ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2147/2025

Cererea de chemare în judecată Prin acțiunea formulată reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pârâtul Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc prin care a solicitat suspendarea în tot a Deciziei nr. 752 din data de 27.05.2024 a Comitetului de Supraveghere al Oficiului Național pentru Jocuri de Noroc privind revocarea Licenței de organizare a jocurilor de noroc tip slot-machine nr. x, precum și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată efectuate în prezenta cauză.

Soluția instanței de fond Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 1337 din 31 iulie 2024, a admis cererea de suspendare formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc și, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, a dispus suspendarea executării Deciziei nr. 752/27.05.2024 până la pronunțarea instanței de fond.

Calea de atac exercitată Împotriva hotărârii instanței de fond pârâtul Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. În motivarea recursului se arată că din considerentele se poate observa faptul că, în soluționarea cererii de chemare în judecată, instanța a invocat norme legale ce nu pot face obiectul acestei cereri, și cu atât mai mult nu pot fi invocate în soluționarea, pe fond, a cererii de chemare în judecată. Din considerentele citate, nu numai că normele legale prevăzute în O.U.G. nr. 80/2024 nu erau în vigoare la data emiterii deciziei a cărei suspendare s-a solicitat, dar instanța a prejudecat fondul, prin faptul că a analizat cele două norme juridice prevăzute în Legea nr. 107/2024 și O.U.G. nr. 80/2024, considerând că modificările aduse prin O.U.G. nr. 80/2024 au fost emise pentru faptul că norma juridică din Legea nr. 107/2024 nu putea fi aplicată autorizațiilor emise anterior datei de 28.04.2024, dată până la care au fost în vigoare prevederile legale din Legea nr. 107/2024. Dacă Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc constată, din datele actualizate ale Institutului Național de Statistică, că într-o comună, într-un oraș sau municipiu populația după domiciliu a scăzut sub 15.000 de locuitori, va dispune de urgență, în 3 zile lucrătoare, pentru toți organizatorii de jocuri de noroc, tip slot-machines, din respectiva unitate administrativ-teritorială, sistarea activității de exploatare de jocuri de noroc tip slot-machines, dispoziție care trebuie dusă la îndeplinire de către organizatori în maximum 3 zile lucrătoare de la data primirii acesteia. Organizatorii de jocuri de noroc tip slot-machines se pot sesiza din oficiu cu privire la faptul că într-o comună, într-un oraș sau într-un municipiu în care exploatează jocuri de noroc tip slot-machines populația după domiciliu a scăzut sub 15.000 de locuitori și procedează la sistarea activității de exploatare a mijloacelor de joc tip slot-machines în respectivele unități administrativ-teritoriale, informând Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc cu privire la aceasta în termen de maximum 48 de ore de la data sistării activității. Atunci când termenul anterior menționat cade într-o zi nelucrătoare, acest termen se prelungește până în prima zi lucrătoare care urmează." Norma juridică în forma prevăzută de Legea nr. 107/2024 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 82/2023 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 77/2009 privind organizarea și exploatarea jocurilor de noroc, precum și pentru modificarea Ordonanței de urgență nr. 20/2013 prin înființarea, organizarea și funcționarea Oficiului Național pentru Jocuri de Noroc și pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 77/2009, a avut aplicare în perioada 29.04.2024 - 27.06.2024, iar norma juridică în forma prevăzută de O.U.G. nr. 80/2024 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 77/2009 privind organizarea și exploatarea jocurilor de noroc, are aplicare începând