ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4293/2025

Ședința publică din data de 25 septembrie 2025

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 14 octombrie 2024 pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2024, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc (ONJN)- Comitetul de Supraveghere, în temeiul prevederilor art. 14, alin. (1). din Legea nr. 554/2004, a formulat cerere de suspendare a executării Deciziei emisă sub nr. x din data de 26 septembrie 2024, de către ONJN - Comitetul de Supraveghere, prin care a fost revocată Licența de organizare a jocurilor de noroc tip slot-machine, seria x și s-a constatat încetarea valabilității autorizațiilor de exploatare a jocurilor de noroc de acest tip, invocându-se prevederile art. 17 alin. (2) lit. h) din O.U.G. nr. 77/2009 privind organizarea și exploatarea jocurilor de noroc, prin care a solicitat să se dispună suspendarea integrală a efectelor actului administrativ indicat, până la pronunțarea instanței de fond asupra cererii de chemare în judecată, ce va fi formulată după parcurgerea procedurii prealabile obligatorii.

Prin sentința civilă nr. 484 din 08 noiembrie 2024, Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal a admis cererea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc (ONJN)- Comitetul de Supraveghere și a dispus suspendarea executării Deciziei nr. 1411/26.09.2024, până la pronunțarea instanței de fond, hotărârea fiind executorie de drept.

Împotriva sentinței civile nr. 484 din 08 noiembrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs recurentul-pârât Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc - Comitetul de Supraveghere, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, respingerea cererii de suspendare.

Recurentul-pârât a susținut că această dezlegare dată pricinii în cererea de suspendare a actului administrativ, în această manieră, înseamnă în fapt chiar pronunțarea unei soluții ce privește însăși fondul cauzei, aspectele reținute de instanță fiind chiar de chintesența unei dezlegări a pricinii pe fondul cauzei.

Instanța de fond, pentru a concluziona cum că emitentul actului nu a făcut o evaluare a consecințelor neconstituirii garanției și a reține ca atare, că acest aspect se circumscrie cazului bine justificat, a procedat la o analiză concretă și detaliată a actului criticat, ceea ce nu este chemat să facă în procedura suspendării.

Faptul că instanța de fond a făcut o dezlegare a fondului cauzei reiese și din faptul că aceasta a analizat și a avut în vedere însăși faptul că reclamanta a făcut dovada faptului că la momentul emiterii decizie de revocare aceasta nu avea obligații restante față de bugetul de stat, iar constituirea garanției era necesară chiar pentru a se asigura plata acestor sume.

În acest sens, a reiterat faptul că, până la data ședinței Comitetului de Surpraveghere din data de 26 septembrie 2024, societatea reclamantă nu a prezentat niciun document care să ateste reconstituirea garanției, astfel că, prin urmare, operatorul economic nu a îndeplinit obligația privind constituirea fondului de garanție, conform prevederilor legale.

În cauză nu s-a formulat întâmpinare.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul declarat de recurentul-pârât Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc - Comitetul de Supraveghere este fondat, pentru următoarele considerente:

Reclamanta A. S.R.L. a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere întemeiată pe dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, prin care a solicitat suspendarea executării Deciziei nr. 1411/26.09.2024, emisă de pârâtul Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc - Comitetul de Supraveghere.

Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004:

"În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.", iar potrivit art. 15 alin. (1) din aceeași lege:

"Suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14 și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat.(...)".

În cauză, în raport de cadrul normativ anterior citat, Înalta Curte apreciază, contrar opiniei primei instanțe, că nu au fost relevate elemente care să contureze îndeplinirea condiției cazului bine justificat, în ceea ce privește actul administrativ a cărui suspendare s-a solicitat.

Conform dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, cazurile bine justificate reprezintă acele împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.

Pentru a înlătura, chiar și temporar, regula executării imediate și din oficiu a actului administrativ, prin suspendarea acestuia, instanța poate aprecia necesitatea unei asemenea măsuri doar prin raportare la motivele invocate de reclamantă, care trebuie să ofere suficiente indicii de răsturnare a prezumției de legalitate a actului administrativ, instanța având posibilitatea să efectueze numai o examinare sumară a aparenței dreptului. Pe cale de consecință, împrejurările de fapt și de drept care ar putea contura existența unui caz bine justificat nu pot fi motive de nelegalitate a deciziei contestate, care reclamă o cercetare amănunțită, pe baza unui probatoriu mult mai complex decât cel necesar pentru decelarea facilă a elementelor care afectează forma sau conținutul actului administrativ a cărui executare s-a cerut a fi suspendată.

