ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 875/2023

Ședința publică din data de 17 februarie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2021 pe rolul Curții de Apel Ploiești, reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc a solicitat anularea în tot a adresei nr. x: x din 28.05.2021 emisă de pârât, constatarea nelegalității operațiunilor administrative, care au stat la baza emiterii adresei, obligarea Comitetului de Supraveghere la soluționarea cererii de emitere a licenței de organizare a jocurilor de noroc tip tombolă nr. 1559/14.04.2021, înregistrată la ONJN sub nr. x/15.04.2021 și a cererii de emitere a autorizației de exploatare a jocurilor de noroc de tip tombolă nr. 1560/14.04.2021, înregistrată la ONJN sub nr. x/15.04.2021, precum și la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 168 pronunțată la data de 05 octombrie 2021, Curtea de Apel Ploiești – secția contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea, a anulat adresa din 28.05.2021, a obligat pârâtul să soluționeze cererile reclamantei nr. x/15.04.2021 și nr. x/15.04.2021.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs pârâtul Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc (ONJN), întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea cu trimitere la instanța de fond, iar în subsidiar modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantei ca nefondată.

În motivarea recursului, se arată că este incident motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., hotărârea instanței de fond fiind dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material, în cazul legii speciale.

Susține în acest sens că instanța de fond trebuia să verifice în ce măsură adresele nr. x, nr. x și nr. x/28.05.2021 emise de recurent ar reprezenta, în fapt, o încălcare a dispozițiilor art. 2 lit. h) și lit. n) coroborat cu art. 8 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 și anume că refuzul ar fi, nejustificat și ar fi fost exprimat explicit cu voința de a nu rezolva cererea.

Arată că, prima instanță s-a rezumat a aprecia că acest răspuns reprezintă un refuz nejustificat, fără a avea în vedere argumentarea acestui răspuns, respectiv faptul că jocurile de noroc, prin natura lor, sunt monopol de stat, iar ONJN, în calitatea sa de titular al exercițiului monopolului de stat, nu poate crea peste lege și nici nu poate manifesta dezinteres, acordând beneficiul valorificării unei licențe și unei autorizații fără a avea convingerea că cerințele legii speciale protejează atât operatorul economic solicitant cât și statul.

Apreciază că, nu se poate reține, în raport de motivele ce au determinat amânarea soluționării cererii intimatei-reclamante, că în cauză ar fi vorba de un refuz nejustificat al autorității, atâta timp cât o astfel de activitate nu se poate desfășura fără obținerea în prealabil a licenței și autorizației prevăzute de O.U.G. nr. 77/2009.

Astfel, dacă organul cu atribuții privind eliberarea licenței și autorizației apreciază că dispozițiile legii speciale în materie sunt insuficiente, în aceste condiții amânarea soluționării cererii, până la actualizarea legii speciale în materie, nu poate fi considerată un refuz nejustificat de a soluționa cererea operatorului economic.

Intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. a formulat întâmpinare, solicitând admiterea excepției nulității recursului și pe cale de consecință anularea recursului, iar pe fond respingerea ca nefondat a recursului, sens în care susține că soluția instanței de fond este una legală și temeinică, cu aplicarea întocmai a normelor de drept material incidente în cauză.

În esență se arată că, ONJN nu are atribuită prin normele de funcționare posibilitatea de a amâna soluționarea cererilor de emitere a licențelor și autorizațiilor pe motiv că dispozițiile legale necesită a fi modificate, cu obligația expresă de a soluționa aceste cereri în termen de 30 zile.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este fondat.

Evocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în esență, recurentul pârât a pretins că instanța de fond a realizat o aplicare eronată a dispozițiilor art. 2 lit. h) și n) precum și a dispozițiilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Susținerile recurentului se vădesc a fi nefondate și nu pot conduce la reținerea cazului de casare sus evocat.

Raportat la cadrul procesual al învestirii, se observă că prin demersul judiciar inițiat în cauză, intimatul reclamant a urmărit a se dispune anularea în tot a adresei nr. x din 28.05.2021 emisă de recurentul-pârât, constatarea nelegalității operațiunilor administrative, care au stat la baza emiterii adresei și obligarea Oficiului Național pentru Jocuri de Noroc la soluționarea cererilor de emitere a licenței de organizare a jocurilor de noroc tip tombolă.

Prima instanță a admis cererea, a anulat adresa din 28.05.2021 și a obligat pârâtul să soluționeze cererile reclamantei nr. x/15.04.2021 și nr. x/15.04.2021.

Dezlegarea dată de judecătorul fondului, inclusiv argumentația pe care se fundamentează sunt însușite și de instanța de control judiciar în urma propriului demers de analiză a normelor incidente în cauză.

Potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, "Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public".

Actul administrativ este definit de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 ca fiind o manifestare unilaterală de voință a unei autorități publice, cu caracter individual sau normativ, în scopul de a da naștere, a modifica sau a stinge drepturi și obligații, în regim de putere publică, în vederea executării ori a organizării executării legii, iar alin. (2) al aceluiași text de lege prevede că:

"Se asimilează actelor administrative unilaterale și refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal".

Așadar, în concepția legii contenciosului administrativ, refuzul unei autorități publice de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim îmbracă trei forme:

- refuzul nejustificat explicit sau manifest, respectiv exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea (art. 2 alin. (1) lit. i) teza I din Legea nr. 554/2004);

- refuzul nejustificat asimilat - nepunerea în executare a actului administrativ emis ca urmare a soluționării favorabile a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile (art. 2 alin. (1) lit. i) teza a II-a din Legea nr. 554/2004);

- tăcerea administrației, adică nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, respectiv faptul de a nu răspunde solicitantului în termen de 30 de zile de la înregistrarea cererii, dacă prin lege nu se prevede alt termen (art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004).

Conform doctrinei, caracterul "explicit" al manifestării de voință a autorității administrative (de a ignora o cerere și, prin urmare, de a refuza soluționarea acesteia) nu rezultă numai din împrejurarea că răspunsul autorității conține adverbe negative. Interpretarea literală extensivă a noțiunii de "exprimare explicită" aduce în lumină o firească similitudine existentă între refuzul expres și cel explicit, atunci când ambele se realizează prin exprimări "explicite", de natură a nu lăsa niciun dubiu asupra sensului acestora.

Se constată, în raport de conținutul adresei nr. x, x, x/28.05.2921, că refuzul autorității pârâte de a soluționa cererile intimatei reclamante A. S.R.L. este unul nejustificat în condițiile în care soluția de amânare a analizării celor două solicitări nu poate fi justificată de o pretinsă necesitate a modificării/completării actelor normative aplicabile în materia jocurilor de noroc.

Se reține că intimatul-reclamantul s-a adresat prin cererea nr. x/15.04.2021 și cererea nr. x/15.04.2021 recurentului pârât Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc solicitând emiterea licenței de organizare a jocurilor de noroc tip tombolă (joc tradițional) nr. 1559/14.04.2021 precum și a autorizației de exploatare a jocurilor de noroc de tip tombolă (joc tradițional) nr. 1560/14.04.2021, cereri formulate în temeiul dispozițiilor O.U.G. nr. 77/2009.

Înalta Curte constată, așa cum corect a reținut și instanța de fond, că răspunsul autorității pârâte, materializat în adresa nr. x/28.05.2921 reprezintă un refuz nejustificat de soluționare a celor două cereri formulate de intimata reclamantă la data de 15.04.2021, soluția de amânare a analizării celor două solicitări nu poate fi justificată de o pretinsă necesitate a modificării/completării actelor normative aplicabile în materia jocurilor de noroc.

Se reține în acest sens că la momentul învestirii autorității pârâte cu cele două solicitări exista cadrul legal, respectiv legislația primară - O.U.G. nr. 77/2009, cât și cea secundară - H.G. nr. 111/2016, în baza căruia se impunea ca autoritatea pârâtă, ce are competențe și atribuții legale în eliberarea licenței de organizare a jocurilor de noroc, cât și a autorizației de exploatare a jocurilor de noroc, să procedeze la analiza pe fond a celor două cereri și a documentațiilor anexate acestor cereri.

În condițiile în care, la data formulării celor două cereri exista cadrul legal necesar soluționării acestora, recurentul pârât avea obligația soluționării cererilor în raport de normele legale în vigoare la data formulării acestora, eventuala modificare/completare a legislației speciale din materia jocurilor de noroc nu va fi aplicabilă decât pentru viitor, iar pentru actele emise în conformitate cu prevederile în vigoare la data formulării cererii/soluționării acesteia, legiuitorul este îndrituit să ofere o soluție prin dispozițiile tranzitorii ale actului normativ de modificare.

Prin urmare, criticile recurentului-pârât referitoare la faptul că nu poate fi considerat un refuz nejustificat amânarea soluționării cererilor până la actualizarea legii speciale în materie, precum și faptul că instanța de fond nu a analizat conținutul adresei emisă de recurentul pârât sunt nefondate și nu pot fi primite.

Pentru considerentele expuse, nefiind incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-pârât Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc împotriva sentinței nr. 168 din 05 octombrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 februarie 2023.