ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 401/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2014, reclamanta A. a chemat în judecată pârâții Uniunea Națională a Barourilor din România, Consiliul Uniunii Naționale a Barourilor din România, Consiliul Baroului Olt și Decanul Baroului Olt solicitând să se dispună suspendarea efectelor Deciziei nr. 901 din data de 27 martie 2014 emisă de Consiliul Uniunii Naționale a Barourilor din România, până la pronunțarea instanței de fond.

Prin Sentința nr. 243 30 mai 2016, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de reclamanta și a dispus suspendarea efectelor Deciziei nr. 901/27.03.2014 și Deciziei nr. 992/24.05.2014 emise de Consiliul Uniunii Naționale a Barourilor din România până la soluționarea pe fond a contestației în Dosarul nr. x/2014 în mod definitiv. A obligat pârâtele la 250 RON cheltuieli de judecată către reclamantă.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, pârâții Uniunea Națională a Barourilor din România și Consiliul Uniunii Naționale a Barourilor din România au formulat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, rejudecând cauza, respingerea cererii de suspendare.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 și ale art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Recurenții au susținut că în speță, instanța a depășit cadrul legal al investirii, întrucât a dispus suspendarea actelor atacate până la soluționarea definitivă a cauzei, deși prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004 stabilesc că se poate dispune suspendarea executării actelor administrative până la pronunțarea instanței de fond.

De asemenea, recurenții au mai arătat că acțiunea este lipsită de interes, întrucât prin Sentința nr. 379/29.10.2014 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, a fost admisă contestația pe fond, fiind anulate Deciziile nr. 901/27.03.2014 și 992/24.05.2014 emise de Consiliul UNBR. Prin urmare, în cauză a fost suspendat un act administrativ care a fost desființat prin hotărâre judecătorească.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Analizând sentința recurată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, circumscrise motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 pct. 8 C. proc. civ. față de prevederile legale aplicabile dar și de apărările intimatei-reclamante, Înalta Curte constată că nu subzistă motive de casare a hotărârii primei instanțe, în considerarea celor în continuare arătate.

Măsura suspendării actului administrativ se circumscrie noțiunii de protecție provizorie a drepturilor și intereselor particularilor până la momentul la care instanța competentă va cenzura legalitatea actului, consacrată prin mai multe instrumente juridice internaționale, atât în sistemul de protecție instituit în cadrul Consiliului Europei, cât și în ordinea juridică a Uniunii Europene.

În cadrul procedurii sumare a suspendării executării actului administrativ nu poate fi prejudecat fondul cauzei, motiv pentru care, nici probatoriului administrat pentru stabilirea existenței unor indicii de răsturnare a prezumției de legalitate de care se bucură actul administrativ, nici analizei efectuate de instanță nu li se poate pretinde amploarea și profunzimea probelor și raționamentelor pe care se fundamentează o soluție pronunțată cu privire la acțiunea în anularea actului.

În cauză, instanța de fond a dispus suspendarea executării actelor administrative atacate, apreciind că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, opinie împărtășită și de instanța de recurs.

Criticile recurenților-pârâți vizând pretinsa încălcare sau greșita aplicare de către instanța de fond a normelor de drept material nu sunt întemeiate, pentru următoarele motive:

Din actele aflate la dosar, se constată că prin Hotărârea Consiliului Baroului Olt nr. 10/19.12.2013 s-a admis cererea de reprimire în profesie. Decanul Baroului Olt a formulat însă contestație împotriva Hotărârii nr. 10/19.12.2013, iar UNBR, prin Decizia nr. 901/27.03.2014 a admis contestația, a anulat Hotărârea nr. 10/19.12.2013 a Baroului Olt și a dispus reanalizarea cererii de reprimire în profesie și cu privire la starea de nedemnitate.

Reclamanta-intimată a solicitat suspendarea Deciziei nr. 901/27.03.2014 și a Deciziei nr. 992/24.05.2014 emisă de Consiliul UNBR prin care s-a respins ca neîntemeiată plângerea prealabilă a reclamantei împotriva Deciziei nr. 901/27.03.2014.

Criticile recurenților potrivit cărora instanța de fond, suspendând executarea actelor administrative până la soluționarea definitivă a cauzei, a depășit cadrul procesual al investirii prin modificarea temeiului juridic al cererii cu care a fost investită, sunt nefondate.

În acest context, Înalta Curte constată că prin cererea de completare a cererii de suspendare formulată la data de 18 iunie 2014, reclamanta a solicitat și suspendarea Deciziei nr. 992/24.05.2014 emisă de Consiliul UNBR prin care s-a respins ca neîntemeiată plângerea prealabilă formulată împotriva Deciziei nr. 901/27.03.2014, indicând ca temei de drept al cererii și prevederile art. 15 din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora instanța poate dispune suspendarea executării actului administrativ până la soluționarea definitivă a cauzei.

Prin urmare, în mod corect, instanța de fond a dispus suspendarea executării deciziilor menționate până la soluționarea definitivă a cauzei, conform temeiului de drept indicat de reclamantă.

De asemenea, Înalta Curte constată că nu pot fi reținute nici susținerile recurenților potrivit cărora suspendarea actelor administrative nu se mai justifică, întrucât legalitatea hotărârii atacate se analizează prin raportare la circumstanțele existente la momentul pronunțării hotărârii instanței de fond, fiind cele care au format convingerea judecătorului că se impune suspendarea executării actelor contestate.

Astfel cum corect a reținut și instanța de fond prin Decizia nr. 58/23.06.2014 emisă de Consiliul Baroului Olt s-a pus în executare decizia contestată în cauză, nr. 901/2014 a UNBR și s-a anulat Decizia nr. 11/2014 de ridicare a stării de incompatibilitate pentru reclamantă, însă decizia 58/2014 a Baroului Olt rămâne în suspendare provizorie până la soluționarea pe fond a contestației având ca obiect legalitatea Deciziei nr. 58/2014, depinzând de soluționarea Dosarului nr. x/2014 aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție în recurs.

De altfel, din actele aflate la dosar, rezultă că Sentința nr. 379 din 29 octombrie 2014 prin care au fost anulate Deciziile nr. 901/27.03.2014 și 992/24.05.2014 emise de Consiliul UNBR, a fost casată, iar cauza a fost trimisă spre rejudecare prin Decizia nr. 1046 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. x/2014, la data de 13 martie 2018.

În concluzie, se constată că toate criticile recurenților sunt nefondate, judecătorul fondului a expus în mod clar și logic argumentele care au fundamentat soluția adoptată, cu interpretarea corectă a probelor administrate, iar considerentele hotărârii reflectă aplicarea adecvată a cadrului normativ incident.

Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ., va obliga recurenții-pârâți Uniunea Națională a Barourilor din România și Consiliul Uniunii Naționale a Barourilor din România la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de în cuantum de 88.40 RON, către intimata-reclamantă A.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs

Prin urmare, Înalta Curte, reținând că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea corectă a normelor de drept material, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul de față, ca nefondat.

PENRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâții Uniunea Națională a Barourilor din România și Consiliul Uniunii Naționale a Barourilor din România împotriva Sentinței nr. 243 din 30 mai 2016 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenții-pârâți Uniunea Națională a Barourilor din România și Consiliul Uniunii Naționale a Barourilor din România la plata cheltuielilor de judecată, în cuantum de 88.40 RON, către intimata-reclamantă A.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 31 ianuarie 2019.

Procesat de GGC - NN