ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1049/2020

Ședința publică din data de 20 februarie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2016 din 17.11.2016, reclamantul A., a formulat contestație împotriva raportului de evaluare nr. x/18.10.2016, întocmit de pârâta Agenția Națională de Integritate, solicitând anularea acestuia și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 319/C din 15.02.2017, Tribunalul Neamț a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Neamț, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal i a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reținând că pârâta Agenția Națională de Integritate este o instituție publică la nivel central, astfel că, potrivit art. 10 alin. (1) din legea nr. 554/2004, instanța competentă să se pronunțe cu privire la temeinicia și legalitatea actelor administrative, emise de către aceasta, este secția de contencios administrativ si fiscal a Curții de Apel în a cărei rază teritorială are domiciliul sau sediul reclamantul sau pârâta.

Cauza a fost înregistrată la Curtea de Apel Bacău la data de 29.03.2017 sub nr. x/2016.

Prin sentința civilă nr. 118/2017 din 13 septembrie 2017, Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea promovată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, și cererea de intervenție accesorie formulată de S.C. B. S.R.L, ca nefondate.

Împotriva sentinței civile atacate a formulat recurs reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinice, invocând cazurile de casare prev. de art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ.

În cadrul criticilor de recurs, recurentul a reiterat argumentele prezentate și în fața instanței de fond prin acțiunea formulată.

A susținut recurentul că nu a exercitat nici un fel de activitate remunerată în cadrul Cabinetului Medical veterinar. După ce a dobândit funcția de primar al Comunei Grințieș, a fost angajat un medic veterinar, dr. C., care a exercitat toate activitățile necesare bunei desfășurări a Cabinetului medical. A arătat că nu există nici o normă legală care să impună închiderea Cabinetului Medical Veterinar, dacă titularul acestuia dobândește funcția de primar, legiuitorul a prevăzut doar interdicția de a exercita activități remunerate, ceea ce nu este cazul în speță, această obligație și-a îndeplinit-o. Susținerile pârâtei referitoare la veniturile declarate, respectiv plățile efectuate de Cabinetul Medical Veterinar, nu îl privesc, ci privește Cabinetul Medical Veterinar. Subliniază faptul că nu a mai exercitat activități remunerate după ce a fost ales în funcția de primar al comunei Grințieș, în cadrul Cabinetului Medical Individual Veterinar și-a exercitat activitatea doar medicul colaborator dr. C..

În ceea ce privește activitățile remunerate în cadrul S.C. B. S.R.L., a precizat că este asociat în cadrul acestei societăți comerciale și nu a exercitat nici un fel de activitate remunerată în cadrul societății și nu există nici o interdicție legală ca un ales local să fie asociat într-o societate comercială. Arată reclamantul că veniturile au fost realizate de entități juridice diferite, respectiv Cabinetul Medical Veterinar și S.C. B. S.R.L. și nu există identitate între el și cele două entități juridice menționate.

Singura critică concretă pe care recurentul a adus-o hotărârii instanței de fond a fost aceea că prima instanță a făcut o interpretare greșită cu privire la noțiunea de activitate, astfel încât interpretarea dispozițiilor legale trebuie făcută nu doar în sens literal dar și în spiritul legii.

De asemenea, a susținut că deși instanța de fond a reținut că reclamantul doar a semnat o serie de documente, a apreciat totuși că raportul contestat este legal.

Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în esență, respingerea recursului ca nefondat.

II. Soluția instanței de recurs

A. Cu privire la cazul de casare prev. de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte constată că instanța de fond, în propria analiză, a examinat situația de fapt, făcând referire la toate probele administrate, coroborate cu criticile aduse prin acțiunea reclamantei și cu apărările formulate de intimat, evaluând și valorificând din perspectivă proprie, temeinicia acțiunii formulate făcând trimitere, în considerentele hotărârii, la toate acestea precum și la împrejurarea în care se coroborează sau nu cu argumentele invocate de reclamantă și cu cele ale apărării, astfel încât se constată că motivele pe care și-a fundamentat soluția sunt temeinice și legale, hotărârea neputând fi suspusă sancțiunii anulării.

