ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3995/2019

Ședința publică din data de 17 septembrie 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată la data de 19 august 2015 pe rolul Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României - Secretariatul General al Guvernului - Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc - Comitetul de Supraveghere, anularea în tot a răspunsului la contestație nr. 20682/30.07.2015 și anularea în parte a deciziei nr. 1208/24.06.2015, în ceea ce privește obligația de plată în sumă de 138.915 RON, aferentă perioadei februarie- iunie 2015, reprezentând taxa de viciu pentru jocurile de noroc tip slot - machine, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința nr. 18/F-CONT pronunțată în data de 26 ianuarie 2016, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României - Secretariatul General al Guvernului - Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc - Comitetul de Supraveghere.

Împotriva sentinței menționate la pct. 1.2., la data de 9 martie 2016 a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L., care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond admiterea acțiunii ca netemeinice.

Printr-un scurt istoric se arată că, intimata-parată a emis la data de 24.06.2015 decizia nr. 1208/24.06.2015 prin care stabilește de plată taxa de viciu pentru jocurile de noroc tip slot-machine astfel: până la data de 25.06.2015 suma de 138.915 RON - și încă doua tranșe de plata - achitate și necontestate - scadente la 25.09.2015 si 21.12.2015.

În termen legal a contestat în parte aceasta decizie doar în ceea ce privește prima transa de plată și, înainte de a primii un răspuns la contestație, instituția-intimată a emis o nouă decizie rectificativă prin care micșora suma de la 138.915 RON la 127.008 RON. În termen legal a contestat si aceasta decizie .

Susține că prin hotărârea atacată instanța de fond a încălcat si a aplicat greșit prevederile art. II alin. (4) din Legea 124/2015 privind aprobarea O.U.G. nr. 92/2014 și art. 47 din O.U.G. nr. 92/2014 în forma în care a fost in vigoare între 13.02.2015 și 12.06.2015, texte față de care taxa pe viciu pentru jocurile de noroc tip slot-machine era datorată de la data intrării in vigoare a legii, adică data de referința 12.06.2015 dar totodată având în vedere momentul la care datora plata taxei de autorizare .

Judecătorul fondului a aplicat greșit aceste articole, deoarece se ajunge în mod eronat la concluzia ca reclamanta datorează taxa de viciu si pentru trimestrul doi februarie- iunie 2015 cu toate ca legea a intrat în vigoare la 12.06.2015.

Pentru a se înțelege mai bine succesiunea legislației aplicabile in speța arată că societatea este supusa licențierii o data pe an, data la care se achita si taxa de licența și de asemenea pentru fiecare aparat se plătește o taxa de autorizare în patru tranșe pe an.

Solicită a se observa diferența dintre reglementarea din februarie 2015, in care era precizat ca taxa de viciu se plătește odată cu taxa de licența, si prevederea din iunie 2015 în care este specificat faptul ca taxa de viciu se achita în transe trimestriale odată cu plata taxei de autorizare.

La momentul intrării in vigoare a O.U.G. nr. 92/2014 în 13 februarie 2015 nu a primit nici o decizie de la intimat -parata, prin care să i se aducă la cunoștință ca are de plata aceasta taxa. Precizează că a achitat taxa de licența la data de 22.06.2015.

De altfel consideră că raționamentul logic al legiuitorului la momentul când a modificat texul de lege a fost că se pierd prea mulți bani din taxa de viciu întrucât perioada de plata a taxei de licențiere era prea mare (se achita o data pe an).

Intimatul-pârât Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc a depus întâmpinare și, fără a invoca excepții, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a soluției instanței de fond.

Recurenta-reclamantă a depus la dosar răspuns la întâmpinare.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că nu este fondată pentru considerentele următoare:

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

Reclamanta-recurentă, în mod greșit a interpretat prevederile art. 1 pct. 47 din O.U.G. nr. 92/2014, art. II alin. (4) din Legea nr. 124/2015, în sensul că dispozițiile referitoare la taxa de viciu reglementate de Legea nr. 124/2015, intrate în vigoare la data de 12.06.2015 se pot aplica numai acelor societăți care urmează să obțină autorizațiile de funcționare după această dată.

