ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6063/2021

Ședința publică din data de 3 decembrie 2021

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 12.04.2019, sub nr. x/2019, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Uniunea Națională a Barourilor din România - Comisia Centrală de Disciplină, a formulat contestație împotriva Deciziei Disciplinare nr. 1 din 18.01.2019 din Dosarul nr. x/2018, prin care a solicitat respingerea acesteia ca netemeinică și nefondată și menținerea ca legală și temeinică a Deciziei Disciplinare nr. 6/2018 a Comisiei de Disciplină a Baroului București, prin care a fost admisă excepția prescripției și respinsă acțiunea disciplinară a Baroului București ca fiind prescrisă.

Prin sentința nr. 586 din data de 11 octombrie 2019, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., a anulat Decizia nr. 1/18.01.2019 a Uniunii Naționale a Barourilor din România - Comisia Centrală de Disciplină și a menținut Decizia disciplinară nr. 6/17.05.2018 a Baroului București - Comisia de Disciplină.

A luat act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs pârâta Uniunea Națională a Barourilor din România - Comisia Centrală de Disciplină, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și respingerea acțiunii ca neîntemeiate, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată suportate în recurs.

În motivarea recursului, în esență, a arătat că norma art. 87 alin. (4) din Legea nr. 51/1995 este o normă de procedură și, drept urmare, sunt aplicabile cauzei dispozițiile art. 24 din C. proc. civ., susținând că această normă juridică reglementează modalitatea de exercitare a acțiunii disciplinare de către consiliul baroului, respectiv un termen acordat baroului pentru a proceda la sesizarea comisiei de disciplină.

Un argument suplimentar în susținerea naturii de normă procedurală este și faptul că prin modul în care este redactat textul de lege se exclude posibilitatea de întrerupere sau suspendare a termenului stipulat pentru exercitarea de către barou a acțiunii disciplinare, în condițiile dreptului comun, ceea ce este incompatibil cu natura de drept material reținută de instanța de fond. Fiind normă procedurală, art. 87 nu stabilește nici natura juridică a termenelor instituite respectiv dacă reprezintă termene de decădere ori de prescripție.

Concluzionează recurenta în sensul că nefiind normă de drept material devin incidente dispozițiile art. 24 din C. proc. civ. coroborate cu art. 287 alin. (1) și (4) din Statutul profesiei de avocat, și de asemenea, nefiind normă de drept material motivarea instanței de fond ce se sprijină pe jurisprudența Curții Constituționale, respectiv Decizia nr. 297/2018 nu este corectă.

Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

În esență, s-a arătat prin întâmpinare că legea aplicabilă este legea de la data săvârșirii presupusei fapte - anul 2014, și chiar dacă ar fi avut loc în anul 2015, nu se schimbă datele problemei, pentru că a trecut mai mult de un an de la data săvârșirii presupusei fapte.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Analizând cererea de recurs prin prisma criticilor formulate, în raport cu actele și lucrările dosarului și cu dispozițiile procedurale și materiale incidente cauzei, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează.

În speță, intimata-reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere de anulare a Deciziei nr. 1/18.01.2019 prin care organele disciplinare ale structurilor profesionale au admis contestația Consiliului Baroului București și a desființat Decizia disciplinară nr. 6/17.06.2018 fiind modificată soluția pronunțată în sensul respingerii excepției prescripției acțiunii disciplinare și retrimiterii cauzei la Comisia de Disciplină a Baroului București, motivul admiterii fiind reprezentat de faptul că art. 24 din C. proc. civ. prevede dispoziții noi de procedură și se aplică numai proceselor începute după intrarea în vigoare a acestuia.

Învestită cu soluționarea cererii de recurs, Înalta Curte constată că potrivit dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale, nu și a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța, deși a recurs la textele de lege aplicabile speței, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit.

În cauza de față acest motiv nu este incident, având în vedere că interpretarea pe care prima instanță a dat-o dispozițiilor legale este corectă.

În ceea ce privește aspectele vizate de critica formulată prin recurs referitoare la natura juridică a normei art. 87 alin. (4) din Legea nr. 51/1995 reține Înalta Curte caracterul nefondat al acestora.

Dispozițiile art. 87 alin. (4) din Legea nr. 51/1995 sunt norme de drept material fiind instituit un termen de prescripție de un an de zile pentru exercitarea acțiunii disciplinare, legiuitorul stabilind și momentul de la care acesta începe să curgă, respectiv de la data săvârșirii faptei.

În conformitate cu dispozițiile art. 87 alin. (4) din Legea nr. 51/1995 - forma în vigoare la data săvârșirii abaterii disciplinare "În toate cazurile acțiunea disciplinară poate fi exercitată în termen de cel mult un an de la data săvârșirii abaterii", norma juridică fiind instituită la Capitolul VI "Răspunderea disciplinară".

Norma juridică reglementează termenul de exercitare a dreptului material la acțiune, respectiv declanșarea acțiunii disciplinare, iar nu modalitatea de exercitare a acțiunii disciplinare așa cum în mod eronat susține recurentul.

Pe de altă parte, corect a reținut judecătorul fondului împrejurarea că regimul prescripției este cel valabil la momentul săvârșirii presupusei fapte iar nu momentul când persoana interesată formulează sesizarea disciplinară, împrejurare în raport de care norma juridică aplicabilă cauzei este cea în vigoare la data săvârșirii presupusei fapte.

Cum în cauză presupusa faptă se consideră a fi fost săvârșită anterior datei de 17.06.2015, instanța de fond în mod corect a aplicat în cauză dispozițiile art. 87 alin. (4) din Legea nr. 51/1995 - forma în vigoare la data săvârșirii presupusei fapte, stabilind faptul că Decizia nr. 6/2018 era legală și temeinică, iar anularea acesteia prin Decizia nr. 1/18.021.2019 a Uniunii Naționale a Barourilor din România - Comisia Centrală de Disciplină s-a întemeiat pe o interpretare și aplicare greșită a normelor de drept material.

Nici susținerea că sunt incidente prezentei cauze dispozițiile art. 24 din C. proc. civ. nu poate fi primită, această dispoziție reglementând aplicarea în timp a legii noi de procedură, aspect față de care corect a reținut instanța de fond că acestea devin aplicabile procedurilor de judecată a sesizărilor disciplinare.

În raport de toate aceste considerente, Înalta Curte constată că sentința recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare și aplicare a normelor de drept incidente circumstanțelor de fapt reținute în cauză, toate motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

Prin urmare, instanța constată că susținerile și criticile recurentei sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta - pârâtă Uniunea Națională a Barourilor din România - Comisia Centrală de Disciplină împotriva sentinței civile nr. 586 din 11 octombrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 3 decembrie 2021.