ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1695/2019

Hotărârea primei instanțe ce face obiectul recursului Prin încheierea de ședință din 27 iunie 2018, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a suspendat, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., judecarea cauzei privind pe reclamanta A. în contradictoriu cu pârâții Uniunea Națională a Barourilor din România, Consiliul Uniunii Naționale a Barourilor din România, Decanul Baroului Olt și Consiliul Baroului Olt. A reținut instanța că niciuna dintre părțile legal citate nu s-a prezentat și nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Calea de atac exercitată Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs reclamanta A., întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., solicitând casarea încheierii recurate și, rejudecând, respingerea cererii de suspendare a judecății, ca neîntemeiată, și trimiterea cauzei aceleiași instanțe pentru continuarea judecății. A susținut recurenta-reclamantă, în esență, că în mod nelegal instanța a suspendat judecata în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., pentru că ar fi trebuit să analizeze cererea sa prin care a solicitat suspendarea judecății cauzei în temeiul art. 413 alin. (1) C. proc. civ., întrucât pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, se afla Dosarul nr. x/2018 având ca obiect contestația în anulare împotriva Deciziei civile nr. 1046 din 13 martie 2018 pronunțată în Dosarul nr. x/2014 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal. Astfel, deși dosarul de fond era înaintat la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea contestației în anulare și deși a solicitat suspendarea judecății, cu aplicarea dispozițiilor art. 413 alin. (1) C. proc. civ., dezlegarea cauzei depinzând de existența unui drept care face obiectul unei alte judecăți, Curtea, în mod nelegal, a dispus suspendarea judecății în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. A mai învederat că, la data de 25.01.2019, a formulat cerere de redeschidere a judecății și că, din motive temeinic justificate, din motive medicale, a fost împiedicată să formuleze mai devreme cererea de redeschidere a judecății. Astfel, în perioada 25.10.2018 - 11.12.2018, a fost internată, conform actelor anexate recursului.

Soluția instanței de recurs Examinând încheierea atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, 3.1. În ceea ce privește motivul de recurs întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., instanța de control judiciar constată că acesta a fost invocat formal, recurenta-reclamantă neprecizând în niciun fel ce norme de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității au fost nesocotite de prima instanță. 3.2. Nici motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu poate fi reținut, hotărârea instanței de fond fiind dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor de drept material. Potrivit art. 223 C. proc. civ., "Art. 223. - (1) Lipsa părții legal citate nu poate împiedica judecarea cauzei, dacă legea nu dispune altfel. (2) Dacă la orice termen fixat pentru judecată se înfățișează numai una dintre părți, instanța, după ce va cerceta toate lucrările din dosar și va asculta susținerile părții prezente, se va pronunța pe temeiul dovezilor administrate, examinând și excepțiile și apărările părții care lipsește. (3) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în cazul în care lipsesc ambele părți, deși au fost legal citate, dacă cel puțin una dintre ele a cerut în scris judecarea cauzei în lipsă." De asemenea, conform art. 411 C. proc. civ., "Art. 411 - (1) Judecătorul va suspenda judecata: 1. când amândouă părțile o cer; 2. când niciuna dintre părți, legal citate, nu se înfățișează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă. (2) Cererea de judecată în lipsă produce efecte numai la instanța în fața căreia a fost formulată." 3.3. Coroborând dispozițiile articolelor menționate, rezultă că măsura prevăzută la art. 411 alin. (1) pct. 2 este imperativă, iar nu facultativă, și impune în sarcina judecătorului obligația ca, în cazul în care niciuna dintre părțile cauzei nu a solicitat în scris judecarea cauzei în lipsă, să suspende judecata cauzei. În lipsa părților legal citate, și care nu au cerut judecarea în lipsă, instanța nu poate să dispună nicio măsură, ci trebuie să suspende judecata. Astfel, prima instanță nu putea să pună în discuție suspendarea judecării cauzei în temeiul art. 413 alin. (1) C. proc. civ. și nu putea să soluționeze o asemenea cerere de vreme ce niciuna dintre părți nu a solicitat judecarea în lipsă. De altfel, spre deosebire de suspendarea dispusă în temeiul art. 411 C. proc. civ., suspendarea dispusă în temeiul art. 413 alin. (1) C. proc. civ. este facultativă, judecătorul având opțiunea de a suspenda judecarea cauzei în anumite condiții. 3.

Restul alegațiilor recurentei-reclamante, privind existența unui alt dosar care ar avea înrâurire asupra cauzei și motivele pentru care a fost împiedicată să solicite repunerea cauzei pe rol, excedează analizei prezentei cauze. 3.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.