Motivarea sentinței, reflectă raționamentul instanței și dispozițiile legale aplicate situației de fapt, astfel încât nu există argumente potrivit cărora hotărârea atacată să fi încălcat disp. art. 425 C. proc. civ.

De altfel, recurentul nu a adus nicio critică concretă care să justifice invocarea acestui caz de casare.

B. Cu privire la cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că nici acesta nu este fondat.

Înalta Curte constată că instanța de fond a stabilit o corectă situație de fapt și a interpretat în mod corect dispozițiile legale aplicabile în cauză.

Obiectul cauzei prezente îl formează anularea raportului de evaluare nr. x/18.10.2016 întocmit de Agenția Națională de Integritate prin care au fost identificate elemente de încălcare a legislației privind regimul incompatibilităților, întrucât în perioada deținerii funcției de primar al com. Grințieș, jud. Neamț, pentru mandatele 2012-2016 și 2016-2020, reclamantul A. a desfășurat în intervalul iunie 2012- iunie 2016 activități remunerate în calitate de medic veterinar titular al Cabinetului Medical Veterinar dr. A. și a desfășurat activității remunerate în calitate de medic veterinar asociat la S.C. B. S.R.L., astfel că a încălcat dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. k) din Legea nr. 161/2003 și nu a respectat dispozițiile art. 91 alin. (3) din același act normativ.

Potrivit art. 87 alin. (1) lit. k) din Legea nr. 161/2003, funcția de primar și viceprimar, primar general și viceprimar al municipiului București, președinte și vicepreședinte al consiliului județean este incompatibilă cu orice alte funcții publice sau activități remunerate, în țară sau în străinătate, cu excepția funcției de cadru didactic sau a funcțiilor în cadrul unor asociații, fundații sau alte organizații neguvernamentale.

Art. 91 din același act normativ prevede (3) Alesul local poate renunța la funcția deținută înainte de a fi numit sau ales în funcția care atrage starea de incompatibilitate sau în cel mult 15 zile de la numirea sau alegerea în această funcție. Alesul local care devine incompatibil prin aplicarea prevederilor prezentei secțiuni este obligat să demisioneze din una dintre funcțiile incompatibile în cel mult 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi.

Dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. k) din Legea nr. 161/2003 reglementează starea de incompatibilitate creată de funcționarii publici, persoanele în exercitarea demnității publice, prin deținerea pe parcursul aceleiași perioade de timp a uneia dintre funcțiile prevăzute de aceste dispoziții, în speța de față calitatea de primar al com. Grințieș, jud. Neamț și desfășurarea de activități remunerate în calitate de medic veterinar titular al Cabinetului Medical Veterinar dr. A. și în calitate de medic veterinar asociat la S.C. B. S.R.L..

Este greșită interpretarea recurentului potrivit căreia, din maniera în care pârâta a interpretat dispozițiile legale, ar rezulta faptul că reclamantul ar trebui să renunțe chiar și la calitatea de medic, întrucât a fost ales primar.

În mod voit, recurentul omite să precizeze activitatea desfășurată și remunerată a acestuia atât în calitate de primar cât și în calitate de medic veterinar la cele două cabinete veterinare.

În acord cu opinia exprimată de prima instanță, Înalta Curte constată că instanța de contencios constituțional prin mai multe decizii, respectiv Decizia nr. 225 din 15 februarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 294 din 28 aprilie 2011, Decizia nr. 1.484 din 10 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 895 din 16 decembrie 2011, și Decizia nr. 396 din 1 octombrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 708 din 19 noiembrie 2013, Decizia nr. 739 din 16 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 124 din 18 februarie 2015, a fost supusă controlului de constituționalitate, problema incompatibilităților privind aleșii locali și asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, prin care s-a reținut în esență că încetarea mandatului intervine în temeiul legii în situația în care alesul local aflat în stare de incompatibilitate nu renunță la una dintre cele două funcții sau calități incompatibile în cel mult 15 zile de la numirea sau alegerea în această funcție

Pe de altă parte, până la momentul actual, Curtea Constituțională nu a revenit asupra jurisprudenței sale, astfel că prevederile în discuție ce vizează incompatibilitățiile aleșilor locali nu sunt afectate de un viciu de neconstituționalitate, neputând fi, așadar, înlăturate de la aplicare de către instanța de contencios administrativ, în cadrul unui litigiu având ca obiect anularea unui raport de evaluare întocmit în temeiul Legii nr. 161/2003.

