Decizia nr. 3553/2025 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 469/2024 a Curții de Apel Ploiești

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată la data de 23.07.2024 pe rolul Curții de Apel Ploiești - secția de contencios admis și fiscal sub nr. x/2024, reclamanta A. S.R.L. a formulat, în contradictoriu cu pârâtul Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc, cerere de chemare în judecată prin care a solicitat anularea Deciziei ONJN 877/13.06.2024, întrucât aceasta a fost dată cu nerespectarea dispozițiilor legale în materie, cu consecința anulării parțiale a Deciziei ONJN nr. 677 din 25.04.2024. 1.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 469 din 30 octombrie 2024, Curtea de Apel Ploiești - secția de contencios admis și fiscal a admis cererea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc - Comitetul de Supraveghere și a dispus anularea Deciziei ONJN nr. 877/13.06.2024 precum și anularea parțială a Deciziei ONJN nr. 677/25.04.2024 în privința punctului 3 ce prevede obligarea reclamantei de a achita diferența rămasă de plată din taxa anuală aferentă autorizației de exploatare a jocurilor de noroc de tip slot-machine. 1.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 469 din 30 octombrie 2024 a Curții de Apel Ploiești - secția de contencios admis și fiscal a formulat recurs pârâtul Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc, invocând incidența motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ. În esență, a arătat că instanța de fond a reținut în considerentele soluției pronunțate incidența dispozițiilor art. 12 alin. (5) și art. 17 alin. (9) din O.U.G. nr. 77/2009 așa cum aceste dispoziții au fost modificate și completate prin O.U.G. nr. 80/28.06.2024, procedând în această modalitate la o greșită aplicare a legii. La momentul depunerii dosarului de licențiere/autorizare, intimata-reclamantă și-a asumat prevederile legale speciale existente în materia jocurilor de noroc, incidența lor în activitatea curentă desfășurată și eventualele consecințe ce decurg din desfășurarea activității de jocuri de noroc tip slot-machine. Prin Decizia nr. 677/25.04.2024, respectiv prin cele dispuse la pct. 3 din această decizie, în mod legal și suficient motivat, s-a impus obligarea societății la achitarea diferenței rămase de plată din taxa anuală aferentă autorizațiilor de exploatare a jocurilor de noroc de tip slot-machine emise intimatei-reclamante. Astfel, intimata-reclamantă a cunoscut sau trebuia și putea să cunoască împrejurarea reglementată prin dispoziții speciale care derogă de la norma generală, că revocarea licenței/încetarea activității de exploatare a unor mijloace de joc de tip slot-machine, sub orice formă s-ar produce, atrage achitarea sumelor reprezentând diferența rămasă de plată din taxa anuală aferentă autorizațiilor de exploatare a jocurilor de noroc. A mai arătat că, în dreptul român, în domeniul reglementării jocurilor de noroc, în considerarea marjei largi de acțiune la care face referire Curtea de Justiție a Uniunii Europene, legiuitorul a prevăzut în mod expres și neinterpretabil faptul că inclusiv în situația încetării activității de jocuri de noroc, oricare ar fi cauza încetării, operatorul economic va achita diferența rămasă de plată din taxa anuală aferentă autorizațiilor de exploatare a jocurilor de noroc. Atât timp cât intimata-reclamantă a înțeles să renunțe benevol în a mai solicita suspendarea în întregime a efectelor Deciziei nr. 236/27.02.2024, alegând să solicite suspendarea doar în ceea ce privește art. 3 al acesteia, contrar opiniei instanței de fond, este evidentă certificarea stării de fapt și de drept care a condus la emiterea deciziei în discuție. Ceea ce nu a avut în vedere instanța de fond este tocmai împrejurarea că măsura dispusă la pct. 3 din Decizia nr. 677/25.04.2024 nu este lăsată la aprecierea Comitetului de Supraveghere din cadrul ONJN, ci este o măsură a cărei aplicabilitate rezultă în mod automat ca urmare a revocării licenței de organizare a jocurilor de noroc. Recurentul-pârât a mai precizat că niciun act normativ emis până în prezent, cu privire la desfășurarea jocurilor de noroc, nu prevede vreo derogare sau vreo înlesnire de la normele legale în vigoare care să poată fi acordată vreunui organizator de jocuri. Așadar, în situația celor dispuse la art. 1 și art. 2 din decizie, asumat a fi executate de către intimata-reclamantă, consecința firească este aplicabilitate indiscutabilă a art. 17 alin. (9) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 77/2009. Instanța de fond la momentul pronunțării soluției atacate a făcut o interpretare greșită a legii, reținând incidența dispozițiilor din O.U.G. nr. 80/28.06.2024, act normativ care nu era în vigoare nici la data formulării cererii de renunțare la licență și nici la momentul soluționării plângerii prealabile, reținând absolut greșit că prin adoptarea acestei norme, legiuitorul ar fi instituit principiul potrivit căruia nu se poate impune plata unei taxe în lipsa unei activități generatoare de venit. Or, această interpretare este greșită, instanța ignorând în mod flagrant dispozițiile legii speciale în domeniul jocurilor de noroc și ignorând că acest domeniu de activitate este un monopol de stat. În concluzie, a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea în tot a sentinței instanței de fond, iar pe cale de consecință, respingerea acțiunii privind anularea Deciziei nr. 677/25.04.2024 a Comitetului de Supraveghere de pe lângă Oficiului Național pentru Jocuri de Noroc, ca fiind neîntemeiată. 1.