În raport de aceste considerații, Înalta Curte constată că intimata-reclamantă a invocat, drept caz bine justificat pentru temporizarea efectelor deciziei contestate, motive de nelegalitate a deciziei de sancționare ce pot forma obiectul analizei doar în cadrul unei acțiuni în anulare.

Cu toate acestea, instanța de fond a apreciat în mod greșit că unul dintre motivele de nelegalitate invocate poate fi examinat în cadrul cererii de suspendare, respectiv cel referitor la consecințele produse de neconstituirea garanției, în sensul prevederilor din art. 17 alin. (2) lit. h) din O.U.G. nr. 77/2009, reținând totodată că reclamanta și-ar fi îndeplinit obligația de constituire a garanției.

Înalta Curte reține că argumentul privind evaluarea consecințelor produse de neconstituirea garanției, precum și constatarea îndeplinirii obligației de constituire a garanției implică o analiză aprofundată a susținerilor părților, în raport de probatoriul specific, administrat în cadrul acțiunii de fond și necesită o examinare atentă a situației de fapt dedusă judecății, analiză evident improprie cercetării sumare efectuate în cadrul cererii de suspendare.

Astfel, Înalta Curte are în vedere că Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc - Comitetul de Supraveghere a susținut, în sens contrar celor reținute de instanța de fond, că entitatea care a emis Scrisoarea de Garanție Bancară nr. CF x/24.07.2024 nu îndeplinea condițiile desfășurării activității de emitere de garanție conform cadrului legal administrat de Banca Națională a României, astfel cum i s-a adus la cunoștință prin Adresa înregistrată la ONJN sub nr. x/26.07.2024 și, în consecință, urmare a informării B.N.R., a comunicat intimatei-reclamante obligația reconstituirii garanției, obligație neîndeplinită până la data emiterii deciziei a cărei suspendare se solicită în cauză.

De altfel, inclusiv reclamanta arată prin cererea de chemare în judecată că se află în discuții avansate și cu B. pentru achiziționarea unei alte Scrisori de Garanție Bancară cu o bancă din Austria, cât și cu o societate de asigurări, fără a susține că a și finalizat această procedură și fără a depune dovezi în acest sens la dosarul cauzei.

Așadar, contextul litigios este unul complex, numai în cadrul acțiunii de fond putând fi analizate în mod complet și corect atât susținerile reclamantei, cât și apărările pârâtului.

Toate aceste împrejurări avute în vedere de instanța de fond, cu privire la interpretarea și aplicarea în speță a art. 17 alin. (2) lit. h) din O.U.G. nr. 77/2009, raportat la situația în speță, exced analizei sumare realizate în cadrul cererii de suspendare, astfel încât nu pot fi considerate argumente în sensul dovedirii cazului bine justificat, în accepțiunea dată de legiuitor acestei cerințe, conform definiției din cuprinsul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004. Prin urmare, Înalta Curte constată că sunt fondate criticile recurentului-pârât cu privire la greșita aplicare a acestui text de lege de către instanța de fond.

În ceea ce privește condiția pagubei iminente, instanța de control judiciar reține că îndeplinirea doar a uneia dintre cerințele cumulative prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, nu poate conduce la admiterea cererii de suspendare. Prin urmare, în lipsa dovedirii cazului bine justificat, nu se mai impune analizarea pagubei iminente, această condiție, prin ea însăși, în lipsa cazului bine justificat, neavând aptitudinea de a schimba soluția pronunțată în prezentul recurs.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte reține că, în absența dovedirii existenței unui caz bine justificat, hotărârea primei instanțe este nelegală, fiind pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, raportat la prevederile art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004.

În consecință, constatând incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004, raportat la prevederile art. 496 alin. (2) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâta recurentul-pârât Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc - Comitetul de Supraveghere împotriva sentinței civile nr. 484 din 08 noiembrie 2024 a Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, va casa sentința civilă recurată și, în rejudecare, va respinge cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul-pârât Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc - Comitetul de Supraveghere împotriva sentinței civile nr. 484 din 08 noiembrie 2024 a Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința civilă recurată și, în rejudecare.

Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc - Comitetul de Supraveghere, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, astăzi, 25 septembrie 2025.