Decizia nr. 1046/2018 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, la data 18 iunie 2014, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâții Uniunea Națională a Barourilor din România, Consiliul Uniunii Naționale a Barourilor din România, Decanul Baroului Olt și Consiliul Baroului Olt solicitând anularea deciziilor nr. 901 din 27 martie 2014 și nr. 992 din 24 mai 2014 emise de Consiliul Uniunii Naționale a Barourilor din România, respingerea contestației formulată de către Decanul Baroului Olt și menținerea Hotărârii Consiliului Baroului Olt nr. 10 din 19 decembrie 2013.

Prin încheierea de ședință din data de 27 octombrie 2014, Curtea de Apel Craiova a dispus, printre altele, respingerea cererii reclamantei de repetare a adreselor efectuate către Baroul Olt și Uniunea Națională a Barourilor din România precum și cererea de conexare a dosarului nr. x/2014 la prezentul dosar.

Prin Sentința nr. 379 pronunțată în data de 29 octombrie 2014, aceiași instanță a admis în parte acțiunea, a dispus anularea deciziilor nr. 901 din 27 martie 2014 și 992 din 24 mai 2014 emise de Consiliul UNBR și a respins capătul de cerere privind respingerea contestației decanului Baroului Olt și menținerea Hotărârii Consiliului Baroului Olt nr. 10/2013, precum și cererea de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată formulată de pârâta UNBR. Motivele de casare invocate în cauză 3. Împotriva sentinței și a încheierii de ședință mai sus arătate a declarat recurs reclamanta A.; de asemenea, împotriva sentinței au declarat recurs și pârâții Consiliul Baroului Olt și Uniunea Națională a Barourilor din România.

Reclamanta A. a solicitat, în principal, casarea în parte a sentinței cu privire la dispozițiile privind respingerea capătului de cerere privind contestația formulată de către Decanul Baroului Olt și menținerea Hotărârii Consiliului Baroului Olt nr. 10/2013 din 19 decembrie 2013, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare cu privire la acesta, precum și acordarea cheltuielilor de judecată. În subsidiar, a solicitat casarea în parte a hotărârii în ce privește dispozițiile referitoare la respingerea capătului de cerere privind contestația formulată de către Decanul Baroului Olt și menținerea Hotărârii Consiliului Baroului Olt nr. 10/2013 din 19 decembrie 2013; în rejudecarea cauzei, solicită admiterea capătului accesoriu de cerere, astfel cum a fost formulat și motivat precum și acordarea cheltuielilor de judecată. În drept invocă dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului îndreptat împotriva încheierii de ședință din data de 27 octombrie 2014 reclamanta arată că în mod nelegal instanța a respins cererea de atașarea a tuturor înscrisurilor aflate la dosarul profesional precum și a tuturor înscrisurilor ce au stat la baza emiterii actelor administrative contestate deoarece în acest fel i-a fost încălcat dreptul la apărare. De asemenea, susține că în mod nelegal a fost respinsă cererea de conexare la prezenta cauză a cererii ce face obiectul dosarului nr. x/2014 aflat pe rolul Curții de Apel Craiova deoarece între obiectul și cauza celor două cereri de chemare în judecată există o strânsă legătură.

În motivarea recursului îndreptat împotriva Sentinței nr. 379 din 29 octombrie 2014, reclamanta detaliază următoarele critici: - instanța a omis să pună în discuția părților excepția inadmisibilității capătului de cerere accesoriu prin care s-a solicitat respingerea contestației decanului Baroului Olt și menținerea Hotărârii Consiliului Baroului Olt nr. 10/2013 precum și competența instanței de soluționare a cererii; recurenta are în vedere următoarea secvență din considerentele sentinței: "În ce privește capătul de cerere accesoriu prin care s-a solicitat respingerea contestației decanului Baroului Olt și menținerea Hotărârii Consiliului Baroului Olt nr. 10/2013, instanța apreciază că aceste aspecte rezultă implicit din soluția dată asupra capătului principal de cerere privind anularea deciziilor contestate, nefiind de competența instanței de judecată să dispună respingerea contestației contestației decanului Baroului Olt și menținerea Hotărârii Consiliului Baroului Olt, urmând a fi respins acest petit, apreciat ca inadmisibil pentru considerentele expuse" (sentință); - referitor la același aspect, recurenta arată că există neconcordanță între considerentele și dispozitivul sentinței recurate deoarece în considerente s-a motivat în temeiul excepției inadmisibilității pe când în dispozitiv cererea a fost respinsă pe fond; de asemenea, pretinde că respingerea acestui capăt de cerere accesoriu încalcă principiile privind efectele constatării nulității absolute a actelor administrative, principiul repunerii părților în situația anterioară, principiile a fortiori și a maiori ad minus; - instanța nu s-a pronunțat asupra asupra excepției privind lipsa dovezii calității de reprezentant legal al UNBR în condițiile în care a fost invocată prin răspunsul la întâmpinare iar din cuprinsul întâmpinării depusă de avocat B. nu rezultă ce organ reprezintă UNBR și nici dacă reprezentarea este legală, convențională sau judiciară; de asemenea, instanța nu s-a pronunțat asupra excepției privind lipsa dovezii calității de reprezentant legal a Consiliului Baroului Olt; în ambele cazuri, sancțiunea ar fi trebuit să fie nulitatea întâmpinărilor, consideră recurenta.

