ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2112/2021

Ședința publică din data de 1 aprilie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 9 octombrie 2017 sub nr. x/2017, pe rolul Tribunalului Neamț, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, în temeiul art. 22 alin. (1) și art. 24 alin. (2) din Legea nr. 176/2010, anularea raportului de evaluare nr. x/19.09.2017 emis de pârâtă.

Prin sentința civilă nr. 1426/C pronunțată la 14 decembrie 2017, Tribunalul Neamț, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția de necompetență materială și a declinat competența de soluționare a acțiunii civile formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, în favoarea Curții de Apel Bacău.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Bacău la data de 15 ianuarie 2018.

Prin sentința nr. 57/2018 pronunțată în data de 10 mai 2018, Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondată, acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate.

Împotriva sentinței nr. 57/2018 pronunțată la 10 mai 2018 de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamantul A., care invocând dispozițiile art. 186 C. proc. civ. a solicitat repunerea în termenul de declarate a căii de atac și pe fondul recursului, admiterea căii de atac, casarea hotărârii recurate și rejudecând cauza să se admită contestația formulată.

Intimata-pârâtă Agenția Națională de Integritate a depus concluzii scrise în cuprinsul cărora a invocat excepția tardivității recursului.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 10 aprilie 2019, s-a fixat termen de judecată la data de 1 aprilie 2021, în ședință publică, cu citarea părților.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Cu privire la cererea de repunere în termen formulată de recurentul-reclamant A. și incidența în cauză a dispozițiilor art. 186 alin. (3) .

Potrivit dispozițiilor art. 186 C. proc. civ., (1) Partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedește că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate.(2) În acest scop, partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând totodată repunerea sa în termen. În cazul exercitării căilor de atac, această durată este aceeași cu cea prevăzută pentru exercitarea căii de atac. (3) Cererea de repunere în termen va fi rezolvată de instanța competentă să soluționeze cererea privitoare la dreptul neexercitat în termen.

Recurentul-reclamant A. a depus cererea de recurs la data de 30 ianuarie 2019.

Sentința recurată a fost comunicată la data de 14 mai 2018, termenul de depunere al motivelor de recurs împlinindu-se la 30 mai 2018.

La data de 30 ianuarie 2019 recurentul a depus cerere de repunere în termen, însoțită de motivele de recurs.

În cuprinsul cererii de repunere în termen a susținut că nu a primit/nu i s-a comunicat hotărârea recurată, motiv pentru care nu a avut cunoștință despre faptul că poate formula o cale de atac împotriva acestuia.

Verificând actele și lucrările dosarului, se constată că, în data de 14 mai 2018 Sentința nr. 57/2018 pronunțată la 10 mai 2018 de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a fost comunicată reclamantului la domicilul procesual ales pentru comunicarea actelor de procedură la B., județ Bacău, astfel cum a fost precizat în cererea de chemare în judecată .

Totodată, din cuprinsul dosarului nu rezultă că reclamantul ar fi depus cerere prin care să menționeze schimbarea domiciliului procedural ales pentru comunicarea actelor de procedură.

În acest context, Înalta Curte având în vedere că, în cauză, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 186 C. proc. civ., recurentul-reclamant neaflându-se în imposibilitate de a exercita actul de procedură în termenul legal, va respinge cererea de repunere în termen.

Examinând cu prioritate excepția invocată în cauză, privind tardivitatea declarării recursului, astfel cum impun dispozițiile art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Reclamantul A. a declarat recurs împotriva sentinței nr. 57/2018 din 10 mai 2018 pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

În materia contenciosului administrativ, conform dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Potrivit art. 182 din C. proc. civ. "(1)Termenul care se socotește pe zile, săptămâni, luni sau ani se împlinește la ora 24:00 a ultimei zile în care se poate îndeplini actul de procedură. (2) Cu toate acestea, dacă este vorba de un act ce trebuie depus la instanță sau într-un alt loc, termenul se va împlini la ora la care activitatea încetează în acel loc în mod legal, dispozițiile art. 183 fiind aplicabile."

În aceste condiții, sentința, poate fi atacată cu recurs, calea de atac promovată trebuind să respecte termenul de declarare sus-menționat.

Din verificarea actelor dosarului de fond, Înalta Curte constată că sentința instanței de fond a fost comunicată reclamantului la data de 14 mai 2018, conform dovezii de comunicare aflate la dosar fond.

Termenul de 15 zile se calculează, așadar, pe zile libere, de la data comunicării sentinței - 14 mai 2018, iar ultima zi de declarare a căii de atac împotriva soluției pronunțate asupra cererii de anulare act administrativ este 30 mai 2018, context în care, recursul depus la data de 30 ianuarie 2019 (conform cererii de recurs aflată în dosarul de recurs fila x) a fost declarat cu depășirea termenului legal, absolut și imperativ prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 182 alin. (2) C. proc. civ.

Întrucât recurentul a exercitat calea de atac după împlinirea termenului legal și nu a dovedit că întârzierea s-ar datora unor motive temeinic justificate, în cauză operează sancțiunea decăderii, iar Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 185 alin. (1) va admite excepția tardivității recursului și, în temeiul dispozițiilor art. 496 (5) C. proc. civ., va respinge, ca tardiv, recursul formulat de reclamantul A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de repunere în termen.

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinței nr. 57/2018 din 10 mai 2018 pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulat.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 01 aprilie 2021.