ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1541/2022

Ședința publică din data de 16 martie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, la data 18.06.2014, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâții Uniunea Națională a Barourilor din România, Consiliul Uniunii Naționale a Barourilor din România, Decanul Baroului Olt și Consiliul Baroului Olt solicitând anularea deciziilor nr. 901/27.03.2014 și nr. 992/24.05.2014 emise de Consiliul Uniunii Naționale a Barourilor din România, respingerea contestației formulate de către Decanul Baroului Olt și menținerea Hotărârii Consiliului Baroului Olt nr. 10 din 19.12.2013.

1.2. Prin încheierea de ședință din data de 27.10.2014, Curtea de Apel Craiova a dispus, printre altele, respingerea cererii reclamantei de repetare a adreselor efectuate către Baroul Olt și Uniunea Națională a Barourilor din România precum și cererea de conexare a dosarului nr. x/2014 la prezentul dosar.

1.3. Prin sentința nr. 379 pronunțată în data de 29.10.2014, aceeași instanță a admis în parte acțiunea, a dispus anularea deciziilor nr. 901/27.03.2014 și 992/24.05.2014 emise de Consiliul UNBR și a respins capătul de cerere privind respingerea contestației Decanului Baroului Olt și menținerea Hotărârii Consiliului Baroului Olt nr. 10/2013, precum și cererea de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată formulată de pârâta UNBR.

1.4. Împotriva încheierii de ședință din data de 27.10.2014 și a sentinței nr. 379 pronunțată în data de 29.10.2014, au declarat recurs reclamanta A. și pârâții Consiliul Baroului Olt și Uniunea Națională a Barourilor din România

1.5. Prin decizia nr. 1046 din 13.03.2018, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a admis recursul formulat de reclamanta A. împotriva încheierii din 27.10.2014 și a sentinței nr. 379 din 29.10.2014, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal și recursul declarat de pârâtul Consiliul Baroului Olt împotriva aceleiași sentințe, a casat încheierea și sentința recurate și a trimis cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe.

În rejudecare, prin sentința civilă nr. 329 din data de 18 septembrie 2019, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Uniunea Națională a Barourilor din România, Consiliul Uniunii Naționale a Barourilor din România, Decanul Baroului Olt și Consiliul Baroului Olt și a anulat Deciziile nr. 901/27.03.2014 și nr. 992/24.05.2014 emise de Consiliul UNBR, respingând, totodată, capătul de cerere privind respingerea contestației decanului Baroului Olt și menținerea Hotărârii Consiliului Baroului Olt nr. 10/2013, ca inadmisibil.

Împotriva sentinței menționate în punctul I.2. anterior, a formulat recurs pârâta Uniunea Națională a Barourilor din România, criticile evocate prin memoriul de recurs fiind subsumate de recurentă motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1), pct. 8 C. proc. civ.

Prin calea de atac promovată, a criticat, în esență, recurenta soluția instanței de fond de anulare a Deciziilor nr. 901/27.03.2014 și nr. 992/24.05.2014, emise de Consiliul UNBR, susținând recurenta că o astfel de hotărâre este rezultatul unei eronate interpretări și aplicări a dispozițiilor art. 25 din Regulamentul de Organizare și Funcționare al UNBR, art. 46 și art. 26 din Statutul profesiei de avocat și art. 66 lit. p) din Legea nr. 51/1995, republicată.

