ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3608/2024

Ședința publică din data de 25 iunie 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 19.04.2022, sub dosar nr. x/2022, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâții Uniunea Națională a Barourilor din România și Baroul București, solicitând desființarea deciziei disciplinare nr. 27/17.12.2021 a Comisiei Centrale de Disciplină a Baroului București, iar în rejudecare respingerea acțiunii disciplinare nr. 4231/S/24.04.2015 promovată de Baroul București, ca neîntemeiată.

Soluția instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 542 din 30 martie 2023, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Uniunea Națională a Barourilor din România și Baroul București, ca neîntemeiată, și a obligat partea reclamantă la plata către Baroul București a sumei de 800 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.

Cererea de recurs ce face obiectul judecății

Împotriva sentinței civile nr. 542 din 10 30 martie 2023 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a promovat recurs reclamantul A..

În cadrul recursului său, reclamantul A. a solicitat admiterea recursului și, în principal, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de fond în vederea rejudecării și a pronunțării unei soluții legale și temeinice, iar, în subsidiar, casarea sentinței recurate și desființarea Deciziei Disciplinare nr. 27/17.12.2021 a Comisiei Centrale de Disciplină a Baroului București, și în rejudecare respingerea acțiunii disciplinare nr. 4231/S/2404.2015 promovată de Baroul București, ca neîntemeiată.

Apărările formulate în cauză

Împotriva recursului promovat de reclamantul A. au formulat întâmpinare intimații-pârâți Baroul București și Uniunea Națională a Barourilor din România, ambii solicitând respingerea recursului, ca nefondat, și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind legală și temeinică.

Procedura de soluționare a recursului

În această etapă s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 486, art. 490 C. proc. civ.

În temeiul dispozițiilor art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin Rezoluția Președintelui completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului, din data de 01.11.2023, a fost fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 11.06.2024, în ședință publică, cu citarea părților, când Înalta Curte, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, în conformitate cu dispozițiile art. 394 C. proc. civ., a declarat dezbaterile închise, reținând cauza spre soluționare pe fondul recursului ce face obiectul pricinii deduse judecății.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului și cu dispozițiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate și a apărărilor din întâmpinare, Înalta Curte constată că recursul formulat de reclamantul A. este nefondat, urmând a fi respins, ca atare, în considerarea argumentelor în continuare arătate:

Aspectele de nelegalitate invocate au fost încadrate de recurentul-reclamant pe dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. invocându-se interpretarea și aplicarea greșită a normelor de drept material incidente de către instanța de fond în raport de situația care a determinat emiterea Deciziei nr. 27/17.12.2021 pronunțată de Comisia Centrală de Disciplină a UNBR.

În cadrul acestui motiv de casare se invocă mai multe aspecte de nelegalitate ale sentinței pronunțate de instanța de fond prin care a fost menținută ca legală Decizia nr. 27/17.12.2021.

Primul aspect de nelegalitate privește faptul că prin emiterea Deciziei nr. 27/17.12.2021 au fost încălcate autoritatea de lucru judecat și principiul securității raporturilor juridice în raport de soluția disciplinară din primul proces disciplinar conform Deciziei disciplinare nr. 9/C/13.06.2014.

Se arată că în mod nelegal prima instanță a apreciat legalitatea Deciziei disciplinare nr. 27/17.12.2021 constatând că părțile semnatare ale Convenției din 8.05.2014 ar fi stabilit o situație derogatorie în ceea de privește calitatea în care a acționat reclamantul cu ocazia încheierii raporturilor juridice din anul 2007.

Al doilea aspect de nelegalitate legat de primul privește greșita aplicare a normelor de drept material prin raportare la obiectul acțiunii disciplinare și la obiectul judecății și în ceea ce privește aplicarea dispozițiilor ce guvernează instituția prescripției, susținând că a doua cercetare disciplinară este prescrisă, în raport de plângerea din data de 2.03.2015

Se susține că în mod nelegal instanța de fond a apreciat că soluția ce face obiectul analizei este reprezentat doar de abaterea disciplinară a avocatului A. în legătură cu noua Convenție, cea din anul 2014 (plângerea este depusă la 02.03.2015), în realitate soluția se compune din două părți:

- calitatea părților din litigiul disciplinar inițial, în cadrul căruia nu s-a putut statua că avocatul A. poate fi sancționat disciplinar, fiind împiedicată stabilire. calității sale de neexercitarea de către Barou a acțiunii disciplinare în termenul prevăzut de lege

- Convenția din 08 mai 2014 prin care părțile tranzacționează asupra pretențiilor materiale, fără a repune în discuție o calitatea în care a activat d-nul A. respectiv aceea de mandatar civil.

Cu nesocotirea acestor aspecte, care sunt clar lămurite în primul litigiu disciplinar, instanța de fond dă o nouă interpretare voinței părților din Convenția din 08 mai 2014, considerând că, deși se realizează o analiză de fond a calității în care părțile au acționat, și apreciază că d-nul A. a acționat în calitate de avocat, totuși limitele investirii sunt restrânse la situația ulterioara Convenției din 08 mai 2014.

