ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5244/2020

Ședința publică din data de 16 octombrie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Uniunea Națională a Barourilor din România și Baroul Olt, a solicitat ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea Deciziei nr. 215 emisă de UNBR la data de 18.02.2017 și menținerea Deciziei Baroului Olt nr. 119 din 07.10.2016.

Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 77 din 9 februarie 2018, a admis cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Uniunea Națională a Barourilor din România și Baroul Olt și a anulat decizia nr. 215/18.02.2017 emisă de UNBR.

Împotriva hotărârii instanței de fond pârâta Uniunea Națională a Barourilor din România a declarat recurs.

Recursul este întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului se arată că a fost invocat ca motiv de anulare a Deciziei nr. 215/2017 a Consiliului U.N.B.R. faptul că "sentința penală nr. 101 din 05.05.2016 nu este o hotărâre penală de condamnare, ci o hotărâre penală de stabilire a unei pedepse de 1 an de închisoare, față de care în baza art. 83 din C. pen. s-a dispus amânarea aplicării acesteia pe un termen de supraveghere de 2 ani".

În opinia recurentului, contrar poziției adoptate de prima instanță, în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 lit. a) și art. 27 lit. d) din Legea nr. 51/1995, în sensul că reclamanta cade sub incidența acestora, fiind nedemnă de a exercita profesia de avocat.

Cu privire la Decizia nr. 225 din 04.04.2017 a Curții Constituționale, se arată că prin aceasta s-a constatat că sintagma "de natură să aducă atingere prestigiului profesiei de avocat" cuprinsă în textul art. 14 lit. a) din Legea nr. 51/1995, este neconstituțională.

Textul de lege nu a fost constatat ca neconstituțional în integralitatea lui, dispoziția legală în vigoare ca urmare a deciziei pronunțate de instanța de control constituțional fiind:

"Este nedemn de a fi avocat: a) cel condamnat definitiv prin hotărâre judecătorească la pedeapsa cu închisoare pentru săvârșirea unei infracțiuni intenționate".

De asemenea, se mai susține că nici Decizia nr. 227/2017 a Curții Constituționale nu prezintă relevanță în cauză deoarece nu îi creează reclamantei o situație mai favorabilă, dimpotrivă, ca urmare a soluției adoptate de Curtea Constituțională nedemnitatea intervine de drept (și consiliul baroului trebuie să o constate) dacă sunt întrunite cerințele "obiective" prevăzute de art. 14 lit. a), fără a se mai verifica dacă faptele sunt de natură să aducă atingere prestigiului profesiei.

Intimata A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat.

Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că reclamanta a fost condamnată definitiv la pedeapsa de 1 an de închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, aplicarea acestei pedepse fiind amânată pe un termen de supraveghere de 2 ani, infracțiune săvârșită în calitate de secretar al comunei Gostavățu, județul Olt.

Consiliul Baroului Olt, prin Decizia nr. 119 din 07.10.2016, a decis că reclamanta este în continuare demnă să exercite profesia de avocat deoarece a săvârșit infracțiunea neavând calitatea de avocat, iar fapta acesteia nu este de natură să știrbească prestigiul profesiei de avocat.

Decizia Consiliului Baroului Olt a fost contestată de Președintele U.N.B.R., contestație care a fost admisă prin Decizia nr. 215 din 18.02.2017 a Consiliului U.N.B.R., dispunându-se retrimiterea cauzei la Baroul Olt pentru reanalizarea deciziei de menținere în profesie a reclamantei față de dispozițiile ari. 14 lit. a) și art. 27 lit. d) din Legea nr. 51/1995.

Înalta Curte are în vedere faptul că potrivit art. 14 lit. a) din Legea nr. 51/1195:

"Este nedemn de a fi avocat: a) cel condamnat definitiv prin hotărâre judecătorească la pedeapsa cu închisoarea pentru săvârșirea unei infracțiuni intenționate", iar în conformitate cu dispozițiile art. 27 lit. d) din lege "Calitatea de avocat încetează... d) dacă avocatul a fost condamnat definitiv pentru o faptă prevăzută de legea penală și care îl face nedemn de a fi avocat", dispozițiile regăsindu-se similar și în art. 58 alin. (1) lit. d) din Statutul profesiei de avocat.

Înalta Curte constată că instanța de fond a făcut o interpretare greșită a dispozițiilor legale aplicabile în cauză.

Contrar poziției adoptate de prima instanță, Înalta Curte apreciază că decizia UNBR privind retrimiterea cauzei la Baroul Olt pentru reanalizarea situației este corectă.

Prin urmare, instanța constată că susținerile și criticile recurentei sunt întemeiate, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală.

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința atacată și, rejudecând, va respinge acțiunea reclamantei, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă Uniunea Națională a Barourilor din România împotriva sentinței nr. 77/2018 din 9 februarie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și, rejudecând, respinge acțiunea formulată de reclamanta A., ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 octombrie 2020.