Pârâtul Consiliul Baroului Olt a invocat prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și a solicitat admiterea recursului, casarea hotărâri atacate și pe fond respingerea acțiuni ca neîntemeiată. În motivarea recursului se arată că sentința a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 58 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 51/1995 potrivit cărora decanul exercită căile de atac împotriva hotărârilor comisiei de disciplină și împotriva deciziilor consiliului baroului. În consecință, anularea Hotărârii Consiliului UNBR nr. 901/2014 pe motiv că a fost emisă într-o contestație promovată de decanul Baroului Olt, persoană care nu putea avea calitatea de contestator, este nelegală. Recurentul susține că prima instanță ar fi trebuit să respingă acțiunea în temeiul art. 14 din Legea nr. 51/1995 și art. 58 lit. d) din Statutul profesiei de avocat deoarece reclamanta a suferit o condamnare definitivă pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 131 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 194 alin. (2) C. pen., faptă ce o face nedemnă de a exercita profesia de avocat. Împrejurarea că nu a fost condamnată pentru o infracțiune de corupție sau în legătură cu serviciu este nerelevant deoarece textul de lege nu distinge.

Pârâta Uniunea Națională a Barourilor din România a invocat prevederile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., precizând că soluția instanței de fond are la bază aplicarea greșită a dispozițiilor Legii nr. 51/1995. Recursul acestei pârâte a fost anulat în procedura de filtru prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 877 din 7 martie 2017 (aflată la dosar). În consecință, în continuare vor fi analizate exclusiv motivele de casare invocate de reclamanta A. și de pârâtul Consiliul Baroului Olt. Analiza motivelor de casare

Examinând sentința recurată prin raportare la motivele de casare invocate în cauză, luând în considerare argumentele părților, actele și lucrările dosarului precum și dispozițiile legale aplicabile cauzei, Înalta Curte reține următoarele:

Următoarele fapte sunt necontestate: Reclamanta A., având dubla calitate de recurentă intimată în prezentul recurs, a fost primită în profesia de avocat cu scutire de examen prin Decizia nr. 146 din 12 decembrie 2005 emisă de Baroul Olt. Deoarece exercita funcția de judecător în cadrul Curții de Apel Craiova, partea a cerut trecerea pe tabelul avocaților incompatibili. Cererea a fost admisă prin Decizia Baroului Olt nr. 148 din 20 decembrie 2005 iar partea a continuat să exercite profesia de magistrat. Ulterior, reclamanta a fost condamnată definitiv pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj prevăzute de art. 131 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 194 alin. (2) C. pen. iar calitatea de magistrat i-a încetat ca urmare a emiterii Decretului Președintelui României nr. 617 din 26 iunie 2013; Decretul a fost emis ca urmare a condamnării. La data de 28 octombrie 2013 reclamanta a adus la cunoștința Baroului Olt faptul că a încetat motivul de incompatibilitate și a solicitat reînscrierea în tabloul avocaților activi ai Baroului Olt. Prin Hotărârea Baroului Olt nr. 10 din 19 decembrie 2013 (numită în continuare Hotărârea BO 10) cererea a fost admisă. Împotriva acestui punct din hotărâre a formulat contestație decanul Baroului Olt. Prin Decizia nr. 901 din 27 martie 2014 emisă de Consiliul Uniunii Naționale a Barourilor din România (Hotărârea CUNBR 901) a fost admisă contestația decanului Baroului Olt pe motiv că Hotărârea BO 10 nu analizează starea de nedemnitate a solicitantului. Drept urmare, cauza a fost retrimisă la Baroul Olt. Plângerea formulată de reclamantă împotriva Hotărârii CUNBR 901 a fost respinsă prin Hotărârea Consiliului Uniunii Naționale a Barourilor din România nr. 992 din 24 mai 2014 (Hotărârea CUNBR 992).