cu data de 28.06.2024 neretroactivând pentru perioada anterioară intrării sale în vigoare, în aceste condiții referirile la O.U.G. nr. 80/2024 în considerentele sentinței recurate sunt neavenite. Recurentul mai susține că pentru ca cererea de suspendare a executării actului administrativ să fie admisă trebuie îndeplinite următoarele condiții: cazul bine justificat si paguba iminentă. Suspendarea executării actului administrativ constituie o situație de excepție, în cadrul căreia instanța are numai posibilitatea să efectueze o cercetare sumară a aparentei dreptului, întrucât în cadrul procedurii prevăzute de lege pentru suspendarea executării actului administrativ nu poate fi prejudiciat fondul litigiului. Cu privire la condiția cazului bine justificat. Recurentul arată că, în cauză, licența nu a fost revocată pentru motive extrinseci sau intrinseci cu privire la încălcarea normelor de drept material referitoare strict la licența de organizare, ci, licența de organizare a fost revocată ca urmare a nerespectării normelor de drept material referitoare la desfășurarea activității de exploatare a mijloacelor de joc de tip slot machine, revocarea licenței fiind consecința acestor încălcări ale prevederilor legale. De asemenea, recurentul apreciază că instanța de fond nu a luat în considerare faptul că, în discuție este spațiul unde se desfășoară activitatea de jocuri de noroc, nu autorizațiile emise anterior Legii nr. 107/2024. În concluzie, deși reclamantul invocă faptul că prevederile Legii nr. 107/2024 nu sunt aplicabile autorizațiilor de exploatare obținute anterior aprobării Legii nr. 107/2024, deși la momentul verificărilor avea "amplasate mijloace de joc de tip slot-machine astfel cum sunt acestea definite în art. 10 alin. (1) lit. e)", în fapt și în drept, contestă prevederile legale speciale și imperative prevăzute de art. 15 alin. (2) lit. bA)1), articol ce trebuie interpretat în integralitatea sa din O.U.G nr. 77/2009 privind organizarea si exploatarea jocurilor de noroc, cu modificările și completările ulterioare, articol aflat în vigoare și care nu a fost declarat neconstituțional, pe care nu dorește să le respecte, deși invocă respectarea prevederilor legale, și mai mult, solicită instanței să admită cererea prin încălcarea prevederilor constituționale, art. 1 alin. (4), art. 61 alin. (1), art. 115 și art. 126 alin. (1) din Constituția României, în condițiile în care instanțele nu au competența de a institui, modifica și abroga norme juridice de aplicare generală și specială, ci de a soluționa, aplicând legea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existenta, întinderea si exercitarea drepturilor lor subiective, si mai mult, cum am precizat si vom preciza în continuare, motivul invocat în cererea introductivă este unul ce nu are legătură cu cauza, din moment ce norma în discuție nu se referă la autorizații ci la spațiu, ce trebuie să se afle într-o unitate administrativ-teritorială cu o populație de peste 15.000 locuitori. La momentul verificărilor, în spațiile supuse controlului de care inspectorii Oficiului Național pentru Jocuri de Noroc, spații aflate în unități administrativ teritoriale având o populație sub 15.000 de locuitori, se aflau amplasate și în exploatare mijloace de joc tip slot machine autorizate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 107/2024, norma în cauză precizând explicit "bA1) spațiul propus, dacă are amplasate mijloace de joc de tip slot-machine astfel cum sunt acestea definite în art. 10 alin. (1) lit. e), trebuie să se afle într-o unitate administrativ-teritorială cu o populație mai mare de 15.000 de locuitori." In aceste condiții, din interpretarea normei juridice, rezultă cu claritate faptul că sintagma "spațiul propus" nu se referă la un spațiu nou, în care, la momentul cererilor de autorizare pentru noi mijloace de joc tip slot machine, nu se desfășoară activitate de exploatare a jocurilor de