Apărările formulate în cauză Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, în principal, ca inadmisibil și în subsidiar, ca nefondat. A considerat că pârâta-recurentă a omis să motiveze recursul întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., nefăcând vreo altă mențiune la prevederile respectivului motiv de recurs în afara indicării acestuia. În consecință, pentru acest motiv de recurs, a solicitat respingerea ca inadmisibil. În opinia sa, prevederile art. 17 alin. (9) 2 din O.U.G. nr. 77/2009, introdus prin O.U.G. nr. 80/2024, sunt perfect aplicabile în cauza de față, chiar dacă această ultimă ordonanță a intrat în vigoare după emiterea deciziilor contestate. 1.

Procedura de soluționare a recursului În recurs s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 486 și art. 490 C. proc. civ. Prin rezoluția completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului, a fost fixat termen de judecată pentru soluționarea recursului în ședință publică, la data de 19 iunie 2025, cu citarea părților. II. Soluția instanței de recurs Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârât este fondat, pentru considerentele arătate în continuare. 2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante Intimata-reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ și fiscal cu anularea Deciziei ONJN nr. 877/13.06.2024 prin care s-a respins plângerea prealabilă formulată împotriva punctului 3 al Deciziei ONJN nr. 677/25.04.2024, considerând că a fost emisă cu nerespectarea dispozițiilor legale în materie. Prin Decizia ONJN nr. 677/25.04.2024 s-au constatat îndeplinite condițiile privind revocarea de drept a licenței de organizare a jocurilor de noroc de tip slot-machine, în conformitate cu prevederile art. 12 alin. (5) coroborate cu art. 15 alin. (6) lit. a) din O.U.G. nr. 77/2009 cu modificările și completările ulterioare și ale art. 74 alin. (3) din Anexa 1 la H.G. nr. 111/2016, întrucât societatea nu mai deține un număr de 75 mijloace de joc autorizate necesare pentru menținerea licenței de organizare a jocurilor de noroc de tip slot-machine, începând cu data de 01.04.2024. Totodată, s-a constatat încetarea valabilității autorizațiilor de exploatare a jocurilor de noroc de tip slot-machine emise în favoarea intimatei-reclamante, în baza art. 12 alin. (5) din O.U.G. nr. 77/2009 și s-a dispus la punctul 3 din aceeași Decizie, obligarea acesteia să achite diferența rămasă de plată din taxa anuală aferentă autorizației de exploatare a jocurilor de noroc de tip slot-machine, în conformitate cu prevederile art. 17 alin. (9) din O.U.G. nr. 77/2009. Prima instanță a admis acțiunea și a anulat Decizia ONJN nr. 877/13.06.2024, precum și Decizia ONJN nr. 677/25.04.2024 în privința punctului 3 care prevedea obligarea intimatei-reclamante de a achita diferența rămasă de plată din taxa anuală aferentă autorizației de exploatare a jocurilor de noroc de tip slot-machine. Pârâtul Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc a formulat recurs, invocând incidența motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ. pe care Înalta Curte le va analiza punctual. În ceea ce privește motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că a fost invocat formal, nefiind dezvoltate de către recurentul-pârât argumente care să se poată circumscrie acestui motiv. Hotărârea poate fi casată în situația în care nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei. Or, hotărârea recurată cuprinde în mod evident argumentele pe care s-a întemeiat soluția de admiterea a cererii de chemare în judecată cu care a fost învestită curtea de apel, nefiind identificate nici "motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei" pentru a se putea reține incidența motivului de casare invocat. Faptul că recurentul-pârât consideră argumentele instanței de fond greșite nu prezintă nicio relevanță din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., criticile expuse de acesta încadrându-se în ipoteza reglementată de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., motiv pentru care, sentința atacată va fi analizată numai