ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1944/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Obiectul acțiunii

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 17 martie 2017, pe rolul Tribunalului Neamț, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, a solicitat anularea Raportului de evaluare nr. x/02.03.2017, întocmit de pârâtă, precum și obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.

Prin Sentința civilă nr. 719/C din 08.06.2017, Tribunalul Neamț, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Bacău.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 07 iunie 2017.

Încheierea recurată

Prin încheierea din data de 06 decembrie 2018, a Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, s-a dispus, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., suspendarea judecării cauzei privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, până la soluționarea excepției de neconstituționalitate a art. 178 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 95/2006, obiect al sesizării Curții de Apel Bacău - încheierea din 07.12.2017 (Dosar nr. x/2017).

Recursurile

Împotriva acestei încheieri a formulat recurs reclamanta Agenția Națională de Integritate, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În susținerea motivelor de recurs s-a arătat că prin abrogarea dispozițiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, în eventualitatea admiterii cererii de sesizare a Curții Constituționale, nu mai există temei pentru suspendarea judecării cauzei la instanța de drept comun.

S-a arătat că nu se impune suspendarea cauzei, instituirea unor incompatibilități prin Legea nr. 95/2006, fiind rezonabilă și justificată în situația managerilor de spitale și a șefilor de secție.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Intimatul nu a formulat întâmpinare în cauză.

Considerentele și soluția Înaltei Curți

Examinând cauza prin prisma criticilor formulate prin motivele de recurs și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte, constată că recursul este fondat pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.

Prin Încheierea atacată în prezenta cauză, în temeiul. art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., s-a dispus suspendarea judecării cauzei, având în vedere că pe rolul Curții Constituționale se află în curs de soluționare excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 178 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 95/2006.

A considerat instanța fondului că, întrucât acțiunea este întemeiază pe dispozițiile legale atacate cu excepția de neconstituționalitate, sunt îndeplinite condițiile art. 413 pct. 1 din C. proc. civ.

Dispozițiile art. 413 pct. 1 din C. proc. civ., Suspendarea facultativă prevăd că (1) Instanța poate suspenda judecata: 1. când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existența ori inexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți;

În acord cu susținerile recurentei, instanța de control judiciar constată că dispozițiile care prevedeau suspendarea obligatorie a cauzei au fost abrogate prin Legea nr. 177/2010, care a introdus și motivul de revizuire în cazul deciziilor Curții Constituționale.

Dispozițiile art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., care reglementează suspendarea facultativă a judecății, oferă judecătorului opțiunea de a aprecia asupra oportunității aplicării acestei măsuri față de împrejurările concrete ale cauzei.

Astfel, lipsa unei dispoziții procesuale exprese în sensul suspendării judecății cauzei în cazul admiterii cererii de sesizare a instanței de contencios constituțional cu excepția de neconstituționalitate, precum și abrogarea art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, care prevedea suspendarea de drept a judecății cauzei în intervalul de soluționare a excepției de neconstituționalitate, relevă intenția legiuitorului, manifestată în noile reglementări, de a nu impune cu caracter obligatoriu, imperativ, de drept, luarea de către judecător a unei asemenea măsuri.

Instanța poate suspenda cursul judecății, însă doar motivat, nefiind suficientă probarea legăturii dintre textul de lege criticat pentru neconstituționalitate și soluționarea cauzei, legătură care este inerentă în ipoteza admiterii cererii de sesizare.

Dincolo de nedovedirea motivelor care au impus suspendarea, mai reține Înalta Curte, și particularitatea speței, respectiv împrejurarea că sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 178 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 95/2006, s-a dispus prin încheierea din data de 7 decembrie 2017, când nu s-a apreciat că se impune suspendarea cauzei, în timp măsura a fost luată după un an de zile, prin încheierea din data de 6 decembrie 2018, fără a fi demonstrat vreun element de noutate care să o justifice.

Temeiul legal al soluției pronunțate

Față de considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte, va admite recursul, va casa încheierea atacată și va trimite cauza în vederea continuării judecății la Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă Agenția Națională de Integritate, împotriva încheierii din 06 decembrie 2018, a Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Casează încheierea atacată și trimite cauza aceleiași instanțe în vederea continuării judecății.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 aprilie 2019.

GGC - OB