noroc, respectiv nu are amplasate mijloace de joc de tip slot machine, ci se referă la un spațiu deja înregistrat, din moment ce în cadrul acestuia se afla amplasate și se exploatează mijloace de joc tip slot machine, respectiv se desfășoară activitatea de jocuri de noroc anterior noilor solicitări ca alte mijloace de joc să fie autorizate, astfel cum s-a constatat urmare a verificărilor efectuate și cum precizează norma juridică în dispută " dacă are amplasate mijloace de joc de tip slot-machine astfel cum sunt acestea definite în art. 10 alin. (1) lit. e)". Neprecizarea de către legiuitor a faptului că norma în cauză nu se aplică spațiilor anterior înregistrate prevederilor Legii nr. 107/2024, demonstrează faptul că nu există excepții, norma specială aplicându-se tuturor spațiilor în care se exploatează mijloace de joc tip slot-machine ce nu mai îndeplinesc cerința legală de a se afla într-o unitate administrativ-teritorială cu o populație mai mare de 15.000 de locuitori. A interpreta altfel legea, înseamnă ai nega efectele imediate și a permite organizatorilor ce exploatează mijloace de joc tip slot machine într-un spațiu ce nu mai îndeplinește condiția legală, punându-i pe aceștia într-o situație favorabilă față de organizatorii care doresc să-și desfășoare activitatea după data de 28.04.2024, ce o pot face doar în spații aflate în unități administrativ-teritoriale cu o populație mai mare de 15.000 de locuitori. Cu privire la condiția prevenirii unei pagubei iminente, recurentul apreciază că motivele invocate nu pot fi admisibile în cauză, deoarece atât Curtea de Apel Pitești, cât și reclamantul nu a prezentat dovezi certe din care să rezulte paguba, respectiv nu a probat iminența producerii unui prejudiciu material în patrimoniul său, susceptibil să atragă temporizarea efectului actului administrativ, simpla invocare a faptului că nu are obligația de a respecta prevederile legale, obligatorii prin efectul normelor juridice în baza cărora a fost emisă decizia a cărei suspendare se solicită, nu reprezintă o pagubă în patrimoniul acesteia ci o obligație pe care reclamanta a cunoscut-o sau trebuia să o cunoască de la momentul publicării Legii nr. 107/2024 în Monitorul Oficial al României. Faptul că un act administrativ poate produce efecte asupra veniturilor unui reclamant nu poate constitui temei suficient pentru suspendarea unui act administrativ în condițiile în care consecința acestor efecte este norma legală ce trebuie respectată, normă impusă de legiuitor. Referitor la neretroactivitatea legii civile, recurentul precizează că la data de 28.04.2024 au intrat în vigoare prevederile Legii nr. 107/2024, lege publicată în Monitorul Oficial nr. 370 din 18.04.2024. Reglementarea cuprinsă în conținutul art. 15 alin. (2), lit. bA)1) din O.U.G. nr. 77/2009, modificat prin Legea nr. 107/2024, instituie obligativitatea ca spațiul în care sunt exploatate mijloace de joc de tip slot-machine astfel cum sunt acestea definite în art. 10 alin. (1) lit. e), să se afle într-o unitate administrativ-teritorială cu o populație mai mare de 15.000 de locuitori, deci nu poate fi pusă în discuție o aplicare în mod retroactiv a unei legi noi, deoarece nu se pretinde îndeplinirea obligației anterior intrării în vigoare a legii, ci numai începând cu data de 28.04.2024 si pentru viitor, fiind în fapt și în drept o aplicare a legii noi la situațiile aflate în curs. Legea nouă este de imediată aplicare, regulă de drept tradusă prin aceea că legea nouă se va aplica, de îndată tuturor situațiilor ivite după acest moment, excluzând aplicarea legii vechi. Altfel spus legea nouă nu se va aplica numai situațiilor viitoare, care s-au născut ulterior adoptării ci și situațiilor care au început anterior și ale căror efecte nu s-au finalizat, fiind în curs - fapte în curs de a-și produce efectele. În susținerea recursului sunt indicate și redate texte de lege incidente pricinii și practică judiciară.