În deciziile sus-menționate, Curtea Constituțională s-a referit și la faptul că înlăturarea incompatibilității depinde de voința celui ales, care poate opta pentru una dintre cele două calități incompatibile, întrucât cumularea celor două funcții ar putea duce la afectarea intereselor generale ale comunității și a principiilor care stau la baza statului de drept.

Față de acestea, Înalta Curte consideră că argumentele aduse de recurentul-reclamant în favoarea unei interpretări contrare, nu pot fi luate în considerare.

Rezultă fără putință de tăgadă din înscrisurile aflate în dosarul Tribunalului Neamț la f. x din vol. I și f. x din vol. II, că în perioada iunie 2012- iunie 2016, perioadă în care reclamantul deținea și funcția de primar, acesta a efectuat, în cadrul Cabinetului Veterinar dr. A. și S.C. B. S.R.L., recoltări de probe de la animale în vederea efectuării unor analize, acesta semnând și aplicând parafa pe tabele de probe, note de însoțire a probelor, cereri de analize, deconturi justificative pentru serviciile sanitar-veterinare prestate; a efectuat vaccinări, întocmind și semnând tabele, procese-verbale privind efectuarea vaccinării, deconturi justificative; a efectuat acțiuni de tuberculinare, întocmind și semnând tabele, procese-verbale, a efectuat operațiuni de identificare și înregistrare a animalelor, întocmind și semnând tabele, formulare de identificare, deconturi justificative.

De asemenea, în declarația de avere dată la data de 18.03.2014 reclamantul a menționat că a realizat venituri ca medic veterinar în cuantum de 3000 RON, iar în declarația de avere dată la 18.03.2015 a menționat că a obținut venituri în aceeași calitate de 2500 RON. În declarațiile privind veniturile realizate, reclamantul a menționat în anul 2012 un venit net realizat din asistență sanitar-veterinară de 7000 RON, în anul 2013 - 2017 RON și în anul 2014 - 10000 RON.

Totodată din probele administrate la dosarul cauzei rezultă că unele documente emise în numele Cabinetului Medical Veterinar dr. A. sunt întocmite, semnate și parafate de dr. C. (tabele de probe, note de însoțire probe, deconturi justificative pentru campania din septembrie - octombrie 2012, dosarul Tribunalului Neamț). Alexandroaia Carmen a mai participat, alături de recurent, la acțiunile de tuberculinare în octombrie 2013 și iulie 2015 .

Ca atare, nu pot fi reținute apărările recurentului în sensul că, în fapt nu a realizat activități în cadrul celor două entități (cabinet veterinar și SRL), de vreme ce probele de mai sus, aflate la dosarul cauzei, infirmă aceste argumente.

Prin urmare, cele două condiții pentru generarea unei situații de incompatibilitate astfel cum această situație este reglementată de art. 87 alin. (1) lit. k) din Legea nr. 161/2003 sunt îndeplinite în cauza prezentă.

Astfel, regula prevăzută de lege se referă la caracterul incompatibil al funcției de primar cu orice alte funcții sau activități remunerate, desfășurate în țară ori în străinătate.

În concluzie, Înalta Curte constată că în mod corect a reținut instanța de fond că probatoriul administrat în cauză dovedește, fără echivoc, desfășurarea unor activități de către reclamant, pentru care a fost remunerat și care atrag starea de incompatibilitate.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că instanța de fond a pronunțat o soluție legală și temeinică.

Pentru toate aceste considerente în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 118/2017 din 13 septembrie 2017 a Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 februarie 2020.