ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2678/2020

Ședința publică din data de 18 iunie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 19.04.2017 la Tribunalul Bacău, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2017, reclamantul A. a solicitat anularea raportului de evaluare nr. x/29.03.2017, întocmit de Agenția Națională de Integritate.

Prin sentința civilă nr. 577/2017 din 8 iunie 2017, pronunțată în dosarul nr. x/2017, Tribunalul Bacău, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale și, în temeiul art. 132 alin. (3) C. proc. civ., a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal.

Prin sentința nr. 134/2017 din 05 octombrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, s-a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate - Inspecția de Integritate, ca nefondată.

Împotriva sentinței nr. 134/2017 din 05 octombrie 2017 pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și admiterea acțiunii.

În motivarea recursului arată că Agenția Națională de Integritate a reținut prin raportul de evaluare atacat că sunt aplicabile dispozițiile art. 88 alin. (1) lit. c) și art. 91 alin. (3) din Legea nr. 161/2003, deoarece recurentul a deținut în perioada 30.04.2014 - 6.07.2016 atât funcția de consilier local al comunei Gura Văii din județul Bacău, cât și funcția de șofer în cadrul aceleiași primării.

Arată că inițial a deținut funcția de consilier local în cadrul Consiliului Local Gura Văii, începând cu luna iunie 2012, iar, ulterior, prin contractul individual de muncă nr. x/30.04.2014 încheiat cu Primăria Gura Văii, în calitate de angajator, a ocupat și postul de șofer pe autobasculantă. Raporturile de muncă întemeiate pe acest contract au încetat prin demisie la data de 6.07.2016.

Consideră că nu s-a aflat în stare de incompatibilitate, întrucât funcția de șofer nu face parte din aparatul de specialitate al primarului, iar pe de altă parte, girul de legalitate pentru un act administrativ este dat de semnătura secretarului unității administrativ teritoriale.

Precizează că prin Legea nr. 286/2006, pentru modificarea și completarea Legii nr. 215/2001, a fost introdus art. 156

2

, care prevede că noțiunea de aparat propriu de specialitate al consiliului local se înlocuiește în cuprinsul tuturor actelor normative cu denumirea aparat de specialitate al primarului, modificarea operând și în Legea nr. 161/2003.

Menționează că recursul vizează interpretarea și aplicarea prevederilor art. 88 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003 și că nu orice persoană care are calitatea de funcționar public în cadrul unei unități administrativ teritoriale sau care este angajat cu contract de munca de o astfel de unitate administrativa face parte din aparatul de specialitate al primarului.

În acest sens, susține că numai printr-o analiză raportată la situația de fapt se poate aprecia asupra stării de incompatibilitate, apreciind că în considerarea HCL nr. 50/22.08.2013 și a art. 61 alin. (3) din Legea nr. 215/2001, instanța trebuia ca, în interpretarea dispozițiilor art. 88 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003, să se raporteze la intenția legiuitorului, în sensul de a verifica în concret cum putea influența adoptarea hotărârilor de Consiliu Local asupra postului de șofer.

Intimata-pârâtă Agenția Națională de integritate a formulat întâmpinare, prin care invocă excepția nulității recursului, pentru lipsa motivelor de nelegalitate.

Pe fond, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate.

II. Soluția instanței de recurs

2.1. În ceea ce privește excepția nulității recursului, invocată de intimata-pârâtă prin întâmpinare, Înalta Curte constată că aceasta este neîntemeiată.

Astfel, analizând recursul de față, se constată că recurentul-reclamant a invocat critici ce pot fi circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., criticând argumentele primei instanțe referitoare la interpretarea textului de lege în baza căruia s-a reținut starea de incompatibilitate și indicând argumentele pentru care apreciază că incompatibilitatea nu poate fi reținută în speță.

În consecință, în temeiul art. 248 C. proc. civ. raportat la art. 486 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge excepția nulității recursului.

