ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3348/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 16 octombrie 2015 și înregistrată sub nr. x/2015, reclamanta SC A. SRL, în temeiul art. 205 Codul de procedură fiscală și a art. 7 din Legea nr. 554/2004, a formulat contestație împotriva Deciziei nr. 1051 din 24 iunie 2015 privind taxa de viciu pentru jocurile de noroc tip slot machine și a Deciziei nr. 1632 din 9 iulie 2015 pentru modificarea Deciziei nr. 1051 din 24 iunie 2015, privind taxa de viciu pentru jocurile de noroc tip slot machine emise de Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc, solicitând anularea acestora ca fiind nelegale și netemeinice.

1.2. Soluția instanței de fond

Prin Sentința nr. 3 din data de 13 ianuarie 2016 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal s-a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României - Secretariatul General al Guvernului - Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc - Comitetul de Supraveghere.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, reclamanta SC A. SRL a formulat recurs, invocând motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

În motivarea cererii sale de recurs reclamanta SC A. SRL a arătat în esență următoarele:

- Hotărârea instanței de fond a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Instanța de fond nu a avut în vedere dispozițiile prevăzute de articolul II alin. (2) din O.U.G. nr. 92/2014, care prevede "Cuantumul și modalitatea de calcul al taxelor pentru autorizațiile de exploatare a jocurilor de noroc acordate operatorilor economici până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se mențin până la expirarea termenului de valabilitate a acestora și sunt cele prevăzute de legislația în vigoare la data emiterii respectivelor autorizații. Pentru obținerea unei noi autorizații vor fi respectate cuantumurile și modalitatea de calcul prevăzute în prezenta ordonanță de urgență".

Din interpretarea acestui text de lege rezulta în mod evident că în speța legea aplicabila este cea care era în vigoare în momentul în care recurentei i s-au emis autorizațiile, aceasta achitând toate taxele prevăzute la acel moment.

Art. 27 din O.U.G. nr. 92/2014, pentru reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare și modificarea unor acte normative, rezultă că recurenta avea obligația de a achita taxa aferenta autorizațiilor pentru exploatarea jocurilor de noroc prevăzute de legislația în vigoare la momentul acordării acestora, având în vedere ca a notificat renunțarea în termen de 120 de zile de la intrarea în vigoare a ordonanțe de urgența, la O.N.J.N.

- Al doilea motiv de casare se întemeiază pe dispozițiile prevăzute de articolul 488 punctul 6, "hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei".

S-a invocat încălcarea principiului neretroactivității legii civile, consacrat de articolul 15 alin. (2) din Constituție, instanța de fond nu a arătat motivele pentru care a înlăturat aceasta apărare.

Toate autorizațiile de exploatare pentru cele 6 mijloace de joc au fost obținute în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 77/2009 privind organizarea și exploatarea jocurilor de noroc aflata în vigoare la momentul eliberării acestora.

Ulterior, actul normativ menționat a fost modificat, penultima modificare survenind prin intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 92/2014, respectiv la data de 13 februarie 2015

Conform punctului 47 din O.U.G. nr. 92/2014 a fost modificat pct. 4 din anexa O.U.G. nr. 77/2009 în sensul ca a fost introdusă o taxa de viciu pentru fiecare mijloc de joc în cuantum de 400 de euro anual: "Taxa de viciu pentru jocurile de noroc caracteristice slot machine: 400 euro/post autorizat/an, care se achita de organizator odată cu taxa de licență".

Legea nr. 124/2015 - lege privind aprobarea O.G. nr. 92/2014. Aceasta lege a modificat, prin art. II pct. 4 din anexa modalitatea de achitare a taxei de viciu.

Potrivit acestui text de lege "De la data intrării în vigoare a prezentei legi, operatorii jocului tip slot machine, astfel cum este definit la art. 10 alin. (1) lit. e) pct. (i) și (iii) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 77/2009, aprobata cu modificări și completări prin Legea nr. 246/2010, cu modificările și completările ulterioare, au obligația de a achita taxa de viciu în transe trimestriale, odată cu plata autorizației".

