ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 215/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Obiectul cererii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/44/2015, reclamanta SC A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc, suspendarea executării actului administrativ reprezentat de Decizia nr. 1011/24.06.2015 privind taxa de viciu, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004.

La data de 04.09.2015, reclamanta și-a modificat acțiunea, solicitând atât suspendarea executării Deciziei nr. 1011/24.06.2015, cât și suspendarea executării Deciziei nr. 1592/09.07.2015 pentru modificarea Deciziei nr. 1592/09.07.2015 pentru modificarea Deciziei nr. 1011/24.06.2015.

Soluția instanței de fond

Prin Sentința civilă nr. 247 din data de 16.10.2015 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal s-a admis acțiunea în contencios administrativ, având ca obiect "suspendare executare act administrativ", formulată de reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâtul Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc și s-a dispus suspendarea executării Deciziei nr. 1011/24.06.2015 și a Deciziei nr. 1592/09.07.2015 pentru modificarea Deciziei nr. 1011/2015 până la soluționarea cauzei în fond.

PENTru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în esență că dispozițiile referitoare la plata taxei de viciu reglementate de Legea nr. 124/2015 au intrat în vigoare la data de 12.06.2015 și se pot aplica numai acelor societăți care urmează să obțină autorizațiile de funcționare după această dată, apreciind astfel că există o aparență de nelegalitate a actelor administrative a căror suspendare se solicită de reclamantă, aspect care nu poate fi considerat ca fiind o prejudecare a fondului, ci doar o examinare sumară a împrejurărilor expuse mai sus.

A reținut, de asemenea, ca fiind îndeplinită și condiția prevenirii pagubei iminente, întrucât caracterul iminent al prejudiciului ce va fi suportat de reclamant este reprezentat de faptul că prin obligarea acesteia la plata taxei de viciu în cuantum total de 283269 RON, societatea va fi în imposibilitate de a-și desfășura activitatea, planul de afaceri fiind întocmit în raport de prevederile O.U.G. nr. 77/2009, care a stat la baza eliberării autorizațiilor de exploatare și care nu prevedea o astfel de taxă.

Astfel, vor fi afectate contractele de închiriere încheiate cu proprietarii locurilor în care sunt amplasate jocurile de noroc.

Este evident că executarea actului administrativ fiscal este de natură a crea pagube serioase care pot avea consecințe grave în patrimoniul reclamantei, neplata taxei de viciu ducând la anularea autorizațiilor de exploatare a aparatelor de joc.

Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, pârâtul Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc a formulat recurs, criticând soluția instanței ca netemeinică și nelegală.

În motivarea recursului, recurentul - pârât a susținut că argumentele invocate de reclamantă și însușite de instanța de fond nu sunt justificate legal, simpla afirmație că sunt întrunite condițiile cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 pentru suspendarea executării actului, fără a produce dovezi din care să rezulte temeinicia cererii nu este suficientă pentru a determina suspendarea executării unui act administrativ.

În plus, în decizia atacată nu s-a făcut referire în nici un fel la obligația de plată a taxei de viciu instituită prin O.U.G. nr. 92/2014.

Suspendarea executării actului administrativ constituie o situație de excepție, în cadrul căreia instanța are posibilitatea să efectueze o cercetare sumară a aparenței dreptului, întrucât în cadrul procedurii prevăzute de lege pentru suspendarea executării actului administrativ nu poate fi prejudecat fondul litigiului.

A susținut, de asemenea, recurentul că împrejurările legate de starea de fapt și de drept cu referire la decizia Comitetului de Supraveghere nu sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității acestui act administrativ.

În ceea ce privește condiția referitoare la paguba iminentă, aceasta presupune prezentarea de dovezi care să evidențieze iminența producerii pagubei invocate.

