Decizia nr. 3886/2025 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată la data de 10.02.2025 pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2025, reclamanta A. S.R.L., prin administrator, B., a chemat în judecată pe pârâtul OFICIUL NAȚIONAL pentru JOCURI de NOROC (ONJN în continuare "Intimatul"), în temeiul dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, cu modificările si completările ulterioare, solicitând suspendarea executării Deciziei nr. 1445 din data de 17.10.2024 a Comitetului de Supraveghere a Oficiului Național pentru Jocuri de Noroc, privind revocarea Licenței de organizare a jocurilor de noroc tip slot-machine cu nr. x, respectiv suspendarea integrală a efectelor actului administrativ în ceea ce privește efectele asupra societății licențiată clasa a 1-a de ONJN, până la pronunțarea instanței de fond asupra cererii de chemare în judecată pe care o va formula după parcurgerea procedurii prealabile.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința nr. 45/2025 din 20 februarie 2025 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, s-a respins cererea de suspendare a executării actului administrativ formulata de reclamanta A. S.R.L., prin administrator, B., în contradictoriu cu pârâtul OFICIUL NAȚIONAL pentru JOCURI de NOROC (ONJN în continuare "Intimatul"), ca neîntemeiată.

Calea de atac a recursului exercitată în cauză Împotriva sentinței nr. 45/2025 din 20 februarie 2025 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. S.R.L. a declarat recurs, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. A solicitat admiterea recursului și casarea sentinței recurate și, în rejudecare, admiterea cererii de suspendare, asfel cum a fost formulată.

Apărările formulate în recurs Intimatul-pârât Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc a formulat întâmpinare, în cadrul căreia, fără a invoca excepții, a solicitat respingerea în totalitate a recursului și menținerea sentinței recurate, ca fiind temeinică și legală.

Procedura de soluționare a recursului În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) Cod procedură civilă, cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului din data de 06.06.2025, a fost fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 16.09.2025, în ședință publică, cu citarea părților, când Înalta Curte a invocat din oficiu excepția lipsei de interes a recurentei - reclamante în susținerea recursului și, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., a reținut dosarul în pronunțare asupra acestei excepții, soluția dată acesteia putând face inutilă cercetarea pe fond a recursului. II. Soluția și considerentele instanței de recurs Înainte de a analiza motivele de recurs invocate în cauză de recurenta-reclamantă, Înalta Curte apreciază că se impune a se verifica dacă, în raport cu obiectul cererii de chemare în judecată și cu dispozițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, subzistă condiția interesului în promovarea prezentei căi de atac, reținând următoarele: Astfel, constată Înalta Curte că reclamanta A. S.R.L a învestit instanța, în temeiul dispozițiilor art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu o cerere ce vizează suspendarea executării Deciziei nr. 1445 din data de 17.10.2024, până la pronunțarea instanței de fond asupra acțiunii în anularea aceluiași act administrativ. Potrivit dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004: "În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond". Rezultă, din prevederile legale citate, că măsura suspendării executării unui act administrativ este limitată sub aspect temporal, putând fi dispusă, în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, numai până la data pronunțării instanței de fond asupra acțiunii în anulare a acestui act. Rațiunea acestei limitări este evidentă, constând în aceea că, prin pronunțarea unei soluții cu privire la fondul cauzei, fie se constată legalitatea actului administrativ și, deci, punerea în executare devine imperativ necesară, fie se constată nelegalitatea actului și se dispune desființarea acestuia iar suspendarea executării nu se mai impune, rămânând fără obiect. Analizând prezentul recurs din perspectiva cerințelor prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte reține că acțiunea în anularea aceluiași act administrativ ce face și obiectul cererii de suspendare provizorie, respectiv Decizia nr. 1445 din data de 17.10.2024, a fost înregistrată tot pe rolul Curții de Apel Craiova - secția de contencios administrativ și fiscal sub nr. de dosar x/2025, iar la data de 10.06.2025 instanța de fond s-a pronunțat prin Decizia nr. 178/2024, în sensul respingerii contestației formulate de reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul Oficiul Național Pentru Jocuri de Noroc, având ca obiect anulare acte emise de autoritățile de reglementare. Or, în condițiile respingerii acțiunii în anularea actului administrativ ce face obiectul prezentei cereri de suspendare întemeiate pe dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, interesul recurentei - reclamante A. S.R.L în susținerea recursului declarat împotriva hotărârii prin care s-a soluționat cererea de suspendare a executării actului administrativ, nu mai îndeplinește cerința de a fi actual, în sensul reglementat de art. 33 din Codul de procedură civilă, fiind depășit termenul până la care hotărârea de suspendare își putea produce efectele, conform legii. Astfel cum s-a arătat anterior, suspendarea executării actului administrativ, solicitată în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, poate fi dispusă până la pronunțarea instanței de fond, iar singura ipoteză consacrată legislativ, în care măsura suspendării se prelungește de drept peste acest termen, este cea reglementată de art. 15 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, fără însă ca această normă legală să fie incidentă în cauza de față, dată fiind soluția de respingere atât a cererii de suspendare dispusă la fond cât și a acțiunii în anulare. Prin urmare, în condițiile în care la judecata pe fond s-a respins cererea de suspendare întemeiată pe dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, iar instanța de fond învestită cu acțiunea în anularea actului administrativ ce face obiectul cererii de suspendare a respins, de asemenea, această cerere, nefiind așadar incidente dispozițiile art. 15 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte constată că interesul recurentei - reclamante pentru exercitarea recursului împotriva sentinței prin care s-a soluționat cererea de suspendare a executării actelor administrative contestate nu mai este actual, întrucât a fost depășit termenul până la care suspendarea actelor administrative ce fac obiectul judecății își putea produce efectele. Așa fiind, având în vedere că activitatea juridică nu poate fi inițiată și întreținută fără justificarea unui interes care să îndeplinească condițiile legale astfel cum au fost analizate anterior, Înalta Curte, în aplicarea dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, astfel cum au fost reținute anterior, reținând ca fiind întemeiată excepția invocată din oficiu, urmează a o admite și, pe cale de consecință va respinge, ca lipsită de interes, prezenta cale de atac exercitată de recurenta-reclamantă. III. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 14 alin. (5) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va admite excepția lipsei de interes, invocată din oficiu și, pe cale de consecință, va respinge recursul formulat de reclamanta A. S.R.L., ca lipsit de interes, cu consecința menținerii, ca legale, a hotărârii atacate, făcând aplicarea dispozițiilor art. 499 C. proc. civ.