2.2. Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Reclamantul A. a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care a solicitat anularea raportului de evaluare nr. x/29.03.2017, întocmit de Agenția Națională de Integritate.

Înalta Curte constată că starea de incompatibilitate a fost generată de exercitarea concomitentă a funcției de consilier local în cadrul Consiliului Local al comunei Gura Văii, județul Bacău și a funcției de șofer (angajat cu contract individual de muncă) în cadrul aparatului de specialitate al Primarului UAT Comuna Gura Văii, județul Bacău, respectiv în cadrul Compartimentului Deservire și Servicii, în privința căruia Consiliului Local are atribuții de organizare și funcționare.

Întemeindu-și calea de atac exercitată pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul-reclamant a invocat, în esență, aplicarea eronată de către instanța de fond a dispozițiilor art. 88 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003 având în vedere că, în calitate de șofer, nu face parte din aparatul de specialitate al Primarului.

Contrar acestor susțineri, Înalta Curte constată că instanța de fond nu a săvârșit nicio eroare în interpretarea și aplicarea dispozițiilor de drept material incidente în speță, dispoziții pe care în mod corect le-a identificat și aplicat împrejurărilor de fapt stabilite pe baza probelor administrate în cauză.

Înalta Curte constată că recurentul-reclamant nu a negat deținerea simultană a celor două calități în intervalul reținut prin raport, punând în discuție numai starea de incompatibilitate din perspectiva faptului că, în opinia acestuia, serviciul menționat nu face parte din aparatul de specialitate al primarului, iar pe de altă parte, prin adoptarea de Hotărâri ale Consiliului Local nu poate influența funcția de șofer.

Potrivit dispozițiilor art. 88 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003:

"(1) Funcția de consilier local sau consilier județean este incompatibilă cu exercitarea următoarelor funcții sau calități: (...) c) calitatea de funcționar public sau angajat cu contract individual de muncă în aparatul propriu al consiliului local respectiv sau în aparatul propriu al consiliului județean ori al prefecturii din județul respectiv", fiind evidentă existența unei stări de incompatibilitate, având în vedere că recurentul-reclamant a deținut simultan în perioada 30.04.2014-6.07.2016 funcția de consilier local în cadrul Consiliului Local al comunei Gura Văii, județul Bacău, cât și funcția de șofer în cadrul compartimentului de deservire din aparatul de specialitate al Primarului comunei Gura Văii, județul Bacău.

În mod corect a sesizat prima instanță că prin Legea nr. 286/2006, pentru modificarea și completarea Legii administrației publice locale nr. 215/2001, a fost introdus un nou articol, art. 156

2

(devenit, în urma republicării actului normativ la data de 20.02.2007, art. 132), care prevede că denumirea aparat propriu de specialitate se înlocuiește, în cuprinsul tuturor actelor normative în vigoare, cu denumirea aparat de specialitate, motiv pentru care denumirea aparat propriu de specialitate al consiliului local se înlocuiește, în cuprinsul tuturor actelor normative în vigoare, cu denumirea aparat de specialitate al primarului.

Prin urmare, tot în mod corect a concluzionat instanța de fond că înlocuirea sintagmei aparat propriu de specialitate al consiliului local cu sintagma aparat de specialitate al primarului a operat de drept și în Legea nr. 161/2003, astfel încât art. 88 alin. (1) lit. c) se referă la calitatea de angajat cu contract individual de muncă în aparatul de specialitate al primarului.

Astfel fiind, potrivit art. 88 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003, astfel cum a fost modificat prin art. 132 din Legea nr. 215/2001, introdus prin Legea nr. 286/2006, funcția de consilier local este incompatibilă cu calitatea de funcționar public sau angajat cu contract individual de muncă în aparatul de specialitate al primarului.