din perspectiva acestui din urmă motiv de casare. În cauza de față, motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. este incident. În acest sens, Înalta Curte reține că încălcarea normelor de drept material se poate face prin aplicarea unui text de lege străin situației de fapt, extinderea normei juridice dincolo de ipotezele la care se aplică sau restrângerea nejustificată a aplicării prevederilor legale, precum și prin încălcarea unor principii generale de drept. În esență, recurentul-pârât a arătat că instanța de fond a reținut în mod greșit incidența dispozițiilor art. 12 alin. (5) și art. 17 alin. (9) din O.U.G. nr. 77/2009, astfel cum aceste dispoziții au fost modificate și completate prin O.U.G. nr. 80/28.06.2024, procedând în această modalitate la o greșită aplicare a legii deoarece actul normativ nu era în vigoare nici la data formulării cererii de renunțare la licență și nici la momentul soluționării plângerii prealabile. În deplin acord cu susținerile recurentului-pârât, Înalta Curte reține că dispozițiile O.U.G. nr. 80/2024, pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 77/2009 privind organizarea și exploatarea jocurilor de noroc, au intrat în vigoare la data de 28.06.2024, ulterior emiterii actelor administrative contestate în cauză, astfel că, prin soluția pronunțată instanța a încălcat principiul neretroactivității legii noi. Aplicarea în timp a normelor juridice de drept substanțial este guvernată de principul neretroactivității legii noi, consacrat la nivel constituțional de art. 15 alin. (2) din Constituție: " Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile." Potrivit art. 6 alin. (1) și (5) din C. civ., legea civilă nu are putere retroactivă, iar dispozițiile legii noi se aplică tuturor actelor și faptelor încheiate sau, după caz, produse ori săvârșite după intrarea sa în vigoare, precum și situațiilor juridice născute după intrarea sa în vigoare. Prin urmare, alin. (9 2 ) al art. 17 din O.U.G nr. 77/2009, astfel cum a fost introdus prin O.U.G. nr. 80/2024 se aplică numai situațiilor juridice ivite începând cu data intrării sale în vigoare, respectiv 28.06.2024, fiind greșite considerentele instanței de fond care, deși a reținut că aceste prevederi legale au intrat în vigoare ulterior emiterii actelor administrative contestate în cauză, a apreciat că ar fi nedrept ca reclamanta să nu poată beneficia de aceste dispoziții câtă vreme ele au instituit principiul potrivit căruia nu se poate impune plata unei taxe în lipsa unei activități generatoare de venit, înlăturând astfel inechitatea ce decurgea din aplicarea art. 17 alin. (9) din O.U.G. nr. 77/2009. În rejudecare, pe fondul cauzei, se impune verificarea conformității actelor administrative contestate cu normele juridice care erau în vigoare la data emiterii acestora, în raport și cu criticile de nelegalitate formulate de intimata-reclamată în fața instanței de fond. Problema dedusă judecății vizează achitarea diferenței de taxă anuală aferente autorizației de exploatare a jocurilor de noroc de tip slot-machine, în condițiile în care intimatei-reclamante i-a încetat valabilitatea autorizația de exploatare a jocurilor de noroc tip slot-machine. La punctul 3 din Decizia ONJN nr. 677/25.04.2024 s-a dispus obligarea acesteia să achite diferența rămasă de plată din taxa anuală aferentă autorizației de exploatare a jocurilor de noroc de tip slot-machine, în conformitate cu prevederile art. 17 alin. (9) din O.U.G. nr. 77/2009. Potrivit art. 17 alin. (9) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 77/2009, privind organizarea și exploatarea jocurilor de noroc, în vigoare la data emiterii decizie contestate, "După revocarea licenței de organizare a jocurilor de noroc, pe perioada suspendării autorizației de exploatare a jocurilor de noroc, precum și după încetarea activității de jocuri de noroc, sub orice formă, operatorii economici organizatori de jocuri de noroc sunt obligați să achite diferența rămasă de plată din taxa anuală aferentă autorizației/autorizațiilor de exploatare a jocurilor de noroc." Așadar, Înalta Curte reține că