Prin cererea soluționată de Curtea de Apel Craiova prin Sentința nr. 379 din 29 octombrie 2014 (sentința recurată), reclamanta a solicitat anularea ambelor Hotărâri emise de CUNBR, respingerea contestației decanului Baroului Olt precum și menținerea Hotărârii BO 10. Instanța de fond a anulat ambele Hotărâri emise de CUNBR pentru următoarele două considerente: În primul rând, din interpretarea dispozițiilor art. 25 alin. (1) lit. m) pct. 4 din Regulamentul de organizare și funcționare a Consiliului UNBR și art. 46 din Statutul profesiei de avocat a tras concluzia că doar deciziile/hotărârile de barou prin care se refuză înscrierea sau reînscrierea în tabloul avocaților pot fi contestate; or, Hotărârea BO 10 nu face parte din această categorie deoarece a admis cererea de reînscriere. În al doilea rând, din interpretarea dispozițiilor art. 26 alin. (6) din același Statut, a reținut că doar președintele UNBR și avocatul vizat de textul legal pot contesta deciziile emise de consiliul baroului, nu însă și președintele consiliului baroului; or, în cauză, cel care a contestat Hotărârea BO 10 este președintele Baroului Olt. Pentru a respinge capătul accesoriu de cerere referitor la respingerea contestației decanului Baroului Olt și menținerea Hotărârii BO 10, instanța a apreciat că respingerea "rezultă implicit din soluția dată asupra capătului principal de cerere, privind anularea deciziilor contestate, nefiind de competența instanței de judecată să dispună respingerea contestației decanului Baroului Olt și menținerea Hotărârii Consiliului Baroului Olt, urmând a fi respins acest petit, apreciat ca inadmisibil pentru considerentele expuse" (sentință).

Sentința este nelegală, în limitele considerentelor ce se vor arăta în continuare. Astfel, după cum s-a arătat, prin Hotărârea BO 10 a fost admisă cererea petentei A. de reînscriere în tabelul avocaților ca urmare a încetării stării de incompatibilitate. Potrivit referatului care a stat la baza acestei hotărâri (dosar fond) s-a avut în vedere condamnarea suferită de petentă precum și împrejurarea că fapta care a stat la baza condamnării nu reprezintă "faptă de corupție în legătură cu serviciul" iar prin "hotărârea judecătorească de condamnare nu i s-a interzis dreptul de a profesa ca avocat". Așadar, pentru a dispune reînscrierea în tabelul avocaților, Baroul Olt a făcut aprecieri în legătură cu demnitatea persoanei care a formulat cererea de reînscriere, considerând că motivul pentru care a încetat starea de incompatibilitate este determinant. Așadar, contrar celor reținute de instanța de fond, Hotărârea BO 10 nu are exclusiv natura unei decizii prin care se hotărăște asupra cererii de reînscriere în tabelul avocaților ci are dublă natură juridică: - decizie de reînscriere în tabelul avocaților ca urmare a încetării stării de incompatibilitate; - decizie referitoare la demnitatea petentei în raport cu exercitarea profesiei de avocat. Cele două acte de decizie formează corp comun și trebuie analizate împreună deoarece încetarea stării de incompatibilitate este urmarea condamnării penale.

Referitor la posibilitatea de contestare a Hotărârii BO 10: Instanța de fond consideră că hotărârea în discuție nu poate face obiectul contestației deoarece nu conține un refuz de reînscriere în tabelul avocaților, singurul ce poate fi contestat în condițiile art. 25 alin. (1) lit. m) pct. 4 din Regulamentul de organizare și funcționare a Consiliului UNBR și art. 46 din Statutul profesiei de avocat. Sentința este nelegală sub acest aspect deoarece nu ia în considerare decizia referitoare la demnitatea reclamantei, încorporată în cuprinsul hotărârii. Potrivit art. 14 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, este nedemn de a fi avocat "cel condamnat definitiv prin hotărâre judecătorească la pedeapsa cu închisoare pentru săvârșirea unei infracțiuni intenționate, de natură să aducă atingere prestigiului profesiei". Art. 26 alin. (1)-(5) din Statutul profesiei de avocat (Statutul), adoptat prin Hotărârea nr. 64/2011 a Uniunii Naționale a Barourilor din România, reglementează procedura de apreciere asupra stării de demnitate de către consiliul baroului iar alin. (6) prevede că "Decizia consiliului baroului [decizia referitoare la menținerea în profesie sau la încetarea calității de avocat ca urmare a aprecierii asupra demnității avocatului] poate fi atacată de președintele U.N.B.R. și/sau de avocatul în cauză, în termen de 15 zile de la comunicare. Consiliul U.N.B.R. va analiza contestația și va hotărî în condițiile Legii." În consecință, Hotărârea BO 10 poate face obiectul contestației potrivit art. 26 alin. (6) din Statut.