Apărările formulate în cauză Intimata A. S.R.L. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, arătând că analizând cele redate de Curtea de Apel București în considerentele sentinței atacate, se poate constata cu ușurință că pentru a dispune suspendarea Deciziei nr. 752/27.05.2024, instanța de fond nu a analizat prevederile O.U.G. nr. 80/2024, cum susține recurentul ONJN, ci doar pe cele ale Legii nr. 107/2024, în acord cu limitele învestirii. Or, niciuna dintre situațiile enunțate anterior care duc la casarea unei hotărâri judecătorești nu poate fi reținută ca incidență în cauză prin raportare la sentința pronunțată de Curtea de Apel București. Parcurgând motivarea sentinței atacate se poate observa că cele redate de către Curtea de Apel București în cuprinsul considerentelor respectă rigorile normelor de procedură civilă aplicabile, instanța de judecată prezentând toate aspectele invocate de către părți, normele de drept aplicabile în speță, precum și motivele pentru care a dispus admiterea cererii de suspendare, aducând argumente juridice pertinente în susținerea sentinței pronunțate. Intimata mai consideră că în susținerea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., ONJN nu precizează care norme de drept material au fost încălcate sau aplicate greșit de către Curtea de Apel București, ci doar invocă argumente de fapt și de drept ce țin de fondul cauzei și în mod evident, de caracterul temeinic sau netemeinic a sentinței civile atacate. Astfel fiind, intimata apreciază că în speța de față astfel de motive nu sunt incidente, sentința nr. 1337/2024 pronunțată de Curtea de Apel București fiind expresia interpretării și aplicării în mod legal și temeinic a prevederilor legale, prin raportare la starea de fapt și probele administrate în cauză.

Soluția instanței de recurs Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat. Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate. Din actele și lucrările dosarului rezultă că prin Decizia nr. 752/27.05.2024 emisă de către Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc s-a dispus revocarea licenței de organizare a jocurilor de noroc emisă în favoarea reclamantei A. S.R.L., încetarea valabilității tuturor autorizațiilor de exploatare a jocurilor de noroc tip slot-machine și obligația de a achita diferența rămasă de plată din taxa anuală aferentă autorizațiilor de exploatare a jocurilor de noroc. În motivarea în fapt a deciziei s-a reținut că, urmare a verificărilor efectuate în data de 07.05.2024 la punctele de lucru din localitatea Pâncota, B-dul x nr. 60, jud. Arad și localitatea Horezu, str. x, jud. Vâlcea, în data de 08.05.2024 la punctele de lucru din localitatea Cheglevici nr. x, jud. Timiș și localitatea Teaca, nr. x, jud. Bistrița Năsăud și în data de 20.05.2024 la punctul de lucru din localitatea Alunu, sat Igoiu, bl. Bl, jud. Vâlcea, au fost identificate în funcțiune un număr de 28 de mijloace de joc tip slot-machine. Potrivit Deciziei nr. 752/27.05.2024, s-a reținut, că reclamanta a încălcat prevederile art. 15 alin. (2) lit. b) indice1) din O.U.G. nr. 77/2009. Curtea de Apel a admis cererea reclamantei și a dispus suspendarea deciziei până la pronunțarea instanței de fond, soluție pe care Înalta Curte nu o împărtășește, pentru considerentele în continuare arătate. Înalta Curte reține că autorizațiile emise de ONJN, la solicitarea organizatorului de jocuri de noroc, pentru mijloacele de joc tip slot-machine, se obțin prin plata de taxe pentru fiecare mijloc de joc. Astfel, reclamanta a solicitat autorizarea mijloacelor de joc de noroc tip slot-machine, a achitat taxele legale pentru fiecare mijloc de joc de noroc, aceste autorizații de exploatare nefiind condiționate de o locație anume, rămânând la opțiunea organizatorului unde le exploatează, cu respectarea condițiilor legale. Pentru autorizațiile emise anterior intrării în vigoare a Legii nr. 107/2024, s-a solicitat "dovada înregistrării ca punct de lucru a spațiului de joc" și o "declarație pe propria răspundere din partea organizatorului că spațiul în care urmează a fi exploatate mijloacele de joc corespunde din punct de vedere sanitar și respectă normele P.S.I.". Prin urmare, organizatorul de jocuri de noroc depunea această declarație doar pentru certificarea faptului că spațiul corespunde din pune de vedere sanitar și respectă normele P.S.I. și dovada înregistrării