A arătat recurenta-reclamantă că autorizațiile de exploatare pentru mijloacele de joc au fost obținute în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 77/2009 în vigoare la momentul eliberării acestora.

La art. 14 alin. (5) din O.U.G. nr. 92/2014 se prevede "Taxele speciale ce trebuie reținute și/sau achitate de către organizatorii licențiați din domeniul jocurilor de noroc sunt prevăzute la pct. 4 din anexa la prezenta ordonanță de urgența" printre care regăsim și taxa de viciu, deci se specifică clar cine datorează taxa: organizatorii licențiați, iar prin coroborarea cu punctul 4 din Anexă, modificat prin O.U.G. nr. 92/2014, taxa de viciu este datorată de organizatorul de joc de noroc care a fost licențiat si urma să vină la licențiere pentru următorul an, în/pentru perioada cuprinsă între 13 februarie 2015 - 12 iunie 2015.

Pentru perioada cuprinsă după data de 12 iunie 2015, taxa de viciu se datorează pentru organizatorii de jocuri de noroc licențiați, odată cu plata taxelor de autorizare, potrivit art. II alin. (4) din Legea nr. 124/2015.

Textul de lege este clar în ceea ce privește instituirea obligației de plată a taxei de viciu, întrucât legiuitorul nu a prevăzut scutiri de la plata taxei de viciu datorate de organizatorii de jocuri de noroc, pentru cei care au fost autorizați sub imperiul dispozițiilor cuprinse în O.U.G. nr. 77/2009 (până la intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 92/2014).

În situația în care, legiuitorul ar fi avut această intenție, aceasta ar fi fost prevăzută în mod expres în actele normative menționate.

Mai mult, Deciziile privind taxa de viciu cuprind numai perioada de când a intrat în vigoare O.U.G. nr. 92/2014, respectiv data de 13.02.2015, deci nu se poate spune că a fost calculată retroactiv, întrucât așa cum a arătat mai sus, singura modificare o reprezintă modul de plată a taxei de viciu, odată cu plata licenței sau odată cu plata taxelor de autorizare, în ambele cazuri obligația de plată există.

De asemenea, mai trebuie avut în vedere că, organizarea și exploatarea activității de jocuri de noroc pe teritoriul României constituie monopol de stat și se desfășoară în condițiile prevăzute de O.U.G. nr. 92/2014, precum și de dispozițiile art. II alin. (1) din Legea nr. 124/2015, cu respectarea prevederii art. 27 din O.U.G. nr. 92/2014, care a dat posibilitatea organizatorilor de jocuri de noroc să renunțe la activitatea desfășurată, dacă nu sunt de acord cu noile condiții de autorizare și licențiere, bineînțeles cu îndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute de lege.

Pentru aceasta situație în care operatorul alege sa își înceteze activitatea, nu există obligativitatea achitării taxei de viciu", întrucât, art. 27 din O.U.G. nr. 92/2014, aprobat prin Legea nr. 124/2015 menționează clar: "În situația în care operatorii economici care dețin licență de organizare a jocurilor de noroc valabilă la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență nu doresc continuarea activității pentru care au fost licențiați, pentru oprirea activității trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiții:

a) notifică renunțarea în termen de 120 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență la O.N.J.N. și la organele fiscale responsabile cu administrarea din punct de vedere fiscal a acestora;

b) anexează la notificare o declarație a administratorului operatorului economic din care să rezulte modalitatea de conservare, dezafectare sau vânzare a mijloacelor de joc care au fost utilizate în scopul pentru care a fost emisă autorizația pentru exploatarea jocurilor de noroc;

c) achită taxa aferentă autorizațiilor pentru exploatarea jocurilor de noroc, prevăzute de legislația în vigoare la momentul acordării acestora, în cuantumul și la termenul stabilit prin decizia Comitetului de Supraveghere al O.N.J.N.".

În cauză se constată că recurenta reclamantă a deținut licența de organizare de jocuri de noroc valabilă la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 92/2014.