Ori prin Convenția din 08 mai 2014 se recunoaște că se solicită recuperarea unor sume de la mandatarul A., sume încasate de acesta în temeiul contractului de mandat autentificat, și nu în baza unui contract de asistență juridică, fiind o diferență esențială între obligația de diligentă a avocatului și obligația de rezultat asumată de mandatar prin mandatul autentic din anul 2007.

Se arată că situația litigioasă privind calitatea părților în raport de care s-a semnat Convenția din 8 mai 2014 era stabilită definitiv în primul ciclu procesual și anume calitatea de mandatar în care a acționat reclamantul și nu aceea de avocat.

În acest context, recalificarea raportului juridic și reluarea activității de cercetare disciplinară în legătură cu obligații civile de rezultat, nespecifice profesiei de avocat, care acționează în temeiul obligației de diligentă, constituie o interpretare nelegală a dispozițiilor legale, fiind incident cazul de recurs prevăzut în art. 488 pct. 8 C. proc. civ. - aplicarea greșită a normelor de drept material în ceea ce privește stabilirea calității părților și deci a tipului de obligație tranzacționat și asumat prin Convenția din 08 mai 2014, această Convenție stabilind obligații de rezultat născute din executarea mandatului civil exercitat de d-nul A. și nu din exercitarea unui contract de asistență juridică, astfel cum greșit se menționează.

Se solicită în consecința de recurent admiterea recursului casarea sentinței atacate și în principal casarea cu trimitere spre rejudecare și în subsidiar casarea cu trimitere și rejudecarea în sensul admiterii acțiunii și anulării Deciziei de sancționare nr. 27/17.12.2021.

La dosar intimații-pârâți au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat și obligarea recurentului-reclamant la plata cheltuielilor de judecată.

Analizând recursul declarat în raport de aspectele de nelegalitate invocate, Curtea îl apreciază pentru următoarele considerente ca nefondat în cauză nefiind îndeplinite condițiile cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. sentința atacată fiind dată cu interpretarea și aplicarea corectă a normelor de drept pe ambele aspecte de nelegalitate invocate în cererea de recurs.

Primul aspect de nelegalitate privind pretinsa prescripție a cererii de sesizare disciplinară prin decizia disciplinară nr. 27/17.12.2021 nu este fondat.

În mod legal prima instanță a apreciat că nu este împlinit termenul de prescripție a contestării abaterii disciplinare în condițiile în condițiile în care sesizarea petenților - persoane fizice a fost înregistrată la Baroul București la data de 2.03.2015 în raport de abaterea disciplinară săvârșită cu ocazia încheierii contractului autentificat sub nr. x din 8.05.2014 acțiunea disciplinară fiind formulată în interioriul termenului de 1 an de la data săvârșirii abaterii disciplinare.

În ceea ce privește aspectul de nelegalitate privind greșita stabilire a obiectului sesizării, Curtea îl apreciază ca nefondat.

În mod corect prima instanță a analizat legalitatea decizie de sancționare sub toate aspectele invocate de reclamant obiectul sesizării, respectiv sancțiunea aplicată.

În mod corect sub aspectul obiectului prima instanță nu a limitat obiectul cercetării disciplinare doar la neîndeplinirea obligațiilor reclamantului ca avocat derivate din contractul autentificat sub nr. x/8.05.2014 în care figurează ca debitor Cabinet individual de avocat A., care nu și-a îndeplinit obligațiile care izvorăsc din contractul de asistență juridică, respectiv restituirea sumei de bani primite în numele clienților, sumă de bani care nu a fost restituită clienților la solicitarea acestora.

Aceasta deoarece în fapt încheierea contractului autentificat nr. x/8.05.2014 a fost determinată de anumite acte și fapte ale reclamantului în calitate de avocat, respectiv cele prevăzute de art. 13 alin. (1)-(3) din codul deontologic al avocatului, în concret neplata sumei de bani obținute în exercitarea profesiei de avocat în numele clienților și nu pentru sine și nerestituirea sumei obținute la solicitarea acestora.

În mod legal prima instanță a făcut aplicarea art. 143 alin. (2) și (3) din Statutul profesiei de avocat în sensul că recurentul-pârât avea obligația să își păstreze fondurile în conturi distincte care să nu fie supuse unei eventuale executări silite, într-un cont cu destinație specială în care să păstreze sumele de bani ale clienților și nu ale recurentului-reclamantului în calitatea sa de avocat.

Cabinetul Individual de Avocatură A. și-a asumat o obligație civilă pe care nu și-a executat-o iar obligația rezidă din activitatea profesională de avocat care a încasat în numele clienților o sumă de bani care nu a restituit-o acestora, nefiind exonerat de obligația de restituire pe motiv că a fost executat silit de ANAF.

Față de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 496-497 C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat, menținând ca legală sentința pronunțată de instanța de fond.

În baza art. 451 alin. 1 și 453(1) C. proc. civ., Curtea va obliga recurentul-reclamant la plata către intimat Baroul București a sumei de 400 RON și către intimata-pârâtă Uniunea Națională a Barourilor din România intimata-pârâtă Uniunea Națională a Barourilor din România a sumei de 800 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 542 din 30 martie 2023 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă recurentul-reclamant la plata către intimatul-pârât Baroul București a sumei de 400 RON și către intimata-pârâtă Uniunea Națională a Barourilor din România a sumei de 800 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 25 iunie 2024.