Susținerea potrivit căreia s-ar ajunge la producerea unui prejudiciu în patrimoniul reclamantului nu este suficientă pentru a demonstra iminența producerii unei pagube, care ar trebui să constea într-o consecință a executării, iar nu însăși în executarea actului administrativ atacat, întrucât s-ar ajunge la concluzia că cerința referitoare la iminența producerii unei pagube este presupusă în majoritatea cazurilor executării unui act administrativ, ceea ce ar contraveni caracterului de excepție al instituției suspendării executării actelor administrative.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 488 alin. (1), pct. 6 și 8 din C. proc. civ.

Apărările intimatei

Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului declarat de recurentul - pârât ca inadmisibil, iar, în subsidiar, ca nefondat, cu consecința menținerii sentinței recurate ca fiind legală și temeinică, susținând că, deși recurentul a făcut referire la două dintre motivele de recurs, și anume ce le prevăzute de art. 488 pct. 6 și 8 C. proc. civ., în motivarea recursului a formulat doar apărări ce țin de fondul cauzei.

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 07.04.2016, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., republicat.

Recurentul-pârât Oficiul Național Pentru Jocuri de Noroc a depus Puncte de vedere referitor la concluziile raportului întocmit asupra admisibilității în principiu a recursului.

Prin Încheierea din data de 21.06.2016 completul de filtru a constatat, față de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., republicat, și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

Considerentele și soluția instanței de recurs

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse și raportat la prevederile legale incidente din materia supusă verificării, Înalta Curte reține că motivele de recurs încadrate în drept la prevederile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., sunt întemeiate, iar recursul este fondat, pentru considerentele arătate în continuare:

În cauză, intimata - reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere ce vizează suspendarea executării actelor administrative reprezentate de Decizia nr. 1011/24.06.2015 și Decizia nr. 1592/09.07.2015 pentru modificarea Deciziei nr. 1011/2015, până la pronunțarea instanței de fond asupra acțiunii de anulare a aceluiași act.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Măsura suspendării actului administrativ se circumscrie noțiunii de protecție provizorie a drepturilor și intereselor particularilor până la momentul la care instanța competentă va cenzura legalitatea actului, consacrată prin mai multe instrumente juridice internaționale, atât în sistemul de protecție instituit în cadrul Consiliului Europei, cât și în ordinea juridică a Uniunii Europene.

Legea nr. 554/2004 prevede în art. 14 și 15 atribuția instanței de contencios administrativ de a ordona măsuri vremelnice de suspendare a executării actului administrativ atunci când drepturile sau interesele legitime ale particularilor sunt supuse unui risc iminent de vătămare, în scopul evitării exercitării abuzive a prerogativelor de care dispun autoritățile publice în contextul puterii lor discreționare.

Art. 14 din Legea nr. 554/2004 impune, în acest scop, îndeplinirea cumulativă a condiției existenței unui caz bine justificat și a iminenței unei pagube, conform definițiilor legale cuprinse în art. 2 alin. (1) literele ș) și t) din același act normativ.

Cazul bine justificat și iminența unei pagube sunt analizate în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze, fiind lăsate la aprecierea judecătorului, care nu poate efectua decât o analiză sumară a aparenței dreptului, pe baza împrejurărilor de fapt și de drept prezentate de partea interesată, cu respectarea unui echilibru rezonabil între interesul public pe care autoritatea publică este obligată să îl îndeplinească și drepturile subiective sau interesele legitime private care pot fi afectate.

Din dispozițiile generale ale Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, rezultă că actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate, adoptat pe baza și în limitele legii, fiind executoriu din oficiu.

Pe de altă parte, din dispozițiile art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004 rezultă că suspendarea executării unui act administrativ este o măsură excepțională ce poate surveni exclusiv când acest lucru este prevăzut expres în lege (suspendarea de drept - ope legis), ori când sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de lege (suspendarea la cererea persoanei vătămate prin actul administrativ).

Îndeplinirea celor două condiții este verificată, în funcție de circumstanțele cauzei, printr-o analiză sumară a aparenței dreptului, pe baza argumentelor de fapt și de drept prezentate de partea interesată, care trebuie să ofere indicii suficiente pentru răsturnarea prezumției de legalitate de care se bucură actul administrativ și să facă verosimilă iminența producerii unei pagube greu sau imposibil de înlăturat în ipoteza în care actul contestat ar fi, în final, anulat de instanță.