În raport de principiul neretroactivității legii civile consacrat de dispozițiile art. 15 alin. (2) din Constituție, potrivit căruia "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile", dispozițiile Legii nr. 124/2015, nu pot fi aplicate cauzei de față.

Tot în acest sens sunt și prevederile art. 6 alin. (5) noul C. civ. potrivit căruia "Dispozițiile legii noi se aplică tuturor actelor și faptelor încheiate sau, după caz, produse ori săvârșite după intrarea sa în vigoare, precum și situațiilor juridice născute după intrarea sa în vigoare". Deci și față de aceste dispoziții de lege imperative este nelegală obligarea la plata taxei de viciu, având în vedere ca autorizațiile de exploatare au fost obținute sub imperiul O.U.G. nr. 77/2009.

Prin urmare, dispozițiile referitoare la plata taxei de viciu reglementate de Legea nr. 124/2015 au intrat în vigoare la data de 12 iunie 2015 și se pot aplica numai acelor societăți care urmează sa obțină autorizațiile de funcționare după aceasta data.

Se precizează că SC A. SRL nu a obținut licența privind organizarea jocurilor de noroc tip slot machine în perioada 13 februarie 2015 (data la care a intrat în vigoare O.U.G. nr. 92/2014) - 12 iunie 2015 (data la care a intrat în vigoare Legea nr. 124/2015, privind aprobarea O.U.G. nr. 92/2014).

Apărările intimatului Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc

Intimatul ONJN a formulat întâmpinare la cererea de recurs și a solicitat respingerea acesteia ca nefondată, reiterând apărările de la fond.

Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că nu este fondată pentru considerentele următoare:

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

Reclamanta-recurentă, în mod greșit a interpretat prevederile art. 1 pct. 47 din O.U.G. nr. 92/2014, art. II alin. (4) din Legea nr. 124/2015, în sensul că dispozițiile referitoare la taxa de viciu reglementate de Legea nr. 124/2015, intrate în vigoare la data de 12 iunie 2015 se pot aplica numai acelor societăți care urmează să obțină autorizațiile de funcționare după această dată.

A arătat recurenta-reclamantă că toate autorizațiile de exploatare pentru cele 6 mijloace de joc au fost obținute în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 77/2009 care se aplică fiind în vigoare la momentul eliberării acestora.

La art. 14 alin. (5) din O.U.G. nr. 92/2014 se prevede "Taxele speciale ce trebuie reținute și/sau achitate de către organizatorii licențiați din domeniul jocurilor de noroc sunt prevăzute la pct. 4 din anexa la prezenta ordonanță de urgența" printre care regăsim și taxa de viciu, deci se specifică clar cine datorează taxa: organizatorii licențiați, iar prin coroborarea cu punctul 4 din Anexă, modificat prin O.U.G. nr. 92/2014, taxa de viciu este datorată de organizatorul de joc de noroc care a fost licențiat și urma să vină la licențiere pentru următorul an, în/pentru perioada cuprinsă între 13 februarie 2015 - 12 iunie 2015.

Pentru perioada cuprinsă după data de 12 iunie 2015, taxa de viciu se datorează pentru organizatorii de jocuri de noroc licențiați, odată cu plata taxelor de autorizare, potrivit art. II alin. (4) din Legea nr. 124/2015.

Textul de lege este clar în ceea ce privește instituirea obligației de plată a taxei de viciu, întrucât legiuitorul nu a prevăzut scutiri de la plata taxei de viciu datorate de organizatorii de jocuri de noroc, pentru cei care au fost autorizați sub imperiul dispozițiilor cuprinse în O.U.G. nr. 77/2009 (până la intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 92/2014).

În situația în care, legiuitorul ar fi avut această intenție, aceasta ar fi fost prevăzută în mod expres în actele normative menționate.

Mai mult, Deciziile privind taxa de viciu cuprind numai perioada de când a intrat în vigoare O.U.G. nr. 92/2014, respectiv data de 13.02.2015, deci nu se poate spune că a fost calculată retroactiv, întrucât așa cum a arătat mai sus, singura modificare o reprezintă modul de plată a taxei de viciu, odată cu plata licenței sau odată cu plata taxelor de autorizare, în ambele cazuri obligația de plată există.