ca punct de lucru a spațiului de joc. Intimatul-reclamant se rezumă la invocarea sintagmei "spațiul propus", fără a preciza continuarea acestei sintagme din articolul în cauză, respectiv " dacă are amplasate mijloace de joc de tip slot-machine astfel cum sunt acestea definite în art. 10 alin. (1) lit. e)". Spațiul propus, dacă are amplasate mijloace de joc de tip slot-machine astfel cum sunt acestea definite în art. 10 alin. (1) lit. e), trebuie să se afle într-o unitate administrativ-teritorială cu o populație mai mare de 15.000 de locuitori. Dovada numărului de locuitori se face prin adeverință eliberată de primăria în a cărei rază teritorială se află spațiul propus. Sintagma "dacă are", se referă la mijloace de joc deja autorizate, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 107/2024, astfel încât noile mijloace de joc supuse cererii de autorizare nu pot funcționa în locațiile care se află într-o unitate administrativ teritorială cu o populație sub 15.000 de locuitori. În condițiile în care mijloacele de joc supuse autorizării nu îndeplinesc această condiție impusă de prevederile art. 15 alin. (2) lit. b)^1) din Legea nr. 107/2024, respectiv O.U.G. nr. 77/2009, pe cale de consecință nici mijloacele de joc autorizate anterior Legii nr. 107/2024, nu mai pot funcționa în acea locație dacă nu mai este îndeplinită condiția prevăzută de art. 15 alin. (2) lit. b)^1) din Legea nr. 107/2024. Înalta Curte constată că nu pot exista în același timp mijloace de joc, anterior autorizate legii nr. 107/2024 care pot fi exploatate în locații existente într-o unitate administrativ teritorială sub 15.000 de locuitori și mijloace de joc autorizate ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 107/2024 care pot fi exploatate doar în unități administrativ teritoriale cu o populație peste 15.000 de locuitori. Astfel, Legea nr. 107/2024 a fost aprobată pentru a fi aplicată și a produce efecte pentru toate mijloacele de joc autorizate, neputând avea o "aplicare" parțială. Posibilitatea organizatorului de jocuri de noroc de a nu respecta prevederile imperative ale art. 15 alin. (2) lit. b)^1) din O.U.G nr. 77/2009 privind organizarea și exploatarea jocurilor de noroc, cu modificările și completările ulterioare, pentru toate mijloacele de joc autorizate anterior aprobării Legii nr. 107/20224, nu poate fi primită, în condițiile în care autorizațiile de exploatare se obțin doar prin achitarea taxelor conform art. 13 alin. (1) și art. 14 din O.U.G nr. 77/2009 privind organizarea și exploatarea jocurilor de noroc, cu modificările și completările ulterioare, spațiile în care trebuie să exploateze aceste mijloace de joc nu mai pot fi altele, ci doar cele care îndeplinesc prevederile art. 15 alin. (2) lit. b)^1) din Legea nr. 107/2024. În caz contrar, ar exista mijloace de joc, ale aceluiași organizator de jocuri de noroc, ce ar funcționa în locații existente în U.A.T. - uri cu o populație sub 15.000 de locuitori și mijloace de joc ce ar funcționa doar în locații existente în U.A.T. - uri cu o populație peste 15.000 de locuitori, ceea ce ar face ca prevederile Legii nr. 107/2024 să nu aibă finalitatea dorită. De asemenea, prevederile în cauză au un caracter special, derogând de la regulile generale, fiind aplicabil organizatorilor de jocuri de noroc ce exploatează mijloace de joc tip slot machine. Înalta Curte apreciază că nu există indicii de nelegalitate a Deciziei nr. 752/27.05.2024, neexistând o împrejurare de fapt sau de drept care să producă o îndoială serioasă asupra prezumției de legalitate. Înalta Curte are în vedere dispozițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, potrivit cărora: "în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente odată cu sesizarea în condițiile art. 7 a autorității publice care a emis actul, persoana vătămată poate cere instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunțarea instanței de fond". Suspendarea actelor juridice reprezintă operațiunea de întrerupere vremelnică a efectelor acestora, ca și cum actul dispare din circuitul juridic, deși, formal-juridic, el există, iar suspendarea executării actelor administrative constituie un instrument procedural eficient pus la dispoziția autorității emitente sau a instanței de judecată în vederea respectării principiului legalității atâta timp cât autoritatea publică sau judecătorul se află într-un proces de