ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2605/2023

Obiectul cererii de chemare în judecată 1.1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 30 octombrie 2019, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Uniunea Națională a Barourilor din România și Baroul Olt, a solicitat: (i) obligarea Uniunii Naționale a Barourilor din România să-1 înscrie în tabloul avocaților definitivi cu drept de exercitare a profesiei; (ii) obligarea pârâților, în solidar, să-i plătească o despăgubire de 20.000 RON/lunar, inclusiv penalități pe zi de întârziere, începând cu data de 16.03.2019 până la data înscrierii în barou, precum și o despăgubire de 2.000.000 RON pentru repararea daunelor morale suferite. 1.

Prin sentința civilă nr. 442 din 19 iunie 2020, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ. 1.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ la data de 20 mai 2019. 1.

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 17 mai 2021, pe rolul Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2021, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Uniunea Națională a Barourilor din România și Baroul Olt, a solicitat obligarea Uniunii Naționale a Barourilor din România să-1 înscrie în Tabloul cu drept de exercitare a profesiei ca avocat definitiv și obligarea ambilor pârâți, în solidar, la plata unor despăgubiri în sumă de 20.000 RON/lunar, inclusiv penalități pe zi de întârziere, începând cu data de 16.03.19 până la data înscrierii în Barou și daune morale de 2.000.000 RON. 1.

Prin încheierea de ședință din 10 septembrie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a dispus conexarea dosarului nr. x/2021 la dosarul nr. x/2019. 2. Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 159 din 10 septembrie 2021, Curtea de Apel Pitești – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Uniunea Națională a Barourilor din România și Baroul Olt. 3. Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 159 din 10 septembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Pitești – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul A., solicitând casarea hotărârii atacate și, în rejudecare, admiterea cererii. 4. Apărările formulate în cauză Intimații-pârâți Uniunea Națională a Barourilor din România și Baroul Olt nu au depus întâmpinări față de recursul declarat de reclamant. II. Soluția instanței de recurs Analizând, cu prioritate, îndeplinirea de către recurentul-reclamant A. a obligației de achitare a taxei judiciare de timbru, Înalta Curte constată că excepția nulității recursului pentru netimbrare, invocată din oficiu, este întemeiată, pentru următoarele considerente: În cauză, sunt incidente dispozițiile art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, potrivit cărora se taxează cu 100 de RON recursul prin care se invocă încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Conform art. 486 alin. (2) din C. proc. civ., la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, iar alin. (3) al aceluiași articol stabilește că această cerință este prevăzută sub sancțiunea nulității. Prin adresa emisă la data de 27 octombrie 2021 și comunicată la data de 1 noiembrie 2021, s-a adus la cunoștința recurentului-reclamant A. obligația de plată a taxei judiciare de timbru în sumă de 100 de RON, aferentă recursului declarat împotriva nr. 159 din 10 septembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Pitești – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Recurentul-reclamant A. a formulat cerere de acordare a ajutorului public judiciar sub forma scutirii de la plata taxei de timbru, cerere care a fost respinsă, ca tardiv formulată, prin încheierea din 2 februarie 2022. Această soluție a rămas definitivă prin respingerea cererii de reexaminare formulate de recurent, conform încheierii din 31 martie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2019, încheiere ce a fost comunicată recurentului-reclamant la data de 26 aprilie 2022. Înalta Curte constată că recurentul-reclamant A. nu a îndeplinit obligația de achitare a taxei judiciare de timbru până la termenul de judecată fixat, deși a avut cunoștință atât de existența obligației, cât și de soluția de respingere definitivă a cererii de acordare a ajutorului public judiciar. Consecința neachitării taxei judiciare de timbru aferentă căii de atac a recursului este prevăzută de dispozițiile art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., sancțiunea fiind nulitatea recursului. Pentru considerentele expuse și în temeiul dispozițiilor art. 486 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va anula, ca netimbrat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 159 din 10 septembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Pitești – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. În condițiile art. 453 C. proc. civ., Înalta Curte va obliga pe recurentul-reclamant A. la plata către intimata-pârâtă Uniunea Națională a Barourilor din România a cheltuielilor de judecată în sumă de 800 de RON, reprezentând onorariu avocațial, conform documentelor justificative .