A arătat recurenta că, examinând contestația formulată de decanul Baroului Olt împotriva pct. 12 din Hotărârea nr. 10/2013 a Consiliului Baroului Olt, Consiliu UNBR nu a depășit, prin emiterea Deciziei nr. 901/27.03.2014, limitele sesizării, soluția adoptată având suport în dispozițiile Legii nr. 51/1995R și respectând dispozițiile art. 26 din Statutul profesiei de avocat - subsecțiunea a 3-a, în contextul în care, în opinia recurentei, nelegalitatea hotărârii Consiliului Baroului Olt rezida tocmai în nerespectarea normelor imperative ce reglementau procedura de verificare a stării de nedemnitate cu ocazia soluționării cererii de reînscriere în profesie. Recurenta a argumentat și în sensul legalității Deciziei nr. 992/24.05.2014, apreciind că soluția Consiliului UNBR de respinge a plângerii prealabile formulate de reclamantă era singura viabilă, în contextul în care se impunea reexaminarea cererii de reînscriere în profesia de avocat, formulată de reclamantă, cu respectarea dispozițiilor legii speciale privind realizarea sus indicatei proceduri de verificare a cazurilor de nedemnitate.

Totodată, recurenta a evocat și Decizia Curții Constituționale pronunțată în ședința din 4 aprilie 2017, prin care, cu unanimitate de voturi, a fost admisă excepția de neconstituționalitate și s-a constatat că sintagma "de natură să aducă atingere prestigiului profesiei", din cuprinsul art. 14 lit. a) din Legea nr. 51/1995, contravine art. 1 alin. (5) din Constituție, redactarea acesteia fiind lipsită de claritate și precizie, având în vedere că nu se precizează în mod clar acele infracțiuni care aduc atingere prestigiului profesiei de avocat.

Prin întâmpinarea depusă în dosarul cauzei, intimata A. a invocat în principal excepția nulității recursului, apreciind că aspectele invocate prin memoriul de recurs formulat de Uniunea Națională a Barourilor din România nu pot fi încadrate în motivele de casare reglementate de art. 488, alin. (1), pct. 8 C. proc. civ., iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 494, art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 C. proc. civ., iar prin rezoluția din data de 5 februarie 2020 s-a fixat termen de judecată la data de 16 martie 2022, în ședință publică, cu citarea părților.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, de apărările formulate prin întâmpinare și de prevederile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâta Uniunea Națională a Barourilor din România este nefondat, pentru următoarele considerente:

a) nelegalitatea Deciziei Consiliului UNBR nr. 901/27 martie 2014 ce derivă, în esență, din invocarea de către UNBR, din oficiu, a unui motiv de nelegalitate a Hotărârii Consiliului Baroului Olt nr. 10/2013 neinvocat prin contestația formulată de Decanul Baroului Olt și care nu își regăsește corespondență în realitate, mai precis faptul că, prin emiterea Hotărârii Consiliului Baroului Olt nr. 10/2013, nu ar fi fost respectate prevederile art. 26 din Statutul profesiei de avocat, întrucât starea de nedemnitate a intimatei A. nu ar fi fost analizată și nu ar fi făcut obiectul dezbaterilor cu ocazia soluționării cererii acesteia de reînscriere în profesia de avocat:

b) nelegalitatea Deciziei Consiliului UNBR nr. 992/24.05.2014, ce derivă, pe de o parte, din faptul că, soluționând plângerea prealabilă formulată de reclamantă împotriva deciziei nr. 901/27.03.2014, UNBR s-a îndepărtează de propriul raționament ce a condus la admiterea contestației Decanului Baroului Olt, renunțând a susține motivarea inițială, potrivit căreia anularea este dispusă pentru lipsa dezbaterii asupra stării de demnitate a reclamantei, pentru a afirma ideea că Hotărârea nr. 10/2013 a Consiliului Baroului Olt nu este motivată, apreciind prima instanță că, dincolo de faptul că nu există carențe reale în motivarea hotărârii, chiar dacă ar exista, acestea nu ar putea profita tocmai Decanului Baroului Olt care a fost cel ce, conform art. 58 din legea nr. 51/1995, avea sarcina coordonării activității baroului, fiind cel ce a convocat și prezidat ședința în care a fost adoptată Hotărârea nr. 10/2013.

c) nelegalitatea Deciziei Consiliului UNBR nr. 992/24.05.2014, ce derivă din lipsa de corespondență a aspectelor reținute prin aceasta cu realitatea, în contextul în care în cuprinsul Hotărârii nr. 10/2013 se fac trimiteri exprese la Decretul Președintelui României nr. 617/26.06.2013 și la votul favorabil a 9 consilieri ai Baroului Olt, în sensul reînscrierii reclamantei în profesie.