De asemenea, mai trebuie avut în vedere că, organizarea și exploatarea activității de jocuri de noroc pe teritoriul României constituie monopol de stat și se desfășoară în condițiile prevăzute de O.U.G. nr. 92/2014, precum și de dispozițiile art. II alin. (1) din Legea nr. 124/2015, cu respectarea prevederii art. 27 din O.U.G. nr. 92/2014, care a dat posibilitatea organizatorilor de jocuri de noroc să renunțe la activitatea desfășurată, dacă nu sunt de acord cu noile condiții de autorizare și licențiere, bineînțeles cu îndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute de lege.

Pentru aceasta situație în care operatorul alege sa își înceteze activitatea, nu există obligativitatea achitării taxei de viciu", întrucât, art. 27 din O.U.G. nr. 92/2014, aprobat prin Legea nr. 124/2015 menționează clar: "În situația în care operatorii economici care dețin licență de organizare a jocurilor de noroc valabilă la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență nu doresc continuarea activității pentru care au fost licențiați, pentru oprirea activității trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiții:

a) notifică renunțarea în termen de 120 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență la O.N.J.N. și la organele fiscale responsabile cu administrarea din punct de vedere fiscal a acestora;

b) anexează la notificare o declarație a administratorului operatorului economic din care să rezulte modalitatea de conservare, dezafectare sau vânzare a mijloacelor de joc care au fost utilizate în scopul pentru care a fost emisă autorizația pentru exploatarea jocurilor de noroc;

c) achită taxa aferentă autorizațiilor pentru exploatarea jocurilor de noroc, prevăzute de legislația în vigoare la momentul acordării acestora, în cuantumul și la termenul stabilit prin decizia Comitetului de Supraveghere al O.N.J.N.".

Astfel, recurenta reclamantă a deținut licența de organizare de jocuri de noroc valabilă la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 92/2014, iar în ceea ce privește opțiunea sa de a nu mai continua activitatea în noile condiții impuse de legislație, aceasta trebuia să îndeplinească "cumulativ" noile condiții.

Însă, simpla cerere depusă de reclamantă prin care își manifestă opțiunea de renunțare, nu poate produce efectul dorit, în lipsa declarației administratorului operatorului economic din care să rezulte modalitatea de consemnare, dezafectare sau vânzare a mijloacelor de joc care au fost utilizate în scopul pentru care a fost emisă autorizația pentru exploatarea jocurilor de noroc, având în vedere faptul că, cererea administratorului societății nu cuprinde modalitatea de conservare a mijloacelor de jocuri de noroc, modalitatea de dezafectare a acestor mijloace de jocuri de noroc și eventual o vânzare a mijloacelor de jocuri de noroc, pentru care a deținut autorizația de exploatare a jocurilor de noroc.

Taxa pe viciu a fost introdusă prin Legea nr. 124/2015 (și ar fi datorată doar începând cu intrarea în vigoare a acestei legi), de vreme ce intenția legiuitorului a fost în sensul perceperii taxei de viciu începând cu data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 92/2014, prin Legea de aprobare nr. 124/2015 fiind schimbată doar modalitatea de plată și scadența acestei obligații fiscale.

Potrivit art. II din O.U.G. nr. 92/2014 "(1) Licențele de organizare a jocurilor de noroc pe tipuri de activități acordate operatorilor economici până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență își mențin valabilitatea până la data expirării, cu condiția plății în cuantumul prevăzut de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2009, astfel cum a fost modificată prin intermediul prezentei ordonanțe de urgență, a taxelor anuale aferente licențelor de organizare a jocurilor de noroc, scadente în intervalul cuprins între intrarea în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență și expirarea licențelor. (2) Cuantumul și modalitatea de calcul al taxelor pentru autorizațiile de exploatare a jocurilor de noroc acordate operatorilor economici până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se mențin până la expirarea termenului de valabilitate a acestora și sunt cele prevăzute de legislația în vigoare la data emiterii respectivelor autorizații. Pentru obținerea unei noi autorizații vor fi respectate cuantumurile și modalitatea de calcul prevăzute în prezenta ordonanță de urgență".