Cu privire la persoanele care pot contesta Hotărârea BO 10 Curtea de Apel Craiova a apreciat că hotărârea nu putea fi contestată decât de președintele UNBR și de avocatul în cauză. Într-adevăr, art. 26 alin. (6) din Statut face referire expresă doar la aceste două subiecte de drept. Totuși, așa cum corect arată pârâtul recurent Consiliul UNBR, potrivit art. 58 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 51/1995, decanul baroului "exercită căile de atac împotriva hotărârilor comisiei de disciplină și împotriva deciziilor consiliului baroului pentru care sunt prevăzute căi de atac". Or, pentru hotărâri referitoare la starea de nedemnitate Statutul prevede cale de atac. Interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 26 alin. (6) din Statut și art. 58 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 51/1995 conduce la concluzia că hotărârile baroului referitoare la nedemnitatea avocaților pot fi contestate atât de decanul baroului în cauză (potrivit legii) cât și de președintele UNBR sau de avocatul în cauză (potrivit statutului). Interpretarea restrictivă a dispozițiilor art. 26 alin. (6) din Statut, aplicată de instanța de fond, este contrară legii deoarece dispozițiile statutare nu pot fi considerate ca derogatorii de la lege. Așadar, Hotărârea BO 10 poate fi contestată de decanul Baroului Olt în temeiul art. 58 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 51/1995.

În consecință, luând în considerare cele mai sus arătate, recursul exercitat de pârâtul Consiliul Baroului Olt pentru motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. (2010) este întemeiat, sentința fiind nelegală pentru ambele considerente care au condus la anularea Hotărârilor CUNBR 901 și 992.

Referitor la recursul reclamantei A. îndreptat împotriva sentinței: Înalta Curte este de acord cu reclamanta referitor la împrejurarea că nici admisibilitatea și nici competența instanței de a se pronunța asupra capătului accesoriu de cerere nu au fost puse în discuția părților. Mai mult decât atât, motivarea instanței de fond este contradictorie deoarece afirmă în același timp și sub același aspect: - atât că cerea de respingere a contestației decanului Baroului Olt și de menținere a Hotărârii BO 10 rezultă din soluția dată primului capăt de cerere (dacă rezultatul este implicit sau explicit este lipsit de relevanță), - cât și că acest capăt de cerere este inadmisibil deoarece nu este de competența instanței. În consecință, motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. (2010) este întemeiat. În schimb, următoarele critici îndreptate împotriva încheierii de ședință și a sentinței sunt neîntemeiate. Astfel, referitor la cererea de conexare soluția instanței de fond este legală, fiind pronunțată în limitele puterii de apreciere a instanței. Referitor la presupusa neconcordanță dintre considerentele și dispozitivul sentinței, critica este de asemenea neîntemeiată deoarece din cuprinsul dispozitivului nu rezultă și nici nu trebuie să rezulte motivele pentru care capătul accesoriu de cerere a fost respins (motivele respingerii trebuie să fie încorporate în considerente și nu în dispozitiv); în consecință, nu există neconcordanță sau contradicție. Criticile referitoare la excepțiile lipsei dovezii calității de reprezentant legal al UNBR și al Consiliului Baroului Olt sunt neîntemeiate, instanța pronunțându-se motivat asupra excepțiilor prin sentința recurată (sentință). În sfârșit, Înalta Curte, la fel ca și Curtea de Apel Craiova, nu are motive de îndoială referitoare la caracterul complet al înscrisurile administrate în cauză.

Așa fiind, Înalta Curte, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 și art. 497 C. proc. civ. (2010), va admite atât recursul formulat de reclamanta A. împotriva Sentinței nr. 379/2014 din 29 octombrie 2014 și încheierii din 27 octombrie 2014 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, cât și recursul declarat de pârâtul Consiliul Baroului Olt împotriva aceleiași sentințe și va casa încheierea și sentința recurate (casarea încheierii este consecința casării sentinței cu care face corp comun). Văzând însă motivele de nelegalitate invocate de reclamantă prin cererea de chemare în judecată, care nu se rezumă la cele reținute de instanța de fond, precum și împrejurarea că instanța nu a dezlegat fondul pricinii ci s-a pronunțat exclusiv asupra unor considerente de formă, cauza va fi trimisă spre rejudecare Curții de Apel Craiova. În rejudecare, instanța de fond va ține cont de dezlegarea problemelor de drept dată prin prezenta decizie și se va pronunța asupra tuturor celorlalte cauze de nelegalitate invocate de reclamantă. De asemenea, va verifica dacă criteriile folosite de Consiliul Baroului Olt în aprecierea demnității reclamantei, respectiv "faptă de corupție în legătură cu serviciul" și "hotărârea judecătorească de condamnare nu a interzis dreptul de a profesa avocatura", sunt prevăzute de lege și, în raport cu cele constatate și de cauzele de nelegalitate invocate de reclamantă, va hotărî asupra legalității Hotărârilor CUNBR 901 și 992.