Taxa pe viciu a fost introdusă prin Legea nr. 124/2015 (și ar fi datorată doar începând cu intrarea în vigoare a acestei legi), de vreme ce intenția legiuitorului a fost în sensul perceperii taxei de viciu începând cu data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 92/2014, prin Legea de aprobare nr. 124/2015 fiind schimbată doar modalitatea de plată și scadența acestei obligații fiscale.

Potrivit art. II din O.U.G. nr. 92/2014 "(1) Licențele de organizare a jocurilor de noroc pe tipuri de activități acordate operatorilor economici până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență își mențin valabilitatea până la data expirării, cu condiția plății în cuantumul prevăzut de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2009, astfel cum a fost modificată prin intermediul prezentei ordonanțe de urgență, a taxelor anuale aferente licențelor de organizare a jocurilor de noroc, scadente în intervalul cuprins între intrarea în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență și expirarea licențelor. (2) Cuantumul și modalitatea de calcul al taxelor pentru autorizațiile de exploatare a jocurilor de noroc acordate operatorilor economici până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se mențin până la expirarea termenului de valabilitate a acestora și sunt cele prevăzute de legislația în vigoare la data emiterii respectivelor autorizații. Pentru obținerea unei noi autorizații vor fi respectate cuantumurile și modalitatea de calcul prevăzute în prezenta ordonanță de urgență".

Din dispozițiile legale rezultă faptul că legiuitorul a înțeles ca această nouă reglementare să fie de imediată aplicare de la momentul intrării în vigoare a actului normativ. Obligația de plată a taxei pe viciu era cert stabilită, doar modalitatea de achitare a acesteia a fost modificată ulterior prin Legea de aprobare nr. 124/2015.

Este neîntemeiată critica recurentei potrivit căreia taxa de viciu s-ar datora doar de la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 124/2015, respectiv de la data de 12.06.2015, atâta timp cât noua taxă pe viciu este datorată de către toți operatorii de jocuri de noroc de tip slot-machine începând cu instituirea acesteia prin intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 92/2014, așa cum corect a reținut și instanța de fond.

Prin instituirea aceste taxe se naște un nou raport de drept fiscal, reprezentând o taxă suplimentară față de cea de licență și cea de autorizare ce incumbă tuturor operatorilor de jocuri de noroc de tip slot-machine începând cu intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 92/2014 prin care aceasta a fost introdusă.

Intimatul-pârât Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc a stabilit corect taxa pe viciu în sarcina recurentei-reclamante începând cu data de 13.02.2015, data intrării în vigoare a acestei taxe instituite prin O.U.G. nr. 92/2014, fiind stabilită prima scadență la data de 25.06.2015, astfel că în mod legal a fost rectificată prin Decizia nr. 1788/09.07.2015, emisă de către Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc.

Potrivit art. 3-5 din Legea nr. 71/2011 de punere în aplicare a C. civ., care reglementează situațiile de aplicare a legii în timp ivite cu ocazia intrării în vigoare a C. civ., precum și a dispozițiilor art. 6 din C. civ., "actele și faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de intrarea în vigoare a legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor." Actele și faptele trecute (facta praeterita) nu pot genera decât efectele juridice prevăzute de legea în vigoare la momentul încheierii, ori, după caz, al săvârșirii sau producerii lor.

În privința situațiilor juridice în curs de formare, modificare sau stingere la data intrării în vigoare a legii - facta pendentia, legiuitorul poate opta între aplicarea legii noi și ultraactivitatea (supraviețuirea) legii vechi.

Numai dacă elementele ce alcătuiesc constituirea sau, după caz, modificarea ori stingerea, au individualitate proprie, atunci pentru fiecare element se aplică legea în vigoare la momentul la care acesta s-a produs.

Normele de drept public sunt de imediată aplicare, iar legiuitorul nu a optat pentru supraviețuirea legii vechi.

În prezenta cauză, este examinată o situație juridică în curs, obligația de plată care a luat naștere în baza O.U.G. nr. 92/2014 nefiind stinsă până la data intrării în vigoare a Legii nr. 124/2015.

Față de cele arătate mai sus, constatând că instanța de fond a pronunțat o sentință legală și temeinică, se va respinge recursul ca nefondat, în conformitate cu prevederile art. 496 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței nr. 18/F-CONT din 26 ianuarie 2016 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 septembrie 2019.