Din dispozițiile legale rezultă faptul că legiuitorul a înțeles ca această nouă reglementare să fie de imediată aplicare de la momentul intrării în vigoare a actului normativ. Obligația de plată a taxei pe viciu era cert stabilită, doar modalitatea de achitare a acesteia a fost modificată ulterior prin Legea de aprobare nr. 124/2015.

- Este neîntemeiată critica recurentei potrivit căreia taxa de viciu s-ar datora doar de la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 124/2015, respectiv de la data de 12 iunie 2015, atâta timp cât noua taxă pe viciu este datorată de către toți operatorii de jocuri de noroc de tip slot-machine începând cu instituirea acesteia prin intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 92/2014, așa cum corect a reținut și instanța de fond.

Prin instituirea aceste taxe se naște un nou raport de drept fiscal, reprezentând o taxă suplimentară față de cea de licență și cea de autorizare ce incumbă tuturor operatorilor de jocuri de noroc de tip slot-machine începând cu intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 92/2014 prin care aceasta a fost introdusă.

Intimatul-pârât Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc a stabilit corect taxa pe viciu în sarcina recurentei-reclamante începând cu data de 13 februarie 2015, data intrării în vigoare a acestei taxe instituite prin O.U.G. nr. 92/2014, fiind stabilită prima scadență la data de 25 iunie 2015, astfel că în mod legal a fost rectificată prin Decizia nr. 1051 din 24 iunie 2015, emisă de către Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc, prin Decizia nr. 1632 din 9 iulie 2015.

Potrivit art. 3 - 5 din Legea nr. 71/2011 de punere în aplicare a Noului C. civ., care reglementează situațiile de aplicare a legii în timp ivite cu ocazia intrării în vigoare a C. civ., precum și a dispozițiilor art. 6 din C. civ., "actele și faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de intrarea în vigoare a legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor." Actele și faptele trecute (facta praeterita) nu pot genera decât efectele juridice prevăzute de legea în vigoare la momentul încheierii, ori, după caz, al săvârșirii sau producerii lor.

În privința situațiilor juridice în curs de formare, modificare sau stingere la data intrării în vigoare a legii - facta pendentia, legiuitorul poate opta între aplicarea legii noi și ultraactivitatea (supraviețuirea) legii vechi.

Numai dacă elementele ce alcătuiesc constituirea sau, după caz, modificarea ori stingerea, au individualitate proprie, atunci pentru fiecare element se aplică legea în vigoare la momentul la care acesta s-a produs.

Normele de drept public sunt de imediată aplicare, iar legiuitorul nu a optat pentru supraviețuirea legii vechi.

În prezenta cauză, este examinată o situație juridică în curs, obligația de plată care a luat naștere în baza O.U.G. nr. 92/2014 nefiind stinsă până la data intrării în vigoare a Legii nr. 124/2015.

În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 5 C. proc. civ.

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., hotărârea cuprinde "considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținute de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților".

Hotărârea recurată cuprinde motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția pronunțată de instanța de fond.

Instanța de judecată nu are obligația de a răspunde exhaustiv argumentelor și susținerilor părților, fiindu-i permisă gruparea motivelor reținute în soluționarea cererilor formulate, cu condiția de a răspunde problemei esențiale care face obiectul litigiului.

Instanța de fond a expus situația de fapt pe care a reținut-o și a făcut aplicarea textelor de lege incidente în cauză.

Temeiul legal al soluției adoptate de instanța de recurs

Față de cele arătate mai sus, constatând că instanța de fond a pronunțat o sentință legală și temeinică, se va respinge recursul ca nefondat, în conformitate cu prevederile art. 496 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă SC A. SRL împotriva Sentinței nr. 3 din 13 ianuarie 2016 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 octombrie 2018.

Procesat de GGC - LM