ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 09.11.2017

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3493/2017

HOTĂRÂRE
09.11.2017
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3493/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I.Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc, suspendarea executării Deciziei nr. 1214 din 24.06.2015 în ceea ce privește suma de 219.030 RON, reprezentând taxa de viciu aferentă perioadei februarie - iunie 2015.

Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 359 din 16 septembrie 2015, a respins cererea formulată de reclamant, reținând că nu sunt întrunite condițiile dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv nu este indeplinită cerința pagubei iminente.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L., invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurentul a susținut că hotărârea atacată este dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material, în opinia sa, în cauză este îndeplinită și condiția existenței pagubei iminente.

Recurenta a susținut, în esență, că prin demararea unei proceduri de executare silită activitatea economică a societății ar fi în mod ireversibil afectată.

Astfel, din moment ce activitatea societății nu se derulează la un singur sediu, ci în mod disparat pe întreg teritoriul României, pierderea folosinței spațiilor în care această activitate se desfășoară conduce în mod inevitabil la pierderea posibilității de a înregistra venituri.

Totodată, o eventuală executare silită ar conduce la imposibilitatea suportării salariului angajaților, chiar și în ipoteza în care societatea ar fi dispus de suficiente fonduri astfel încât să mențină contractele de închiriere, cu consecința chiar a intrării societății în procedura de reorganizare sau chiar faliment, prevăzută de Legea nr. 85/2014.

Prin întâmpinare, intimatul-pârât Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate, fiind temeinică și legală.

Raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ. a fost analizat în completul de filtru și comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 21 iunie 2017, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Totodată, completul de filtru a apreciat incidența în cauză a prevederilor art. 493 alin. (5) din C. proc. civ.

II.Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor intimatului și în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Recurenta-reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere vizând suspendarea executării efectelor Deciziei nr. 1214 din 24.06.2015 în ceea ce privește suma de 219.030 RON, reprezentând taxa de viciu aferentă perioadei februarie - iunie 2015.

Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 "în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond".

Altfel spus, un act administrativ va putea fi suspendat din executarea sa numai în situația în care instanța va constata în mod temeinic îndeplinirea cumulativă a celor două condiții: existența unui caz bine justificat și necesitatea evitării unei pagube iminente ireparabile sau dificil de reparat.

În speță, recursul vizează exclusiv cea de-a doua dintre condițiile enunțate, pentru că existența unui caz bine justificat a fost reținut de prima instanță.

Analizând situația concretă dedusă judecății, se reține că prin sentința nr. 1346 din 27 aprilie 2016, pronunțată în dosarul nr. x/2016, Tribunalul Dolj, secția contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamantă, având ca obiect anularea Deciziei privind taxa de viciu pentru jocuri de noroc tip slot-machine nr. 1214 din 24.06.2015 în ceea ce privește suma de 200.256 de RON, reprezentând taxa de viciu aferentă perioadei februarie - iunie 2015 și anularea Răspunsului primit la contestația prealabilă formulată de reclamantă împotriva deciziei mai sus menționate înregistrat la ONJN sub nr. x/2015.

Prin Decizia nr. 2643 din 19 septembrie 2016, pronunțată în dosarul nr. x/2016, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a respins recursul formulat de reclamantă împotriva sentinței nr. 1346 din 27 aprilie 2016 pronunțată de Tribunalul Dolj, secția contencios administrativ și fiscal.

În ceea ce privește cea de-a doua condiție, prevăzută de dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004, deși nu se mai impune a fi analizată, ambele condiții trebuind să fie îndeplinite cumulativ, se reține că noțiunea de pagubă iminentă are în vedere producerea unui prejudiciu.

În cauză, într-adevăr punerea în executare a actului administrativ atacat va avea drept consecință diminuarea patrimoniului societății recurente, însă câtă vreme acest lucru are la bază un act administrativ a cărui legalitate a fost constatată în mod definitiv, diminuarea patrimoniului are caracter legal, care nu se circumscrie cerințelor art. 2 alin. (1) lit. ș) din lege.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

Respinge recursul formulat de S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței nr. 359 din 16 septembrie 2015 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 9 noiembrie 2017.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2017-01-31
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 215/2017
societăți care urmează să obțină autorizațiile de funcționare după această dată, apreciind astfel că există o aparență de nelegalitate a actelor administrative a căror suspendare se solicită de reclamantă, aspect care nu poate fi considerat
ÎCCJ 2019-03-26
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1619/2019
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Circumstanțele cauzei Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios admi
ÎCCJ 2016-06-16
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1989/2016
Decizia nr. 1989/2016 Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul cererii deduse judecății Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția
ÎCCJ 2020-07-23
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3857/2020
ționarea plângerii prealabile. În ceea ce privește prejudiciul material, instanța de fond a apreciat că acesta ar putea fi o consecință a neemiterii unei noi autorizații or, în condițiile în care reclamanta nu a formulat o cerere în acest s
ÎCCJ 2018-10-16
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3348/2018
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Circumstanțele cauzei 1.1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contenci
Sursă