Or, analizând memoriul de recurs formulat de UNBR, Înalta Curte observă că recurenta nu a formulat critici împotriva manierei în care prima instanță a dezlegat chestiunile învederate în punctul b) expus anterior, motiv pentru care controlul de legalitate pe care Înalta Curte este chemată să îl realizeze asupra hotărârii primei instanțe, va viza, în limitele recursului formulat, doar aspectele menționate în punctele a) și c) indicate anterior.

Cât privește maniera în care prima instanță a dezlegat chestiunea legalității Deciziei Consiliului UNBR nr. 901/27 martie 2014, Înalta Curte observă că unicul aspect analizat și soluționat de Consiliul UNBR printr-o astfel de decizie nu a fost cel privind verificarea legalității manierei în care Consiliul Baroului Olt a interpretat și aplicat prevederile art. 14 din Legea nr. 51/1995, ci cel privind maniera în care sus indicatul Consiliu a respectat prevederile art. 26 din Hotărârea nr. 64/2011 a UNBR privind Statutul profesiei de avocat (normă aplicabilă la data emiterii deciziilor atacate).

Astfel, prin Decizia nr. 901/27 martie 2014, Consiliului UNBR a constatat că: în conformitate cu prevederile art. 26 din statutul profesiei de avocat, consiliul baroului trebuie să analizeze cu ocazia reînscrierii în tabloul avocaților cu drept de exercitare a profesiei starea de nedemnitate a solicitantului, care nu a făcut obiectul dezbaterii la soluționarea cererii petentei, așa cum reiese din cuprinsul hotărârii atacate. Pe baza unei astfel de constatări, Consiliul UNBR a decis anularea Hotărârii Consiliului Baroului Olt nr. 10/19.12.2013, dispunând, totodată, trimiterea cauzei la Baroul Olt pentru a analiza și dispune cu privire la starea de nedemnitate a doamnei A. și a emite o nouă hotărâre care să aibă în vedere și acest aspect.

Or, aspectul reținut de Consiliul UNBR drept motiv al anulării Hotărârii nr. 10/2013, ce nu se regăsea printre cele evocate de Decanul Baroului Olt prin contestația formulată, nu poate fi apreciat altfel decât un motiv de nelegalitate a Hotărârii nr. 10/2013 invocat din oficiu de Consiliul UNBR.

Observând, însă, pe de o parte dezlegările date de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal prin Decizia nr. 1046/13 martie 2018 (emisă în primul ciclu procesual al prezentei cauze) atât naturii juridice a Hotărârii nr. 10/2013 (de decizie referitoare la demnitatea petentei), precum și maniera de interpretare a prevederilor art. 26 alin. (6) din Hotărârea nr. 64/2011 a UNBR privind Statutul profesiei de avocat ("Statutul profesiei de avocat") și art. 58 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 51/1995, instanța de control judiciar apreciază că din coroborarea unor astfel de aspecte cu dispozițiile art. 66 alin. (1) lit. p) din Legea nr. 51/1995 (forma în vigoare la data emiterii deciziilor atacate), art. 25 din ROF UNBR și art. 76 alin. (1) din Statutul profesiei de avocat, nu se poate reține existența unei competențe a Consiliului UNBR în sensul invocării din oficiu a unui motiv de nelegalitate (ce are, în esență, valența unei sesizări din oficiu a Consiliului UNBR cu o verificare a legalității unei hotărâri emise de consiliul unui barou privind demnitatea avocatului).

