 alin. (3) din Legea nr. 161/2003, “alesul local poate renunța la funcția deținută înainte de a fi numit sau ales în funcția care atrage starea de incompatibilitate sau în cel mult 15 zile de la numirea sau alegerea în această funcție; alesul local care devine incompatibil prin aplicarea prevederilor prezentei secțiuni este obligat să demisioneze din una dintre funcțiile incompatibile în cel mult 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi.” Recurentul a înregistrat cererea sa de demisie în registrul Consiliului Local al comunei Dănciulești sub nr. 925 la data de 23 martie 2012, respectiv la interval de 3 zile de la momentul înmatriculării societății comerciale, respectând dispoziția normativă anterior citată. Contrar opiniei exprimate de judecătorul fondului, Înalta Curte apreciază că starea de incompatibilitate reglementată de art. 87 alin. (1) lit. f) Legea nr. 161/2003 încetează de la data la care s-a făcut dovada înregistrării demisiei primarului la autoritatea publică competentă să ia act de manifestarea unilaterală de voință exprimată, în cazul de față fiind vorba despre Consiliului Local al comunei Dănciulești. Această interpretare juridică este conformă cu soluția de principiu adoptată de plenul Secției de Contencios Administrativ și Fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție din data de 7 noiembrie 2013.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior din care rezultă care este fondat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în baza art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu referire la art. 496 C. proc. civ., va admite recursul, va casa sentința atacată și, rejudecând cauza, va admite acțiunea și va anula Raportul de evaluare nr. 58504/G/II din 11 decembrie 2013 emis de pârâta A.N.I. În temeiul art. 453 C. proc. civ., Înalta Curte va obliga intimatul la plata sumei de 100 RON, reprezentând cheltuieli de judecată către recurentul-reclamant.