Altfel spus, va putea fi suspendată executarea unui act administrativ unilateral numai în situația în care instanța va constata îndeplinirea cumulativă a celor două condiții: existența unui caz bine justificat și necesitatea prevenirii unei pagube iminente ireparabile sau dificil de reparat.

Noțiunea de caz bine justificat a fost definită la art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, ca fiind acele împrejurări legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.

În jurisprudența sa (cu titlu de exemplu, Deciziile nr. 737/2012, nr. 514/2013 și nr. 3019/2015), Înalta Curte a reținut că, pentru conturarea cazului temeinic justificat, care să impună suspendarea unui act administrativ, instanța nu trebuie să procedeze la analizarea criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăși cererea de anulare a actului administrativ, ci trebuie să-și limiteze verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt și/sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ.

Astfel de împrejurări vădite, de fapt sau/și de drept, care sunt de natură să producă o îndoială serioasă cu privire la legalitatea unui act administrativ au fost reținute de Înalta Curte ca fiind: emiterea unui act administrativ de către un organ necompetent sau cu depășirea competenței, actul administrativ emis în temeiul unor dispoziții legale declarate neconstituționale, nemotivarea actului administrativ, modificarea importantă a actului administrativ în calea recursului administrativ (reducerea importantă a cuantumului sumelor reținute ca obligații bugetare), etc.

În prezenta cauză nu se regăsește niciuna din aceste "împrejurări vădite", argumentele intimatei - reclamante neavând capacitatea de a produce o îndoială serioasă asupra prezumției de legalitate de care se bucură actul administrativ.

Înalta Curte reține că nu este suficient ca reclamanta să afirme existența unor motive de nelegalitate, ci trebuie să ofere unele elemente probatorii, evidente, care fără o cercetare aprofundată să permită formarea unui dubiu asupra legalității actului.

Instanța de control judiciar apreciază că aceste indicii de nelegalitate este necesar să fie evidente, pentru a putea fi identificate cu ușurință la nivelul aparențelor.

Or, aspectele prezentate de reclamantă și reținute de către instanța de fond referitoare la principiul neretroactivității legii reprezintă veritabile critici de nelegalitate care se analizează în cadrul acțiunii în anulare, ce nu pot fi subsumate condiției cazului bine justificat, întrucât acceptarea unui asemenea raționament ar echivala cu o prejudecare a fondului litigiului care privește examinarea legalității.

În ceea ce privește condiția pagubei iminente, este adevărat că executarea actului administrativ contestat este de natură a conduce la o perturbare previzibilă gravă a funcționării societății, însă acest lucru are la bază un act administrativ ce se bucură de prezumția de legalitate, astfel că, măsura respectivă are, la rândul său, caracter prezumat legal, care nu se circumscrie cerințelor art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004.

Pe de altă parte, constatarea faptului că nu este îndeplinită condiția referitoare la cazul bine justificat în sensul în art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, face de prisos analiza condiției prevenirii unei pagube iminente, în sensul art. 2 alin. (1) lit. ș) din aceeași lege, atâta timp cât, așa cum s-a arătat anterior, pentru a fi dispusă măsura provizorie de suspendare a executării actului administrativ, este necesară îndeplinirea cumulativă a celor două condiții prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ.

PENTru considerentele arătate, constatând că sunt întemeiate criticile formulate de recurentul -pârât, subsumate motivului de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că soluția pronunțată de instanța de fond este nelegală, astfel că va admite recursul declarat de pârâtul Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc, potrivit art. 496 alin. (1) din C. proc. civ. și, rejudecând litigiul în fond, va casa sentința recurată și va respinge, ca nefondată, cererea de suspendare formulată de reclamanta SC A. SRL.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc împotriva Sentinței nr. 247 din 16 octombrie 2015 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și respinge cererea de suspendare formulată de reclamanta SC A. SRL, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 31 ianuarie 2017.

Procesat de GGC - GV