ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4236/2021
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4236/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)
Ședința publică din data de 28 septembrie 2021
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată sub nr. x/2018 pe rolul Tribunalului Neamț reclamantul A. a chemat în judecată pârâta Agenția Națională de Integritate solicitând anularea raportului de evaluare nr. x/8 mai 2018.
Prin sentința civilă nr. 920 din 24.10.2018 având în vedere dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004 și împrejurarea că Agenția Națională de Integritate este o autoritate centrală, Tribunalul Neamț a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Bacău.
Hotărârea instanței de fond
Prin sentința civilă nr. 9/2019 din data de 23 ianuarie 2019, Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate cu sediul în București, și a anulat raportul de evaluare nr. x din 08 mai 2018.
Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinței nr. 9/2019 din data de 23 ianuarie 2019 a Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâta Agenția Națională de Integritate prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și în urma rejudecării să se respingă cererea de chemare în judecată.
În susținerea cererii de recurs, pârâta a susținut următoarele critici:
Cu privire la situație de incompatibilitate reținută în raportul de evaluare de către inspectorul de integritate, reglementată de prevederile art. 88 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, prima instanță a arătat că: "apărările formulate în procedura evaluării nu au fost analizate de către pârâtă, raportul de evaluare nefăcând referire la aspectele invocate în punctul de vedere transmis de reclamant".
Totodată, instanța de fonda a reținut faptul că, reclamantul nu a încasat venituri și că nu există înscrisuri din care, să reiasă că reclamantul ar fi participat/la vreo ședință a Consiliului de Administrație.
Mai mult decât atât, instanța de fond a reținut că reclamantul a înțeles să îsi dea demisia la data de 02.10.2012, prin urmare, "rezultă că în mod greșit s-a reținut incidența dispozițiilor art. 88 alin. (1) lit. d) din Ledea nr. 161/2003."
Hotărârea instanței de fond este nelegală având în vedere documentele care au stat la baza raportului de evaluare, respectiv faptul că se confirmă că intimatul-reclamant a votat Hotărârea de Consiliu Local al Comunei Tarcău nr. 42/18.09.2012 prvind numirea sa în funcția de reprezentant în consiliul de administrație al S.C. B. S.R.L., precum și faptul că de demisia sa din funcția de membru în consiliul de administrație al societății respectiv s-a luat act abia la data de 06 iunie 2016.
În speță, recurenta-pârâtă apreciind că demisia reclamntului nu respectă caracteristicile îmscrisului cu data certă prevăzute de art. 278 C. proc. civ.
În drept, recurenta-pârâtă a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat.
Apărările intimatului-pârât
Intimatul-reclamant A. a depus întâmpinare, înregistrată la dosarul cauzei la data de 12.04.2019, prin care și-a exprimat poziția procesuală în raport cu argumentele prezentate de recurentei-pârâte și a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de casare invocat și apărările exprimate de părți în această fază procesuală, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâta Agenția Națională de Integritate este fondat, pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește situația de fapt, Înalta Curte reține că, prin Hotărârea Consiliului Local nr. 42/18.09.2012 a fost aprobată constituirea Societății comerciale B. S.R.L. fiind desemnați cinci reprezentanți ai asociatului unic, Comuna Tarcău și Consiliul de administrație (art. 8 din hotărâre), unul din cei cinci reprezentanți fiind și intimatul-reclamant A. .
Prin raportul de evaluare nr. x/08.05.2018 pârâta Agenția Națională de Integritate a reținut că reclamantul a încălcat, în exercitarea funcției de consilier local în cadrul Consiliului Local al comunei Tarcău pentru mandatul 2012-2016, dispozițiile art. 88 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 deoarece a deținut și funcția de membru în consiliul de administrație al S.C. B. S.R.L. Tarcău.