Legat de acest aspect, Înalta Curte reține că, potrivit art. 36 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 215/2001 "consiliul local are inițiativă și hotărăște, în condițiile legii, în toate problemele de interes local, cu excepția celor care sunt date prin lege în competența altor autorități ale administrației publice locale sau centrale", iar potrivit alin. (2) lit. a) al aceluiași articol, "(2) Consiliul local exercită următoarele categorii de atribuții: a) atribuții privind organizarea și funcționarea aparatului de specialitate al primarului, ale instituțiilor și serviciilor publice de interes local și ale societăților comerciale și regiilor autonome de interes local."

În speță, incidența ipotezei avute în vedere de dispozițiile art. 88 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003 este cu atât mai evidentă cu cât, nu numai că aparatul în cadrul căruia funcționa recurentul-reclamant a fost înființat și a funcționat în subordinea Consiliului Local al comunei Gura Văii, județul Bacău, unde recurentul exercita funcția de șofer, dar este și coordonat de Primarul comunei Gura Văii, în calitate de reprezentant al Primăriei.

În speță, se constată că, după încheierea contractului individual de muncă pentru funcția de șofer, respectiv 30.04.2014, una din funcții, și anume cea de șofer, a devenit subordonată celeilalte, atât sub aspect decizional, cât și sub aspect executiv, aceasta fiind rațiunea pentru care legiuitorul a înțeles să reglementeze această stare de incompatibilitate.

Recurentul-reclamant, care deținea calitatea de ales local, nu putea desfășura concomitent și activitatea de șofer în cadrul Compartimentului deservire și servicii, întrucât cerința de imparțialitate nu este îndeplinită, putându-se găsi în situația în care nu și-ar fi putut îndeplini cu obiectivitate cumulul de atribuții ce îi reveneau în dubla calitate.

Nimic nu îl împiedica pe recurent să aleagă între calitatea de ales local și cea de șofer în cadrul unui compartiment ce facea parte din aparatul de specialitate al Primarului, obligație pe care o avea conform art. 91 alin. (3) din Legea nr. 161/2003, text care prevede că:

"Alesul local poate renunța la funcția deținută înainte de a fi numit sau ales în funcția care atrage starea de incompatibilitate sau în cel mult 15 zile de la numirea sau alegerea în această funcție".

În acest sens este și jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție care, pronunțându-se în cauze similare celei de față, a reținut că, dacă s-ar da valențe juridice distincției făcute între aparatul propriu de specialitate și servicii subordonate consiliului local, și implicit, dacă s-ar accepta interpretarea că funcția de consilier local nu este incompatibilă cu calitatea de salariat în cadrul unui serviciu subordonat consiliului local, ar însemna că incompatibilitatea acestor structuri aflate sub autoritatea Consiliului Local ar rămâne fără nicio acoperire factuală, ceea ce ar conduce la restrângerea fără temei legal a sferei de aplicabilitate a unei dispoziții legale, ceea ce evident contravine scopului reglementării. (Decizia nr. 259/2018, Decizia nr. 2963/2017).

Cât privește faptul că recurentul-reclamant și-a dat demisia din funcția de șofer, Înalta Curte reține că această împrejurare nu poate pune în discuție legalitatea Raportului de evaluare, incidența dispozițiilor art. 88 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003 fiind reținută pentru intervalul în care acesta a cumulat ambele funcții.

Așa fiind, Înalta Curte apreciază că soluția instanței de fond, prin care s-a reținut că ocuparea concomitentă a celor două funcții se încadrează în situația de incompatibilitate prevăzută de art. 88 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003, este legală și, reținând că prima instanță a apreciat în mod corect cu privire la caracterul nefondat al acțiunii, va respinge recursul formulat, ca nefondat, apreciind că în calea de atac nu au fost invocate aspecte de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de A. împotriva sentinței nr. 134/2017 din 05 octombrie 2017 pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului.

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinței nr. 134/2017 din 05 octombrie 2017 pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 iunie 2020.