dispozițiile legale erau clare în ceea ce privește faptul că organizatorii de jocuri de noroc erau obligați să achite diferența rămasă de plată din taxa anuală aferentă autorizațiilor de exploatare a jocurilor de noroc dacă se revoca licența de organizare a jocurilor de noroc sub orice formă. Intimata-reclamantă a susținut că, în ipoteza în care nu se desfășoară activitățile specifice de jocuri de noroc, este contrar oricărei rațiuni ca operatorul economic să fie obligat la plata taxelor de autorizare întrucât contravine oricărui principiu de drept, în sensul că acesta nu poate fi obligat la plata unui serviciu de care nu a beneficiat. În opinia sa, operatorul economic poate fi obligat la plata taxelor de autorizare exclusiv prin raportare la perioada în care a obținut venituri din aceste activități. Înalta Curte constată că încetarea valabilității autorizațiilor de exploatare a jocurilor de noroc de tip slot-machine, emise în favoarea intimatei-reclamante a fost dispusă în baza art. 12 alin. (5) din O.U.G. nr. 77/2009. Potrivit prevederilor art. 12 alin. (5) din O.U.G. nr. 77/2009, "În situația în care un operator economic nu mai deține licență de organizare a jocurilor de noroc validă, indiferent de motivul care a generat această stare, autorizațiile de exploatare a jocurilor de noroc emise în favoarea acestuia își pierd valabilitatea cu aceeași dată, iar operatorul economic respectiv este obligat la plata taxelor de autorizare aferente, conform prevederilor art. 14." Conform art. 14 alin. (2) lit. b) pct. v din O.U.G. nr. 77/2009, "(2) Taxele aferente activităților din domeniul jocurilor de noroc se plătesc de către operatorii economici organizatori, precum și de operatorii economici prevăzuți la art. 19 alin. (1) și la art. 20 alin. (1) și (6), după cum urmează: (...) b) taxa anuală aferentă autorizației de exploatare a jocurilor de noroc: (...) (v) pentru jocurile de noroc tip slot-machine, taxa se datorează pentru fiecare mijloc de joc și se plătește lunar, astfel: A. pentru prima lună - până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care documentația a fost aprobată; B. pentru celelalte luni - taxa se plătește în avans, respectiv până la data de 25 inclusiv a lunii în curs pentru luna următoare;" Prin urmare, taxa anuală aferentă autorizațiilor de exploatare pentru jocurile de noroc de tip slot-machine se plătește în avans, cuantumul acesteia fiind prevăzută în Anexa la O.U.G. nr. 77/2009 pct. II lit. G). Având în vedere faptul că, pentru activitatea de slot-machine, obligația de plată prevăzută în Anexa la O.U.G. nr. 77/2009 pct. II lit. G) este fixă, și nu se calculează în funcție din veniturile din jocuri de noroc realizate la nivelul organizatorului, precum în cazul pct. II lit. B), C), D) din Anexa la O.U.G. nr. 77/2009, nu poate fi reținută interpretarea propusă de intimata-reclamantă, în sensul că nu poate fi obligată la plata unui serviciu de care nu a beneficiat, ci doar la plata taxelor de autorizare exclusiv prin raportare la perioada în care a obținut venituri din aceste activități. În concluzie, față de dispoziții legale aflate în vigoare la data emiterii actelor administrative contestate în prezenta cauză (art. 12 alin. (5) și art. 17 alin. (9) din O.U.G nr. 77/2009), plata anuală aferentă autorizației/autorizațiilor de exploatare a jocurilor de noroc este una fixă și trebuie plătită indiferent de motivul pentru care organizatorul nu mai desfășoară activitate. Pentru aceste considerente, în cauză nu se poate reține nelegalitatea actelor administrative contestate raportat la susținerile intimatei-reclamantei și la dispozițiile legale incidente aplicabile situației de fapt, motiv pentru care Înalta Curte, în rejudecare, va respinge cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată. 2.2. Temeiul legal al soluției instanței de recurs În temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) și (2) din C. proc. civ., Înalta Curte urmează să admită recursul formulat de pârât, să caseze sentința atacată și, în rejudecare, să respingă cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată. ÎNALTA CURTE,