Înalta Curte mai reține că în procedura de evaluare, la solicitarea punctului de vedere, acesta a indicat ca argumente că, nu a exercitat în fapt nicio activitate ca membru în Consiliul de administrație și că din 2014, urmare a hotărârii Consiliului Local al Comunei Tarcău, societatea B. S.R.L. s-a transformat în societate comercială cu capital majoritar privat având desemnați ca administratori pe domnii C. și D.. Totodată intimatul-pârât a prezentat demisia sa din consiliul de administrație a societății comerciale B. S.R.L. Tarcău susținând că aceasta a fost înregistrată la data de 02.10.2012 la Primăria Comunei Tarcău.
Instanța de fond a apreciat că aceste argumente, precum și înscrisul intitulat demisie reprezintă suficiente probe pentru aprecierea Raportului de evaluare nr. x/08.05.2018 ca fiind nelegal.
Înalta Curte contrar opiniei instanței de fond, reține următoarele:
În conformitate cu prevederile art. 88 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003:,,(1) Funcția de consilier local sau consilier județean este incompatibilă cu exercitarea următoarelor funcții sau calități: ... d) funcția de președinte, vicepreședinte, director general, director, manager, asociat, administrator, membru al consiliului de administrație sau cenzor la regiile autonome și societățile comerciale de interes local înființate sau aflate sub autoritatea consiliului local ori a consiliului județean respectiv sau la regiile autonome și societățile comerciale de interes național care își au sediul sau care dețin filiale în unitatea administrativ-teritorială respectivă; ..."
În ceea ce îl privește pe intimatul-reclamant, instanța de recurs constată că acesta, prin HCL al comunei Tarcău nr. 42/18.09.2012, a fost numit ca reprezentant în Consiliul de Administrație al societății comerciale B. S.R.L. Tarcău, societate ce urma să se constituie pe lângă Consiliul Local al Comunei Tarcău.
Înalta Curte apreciază că, în speță prezintă relevanță faptul că intimatul-reclamant A. a votat alături de ceilalți consilieri HCL NR. 42/18.09.2012, în cuprinsul căreia acesta era nominalizat expres ca reprezentat în consiliul de administrație a societății ce urma să se înființeze.
Se constată că societatea B. S.R.L. Tarcău a fost înregistrată la Registrul Comerțului de pe lângă Tribunalul Neamț la data de 12.11.2012.
Înalta Curte constată că, în apărarea sa în cadrul procedurii administrative de evaluare de către Agenția Națioanlă de Integritate, cât și ulterior prin cererea de chemare în judecată, argumentul principal propus în apărate de către intimatul-reclamant l-a vizat demisia din cadrul consiliului de administrație al societății B. S.R.L. Tarcău și pe care a indicat că a făcut-o la data de 02.10.2012.
În fapt, acesta a reprezentat și argumentul prinicipal al instanței de fond în pronunțarea soluției de admitere a cererii de chemare în judecată.
Înalta Curte analizând probatoriu propus de părți, constată că demisia din data de 02.10.2012 nu se coroborează cu informațiile din extrasul de informare emis de Registrul Comerțului de pe lângă Tribunalul Neamț de la fila x ds. fond, în cuprinsul căruia la informațiile despre persoanele împuternicite apare intimatul-reclamant A. ca depunând specimenul de semnătură în calitate de împuternicit la Registrul Comerțului la data de 09.11.2012.
Or, în conformitate cu prevederile art. 143^2 alin. (5) din Legea nr. 31/1990 a societăților comerciale: "Consiliul de administrație înregistrează la registrul comerțului numele persoanelor împuternicite să reprezinte societatea, menționând dacă ele acționează împreună sau separat. Acestea depun la registrul comerțului specimene de semnătură."
Totodată, în conformitate cu procedura de înființare a unei societăți comerciale, specimenele de semnătură ale reprezentanților societății se depun la oficiul registrului comerțului odată cu cererea de înregistrare, dacă au fost numiți prin actul constitutiv și pot fi date în fața directorului ORC sau a înlocuitorului acestuia care va certifica semnătura sau în formă autentică la notarul public.
Cum în cauză, nu se face dovada existenței unui act în formă autentică cu o dată anterioară datei demisiei la care face referire intimatul-reclamant, respectiv 02.10.2012, se prezumă că la data de 09.11.2012, intimatul-reclamant a dat specimenul de semnătură în fața directorului ORC sau înlocuitorului acestuia.