Prevederile art. 46 din Statutul profesiei de avocat, invocate de recurentă, ce dispun că: Refuzul înscrierii, al reînscrierii sau al menținerii în tabloul avocaților se contestă la consiliul baroului. Decizia consiliului baroului poate fi contestată la Consiliul U.N.B.R., în termen de 15 zile de la data comunicării. Contestația este suspensivă de executare, nu pot conduce la o altă concluzie câtă vreme textul menționat vizează, pe de o parte, alte ipoteze decât hotărârile consiliului baroului reglementate de art. 26 alin. (6) din același Statut, iar pe de altă parte nu reglementează o competență a Consiliului UNBR de sesizare, din oficiu, cu verificarea legalității hotărârilor barourilor. Pe cale de consecință, în mod legal prima instanță a statuat că print-o astfel de invocare din oficiu a unui motiv de nelegalitate au fost încălcate limitele reglementate de art. 66 alin. (1) lit. p) din Legea nr. 51/1995 și 76 alin. (1) din Statutul profesiei de avocat, motiv pentru care sunt nefondate criticile formulate de recurentă din această perspectivă.

Totodată, Înalta Curte, observând și limitele controlului de legalitate trasate de recurentă prin aspectele invocate în memoriul de recurs, reține, în acord cu raționamentul instanței de fond, pe care și-l însușește, că în aprecierea legalității Hotărârii nr. 10/2013, Consiliul UNBR a avut în vedere, atât la emiterea Deciziei nr. 901/27.03.2014, cât și a Deciziei nr. 992/24.05.2014, eronata premisă a nerespectării, de către Consiliul Baroului Olt a procedurii reglementate de art. 26 din Statutul profesiei de avocat.

Conform unui astfel de text normativ:

(1) Pentru aplicarea Legii, cazurile de nedemnitate se verifică atât cu ocazia primirii în profesie, cu ocazia reînscrierii în tabloul avocaților cu drept de exercitare a profesiei, cât și pe întreaga durată a exercitării acesteia.

(2) Persoana care solicită primirea în profesia de avocat sau reînscrierea în tabloul avocaților cu drept de exercitare a profesiei va înfățișa consiliului baroului la care depune cererea înscrisuri din care să rezulte condițiile de încetare a exercițiului profesiei din care provine, respectiv a celei pe care a exercitat-o în perioada de incompatibilitate. Consiliul baroului va întreprinde cercetări - folosind procedura prevăzută de art. 17 alin. (5), inclusiv în situația solicitării reînscrierii în tabloul avocaților cu drept de exercitare a profesiei - pentru a verifica dacă solicitantul se găsește în cazul de nedemnitate prevăzut de art. 14 lit. b) teza a II-a din Lege, respectiv dacă a fost exclus din profesia din care provine ca urmare a săvârșirii unor abateri disciplinare grave.

(3) Avocații care se găsesc în unul dintre cazurile de nedemnitate prevăzute de art. 14 lit. a), lit. b) teza I, lit. c) și d) din Lege sunt obligați să prezinte baroului hotărârile judecătorești prin care au fost condamnați definitiv la pedeapsa cu închisoarea pentru săvârșirea unei infracțiuni intenționate de natură să aducă atingere prestigiului profesiei, prin care li s-a aplicat pedeapsa interdicției de a exercita profesia, prin care au fost declarați faliți frauduloși sau prin care au fost condamnați definitiv pentru fapte săvârșite în legătură cu exercitarea profesiei.

(4) Consiliul baroului va examina, în termen de 15 zile, hotărârile judecătorești, respectiv înscrisurile ce privesc condițiile încetării profesiei practicate de către avocatul înscris în tabloul avocaților incompatibili și va aprecia asupra demnității avocatului. Consiliul baroului va hotărî, după caz, menținerea în profesie sau încetarea calității de avocat, potrivit Legii.

(5) Decizia motivată se comunică în termen de 15 zile avocatului în cauză, precum și președintelui U.N.B.R., împreună cu hotărârea judecătorească și înscrisurile în baza cărora a fost verificată starea de nedemnitate.