evaluare, din punct de vedere legal, a actului administrativ contestat, este echitabil ca acesta din urmă să nu-și producă efectele asupra celor vizați. Conform art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, modificată prin Legea nr. 262/2007, cazurile bine justificate presupun împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ. La modul concret, conform legislației naționale, condiția existenței unui caz bine justificat este îndeplinită în situația în care se regăsesc argumente juridice aparent valabile cu privire la nelegalitatea actului administrativ aflat în litigiu. Altfel spus, pentru a interveni suspendarea judiciară a executării unui act administrativ trebuie să existe un indiciu temeinic de nelegalitate. Pe de altă parte, în cadrul cererii de suspendare instanța este limitată la a cerceta, după verificarea condiției de admisibilitate, dacă sunt îndeplinite cumulativ cerințele prevăzute de dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat și paguba iminentă. Condiția existenței cazului "bine justificat", lăsată de legiuitor la aprecierea și înțelepciunea judecătorului sub aspectul conținutului său, presupune ca asupra legalității actului administrativ să planeze o puternică îndoială, iar aceasta să fie evidentă fără a se intra în cercetarea pe fond a dispozițiilor actului, respectiv a consecințelor juridice pe care le-a produs. Pentru a înlătura, chiar și temporar, regula executării imediate și din oficiu a actelor administrative, prin suspendarea acestora, instanța poate aprecia necesitatea unei asemenea măsuri, doar prin raportare la probele administrate în cauză și care trebuie să ofere suficiente indicii aparente de răsturnare a prezumției de legalitate, fără a analiza, pe fond conținutul actului administrativ, instanța având posibilitatea să efectueze numai o cercetare sumară a aparenței dreptului. Înalta Curte constată că nu este suficient ca reclamantul să afirme existența unor motive de nelegalitate, ci trebuie să ofere unele elemente probatorii care, fără o cercetare aprofundată, să permită formarea unui dubiu serios asupra legalității actului, un stadiu incipient al convingerii că, în final, este posibil ca prezumția de legalitate să fie răsturnată. Indiciile de nelegalitate trebuie să fie evidente, să poată fi identificate cu ușurință, la nivelul aparențelor. La o examinare sumară a legalității actului administrativ contestat, pe care o permite soluționarea cererii de suspendare a executării, nu se identifică indicii de nelegalitate vădită, de natură să justifice suspendarea actelor administrative contestate. Deci, nu există suficiente indicii aparente care să răstoarne prezumția de legalitate, fără însă ca prin aceasta, să antameze sau să anticipeze analiza pe fond, a conținutului și legalității actului administrativ contestat. Înalta Curte apreciază că reclamanta nu a relevat împrejurări de fapt sau de drept care să fie de natură a crea o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ-fiscal, ci a invocat veritabile motive de nelegalitate, specifice acțiunii în anulare. Instanța de control judiciar consideră că și cerința pagubei iminente ce s-ar produce reclamantei în cazul executării imediate nu este îndeplinită în cauză. Conform art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004, paguba iminentă reprezintă prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public. Așadar, paguba iminentă presupune o anumită urgență pentru a opera suspendarea efectelor unui act administrativ. În cauza de față, reclamanta nu a invocat nicio împrejurarea care să facă dovada unui prejudiciu material viitor și previzibil al executării actului administrativ, ci a făcut trimitere la cuantumul creanței și posibilitățile sale financiare, precum și la efectele inerente oricărei executări. Simpla menționare a creanței constatate și a valorii ei nu duce, de facto, la constatarea că există o pagubă iminentă. Reclamanta a inserat o serie de motive generale, care nu dovedesc paguba iminentă care i s-ar produce prin punerea în executare a actelor administrative contestate. Prin urmare, Înalta Curte constată că, în cauză, nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, iar instanța de fond în mod greșit a admis acțiunea reclamantei.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința atacată și, rejudecând, va respinge acțiunea reclamantei A. S.R.L., ca neîntemeiată.