Înalta Curte în raport de acest fapt urmează a analiza și înscrisul care a stat la baza soluției instanței de fond, apreciind că raționamentul anterior are caracterul unei prezumții.
Așadar în ceea ce privește demisia din 02.10.2012, Înalta Curte apreciază că aceasta nu are un caracter cert. În conformitate cu prevederile art. 278 alin. (1) C. proc. civ. priovitor la data certă a înscrisului sub semnătură privată, prevede că:
"(1) Data înscrisurilor sub semnătură privată este opozabilă altor persoane decât celor care le-au întocmit, numai din ziua în care a devenit certă, prin una dintre modalitățile prevăzute de lege, respectiv:
din ziua în care au fost prezentate spre a se conferi dată certă de către notarul public, executorul judecătoresc sau alt funcționar competent în această privință;
din ziua când au fost înfățișate la o autoritate sau instituție publică, făcându-se despre aceasta mențiune pe înscrisuri;
din ziua când au fost înregistrate într-un registru sau alt document public;
din ziua morții ori din ziua când a survenit neputința fizică de a scrie a celui care l-a întocmit sau a unuia dintre cei care l-au subscris, după caz;
din ziua în care cuprinsul lor este reprodus, chiar și pe scurt, în înscrisuri autentice întocmite în condițiile art. 269, precum încheieri, procese-verbale pentru punerea de sigilii sau pentru facere de inventar;
din ziua în care s-a petrecut un alt fapt de aceeași natură care dovedește în chip neîndoielnic anterioritatea înscrisului."
Așadar, înscrisul prezentat de intimatul-reclamant ca fiind demisia sa, anterioară intervenirii stării de incompatibilitate, nu cuprinde dovada înregistrării sale într-un registru sau alt document public, simpla ștampilă a primăriei și data afișată peste aceasta neacoperind caracterele necesare pentru ca un înscris să fie apreciat ca fiind cu dată certă.
Acest aspect și cel indicat mai sus din care rezultă depunerea specimenului de semnătură la ORC de pe lângă Tribunalul Neamț la data de 09.11.2012 răstoarnă apărarea intimatului-reclamant propusă instanței de fond și confirmă că acesta a fost activ în activitatea societății comerciale din al cărui consiliu de administrație făcea parte și dincolo de data de 02.10.2012.
În aceste condiții, data la care demisia din funcția de reprezentant în consiliul de administrație al S.C. B. S.R.L. Tarcău a intimatului-reclamant A. poate fi considerată ca fiind un înscris cu dată dertă și producător de efecte, abia la data la care a fost votată HCL al Comunei Tarcău nr. 33, respectiv 06.06.2016.
Față de cele arătate mai sus, Înalta Curte apreciază că intimatul-reclamant a exercitat concomitent atât funcția de consilier local, cât și pe aceea de reprezentat în consiliul de administratie al S.C. B. S.R.L. Tarcău, nefiind relevant faptul dacă acesta a avut o funcție activă sau nu, ori că această funcție a fost neremunerată, precum nu este relevant nici intervalul propriu-zis petrecut în starea de incompatibilitate, în măsura în care intimatul-reclamant nu a procedat la o renunțare expresă față de una din cele două funcții în termenul legal de 15 zile prevăzut de art. 91 alin. (3) din Legea nr. 161/2003.
Așadar, Înalta Curte apreciază că raportul de evaluare nr. x/08.05.2018 emis de recurenta-pârâta Agenția Națională de Integritate este legal, reclamantul A. făcându-se vinovat de încălcarea prevederilor art. 88 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003.
Pentru considerentele expuse, apreciind ca fiind întemeiat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul declarat de pârâta Agenția Națională de Integritate, va casa senitnța recurată și rejudecând cauza, va respinge ca neîntemiată cererea de chemare în judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâta Agenția Națională de Integritate împotriva sentinței civile nr. 9/2019 din data de 23 ianuarie 2019 a Curții de Apel Bacău – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Casează în tot sentința recurată și rejudecând cauza respinge acțiunea formulată de reclamantul A., ca neîntemeiată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 septembrie 2021.