ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1619/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2015 reclamanta SC A. SRL a chemat în judecată pârâtul Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc - Comitetul de Supraveghere, pentru ca, în contradictoriu cu acesta, instanța să dispună anularea Deciziei 1217/24.06.2015 privind taxa de viciu pentru jocurile de noroc tip Slot-Machine; anularea răspunsului la contestație nr. 20106, 21754/30.07.2015; anularea Deciziei nr. 1797/09.07.2015; anularea răspunsului la contestație nr. 26641/20.08.2015; restituirea sumei achitate în cuantum de 36750 RON, reprezentând taxa de viciu achitată pentru lunile februarie 2015.

Soluția instanței de fond

Prin Sentința civilă nr. 1061 din 30 martie 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins cererea formulată de reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâtul Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc - Comitetul de Supraveghere, ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva Sentinței civile nr. 1061/30.03.2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta SC A. SRL, întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea în tot hotărârii atacate, reținerea cauzei spre judecare și admiterea pe fond a acțiunii.

Apărările formulate în cauză

Împotriva recursului intimatul-pârât Oficiul Național Pentru Jocuri de Noroc a formulat întâmpinare, înregistrată la dosarul cauzei la data de 02.11.2016, în cuprinsul căreia a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Procedura de soluționare a recursului

Având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal, a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că, procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, a fost fixat termen pentru soluționarea recursului de față.

Soluția instanței de recurs

Înainte de a proceda la analizarea criticilor formulate de recurenta-reclamantă, pe fondul recursului, Înalta Curte, va analiza cu prioritate dacă a fost respectat termenul de declarare a căii de atac a recursului.

În acest sens, instanța de control judiciar reține că, potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004: "Hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare", iar potrivit art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat: "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)."

Potrivit art. 182 alin. (1) din C. proc. civ., "Termenul care se socotește pe zile, săptămâni, luni sau ani se împlinește la ora 24:00 a ultimei zile în care se poate îndeplini actul de procedură".

Înalta Curte reține că Sentința civilă nr. 1061 din 30 martie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a fost comunicată recurentei-reclamante la data de 06 iunie 2016, conform Procesului-verbal de înmânare aflat la dosarul instanței de fond. Termenul de 15 zile, prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, înăuntrul căruia trebuia declarată calea de atac a recursului, începea să curgă de la acest moment și se împlinea la data de 22 iunie 2016, aceasta fiind ultima zi de declarare a căii de atac, potrivit dispozițiilor art. 181, raportat la art. 184 din C. proc. civ.

În cauză, cererea de recurs a fost depusă prin poștă, la data de 26.08.2016, conform ștampilei aplicată de serviciul poștal pe plicul de expediere, aflat la dosarul instanței de recurs, fiind înregistrată la instanță la data de 29.08.2016, conform ștampilei aplicate pe cererea de recurs, atașată la dosar, așadar, cu depășirea termenului legal, absolut și imperativ prevăzut de art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 182 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin urmare, recurenta a exercitat calea de atac după împlinirea termenului legal și nu a dovedit că întârzierea s-ar datora unor motive temeinic justificate.

Potrivit dispozițiilor art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., "când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".

Căile de atac și termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, întrucât se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.

Așadar, nici părțile și nici instanța de judecată nu pot deroga de la termenele prevăzute de lege pentru exercițiul unei căi de atac și de la modalitatea în care acestea se calculează.

Înalta Curte constată astfel, față de actele dosarului, că recursul a fost depus în afară termenului de 15 zile prevăzut de art. 20 din Legea nr. 554/2004, respectiv la data de 26.08.2016, ultima zi în care putea fi promovată calea de atac fiind 22.06.2016.

De asemenea, se reține că la dosar nu a fost formulată o cerere de repunere în termen, potrivit dispozițiilor art. 186 C. proc. civ.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca tardiv declarat, aplicând astfel și sancțiunea juridică a decăderii părții din exercitarea dreptului de declarare a acestei căi de atac, sancțiune prevăzută de art. 185 alin. (1) C. proc. civ., pentru neexercitarea sa în termenul legal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta SC "A." SRL împotriva Sentinței civile nr. 1061 din 30 martie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca tardiv declarat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 martie 2019.

GGC - GV