(6) Decizia consiliului baroului poate fi atacată de președintele U.N.B.R. și/sau de avocatul în cauză, în termen de 15 zile de la comunicare. Consiliul U.N.B.R. va analiza contestația și va hotărî în condițiile Legii.

(7) Decizia consiliului baroului de încetare a calității de avocat este executorie. Despre încetarea calității de avocat baroul va face mențiunile corespunzătoare în tabloul avocaților.

Or, în cuprinsul Hotărârii nr. 10/2013 se specifică expres că, pentru adoptarea, prin votul favorabil a 9 consilieri, a hotărârii de admitere a cererii reclamantei A. de reînscriere în Tabloul avocaților activi ai Baroului Olt a fost avut în vedere Decretul Președintelui României nr. 617/26.06.2013, prin care reclamanta a fost eliberată din funcția de judecător, urmare a condamnării definitive pentru săvârșirea unei infracțiuni.

Totodată, în pct. 12 al Procesului-verbal al ședinței Consiliului Baroului Olt din data de 19.12.2013, se arată astfel: cererea de reînscriere în profesie a d-nei A. pentru care a făcut cercetare prealabilă B., care prin referat propune ca să fie primită chiar dacă a fost condamnată pentru o faptă care aduce atingere prestigiului profesiei.

Mai mult, prin contestația formulată, chiar Decanul Baroului Olt confirmă atât aspectul realizării procedurii de verificare a cazurilor de nedemnitate în ceea ce o privește pe intimată, cât și efectiva dezbatere a acestora cu ocazia adoptării Hotărârii nr. 10/2013, Decanul Baroului Olt fiind nemulțumit doar de manierea în care prevederile art. 14 din Legea nr. 51/1995 au fost interpretate de cei 9 consilieri ai Baroului Olt, cu ocazia supunerii la vot, în demersul de soluționare a cererii reclamantei de reînscriere în tabloul avocaților cu drept de exercitare a profesiei, a existenței unei situații de nedemnitate a acesteia.

Într-un atare context, instanța de fond a identificat corect atât parametrii procedurii de verificare și de analizare a cazurilor de nedemnitate, ce se impunea a fi parcursă de Consiliul Baroului Olt, la momentul soluționării cererii intimatei- reclamante de reînscriere în tabloul avocaților (astfel cum acești parametrii sunt reglementați de art. 26 din Statutul profesiei de avocat), cât și efectiva parcurgere a unei astfel de proceduri de către organul colegial al Baroului Olt, care și-a exprimat punctul de vedere, în condițiile legii, asupra aspectului în discuție. Pe cale de consecință, soluția primei instanțe, de anulare atât a Deciziei nr. 901/27.03.2014, cât și a Deciziei nr. 992/24.05.2014, a fost pronunțată cu respectarea și aplicarea corectă a normelor de drept incidente, fiind, astfel, nefondate criticile aduse sentinței de recurentă.

Cât privește invocarea aspectelor dezlegate prin Decizia Curții Constituționale nr. 225 din 4 aprilie 2017, publicată în M.Of. nr. 468/22.06.2017, Înalta Curte apreciază că, în contextul în care, potrivit celor precizate anterior, prin Deciziile nr. 901/27.03.2014 și nr. 992/24.05.2014 nu a fost dezlegată chestiunea manierei de aplicare a prevederilor art. 14 din Legea nr. 51/1995, modul în care constituționalitatea unui astfel de text normativ a fost apreciată de instanța de contencios constituțional nu are legătură cu aspectele de nelegalitate reținute în litigiul pendinte.

În concluzie, Înalta Curte constată că hotărârea recurată este apărată de orice critică de nelegalitate ce s-ar putea subsuma motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., soluția pronunțată fiind legală, motiv pentru care în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâta Uniunea Națională a Barourilor din România, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului.

Respinge recursul declarat de pârâta Uniunea Națională a Barourilor din România împotriva sentinței civile nr. 329 din data de 18 septembrie 2019 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 martie 2022.