ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 505/2016

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 10 ianuarie 2013, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Parlamentul României-Camera Deputaților și Senatul României, anularea Hotărârii nr. 41 din 16 octombrie 2012 prin care pârâta a decis revocarea sa din funcția de membru și Președinte al Consiliului de Supraveghere a Asigurărilor și obligarea pârâtei la plata sumei de 4.423.800 RON cu titlu de despăgubiri cuvenite pentru repararea prejudiciilor materiale și morale suferite în urma adoptării hotărârii.

A solicitat reclamantul și suspendarea hotărârii contestate până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.

Pârâtul Senatul României a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii și excepția autorității de lucru judecat în ceea ce privește cererea de suspendare.

Pârâta Camera Deputaților a depus întâmpinare prin care a invocat excepția autorității relative de lucru judecat, pe fond solicitând respingerea acțiunii.

La data de 14 iunie 2013, reclamantul a invocat excepția de neconstituționalitate a Hotărârii nr. 41 din 16 octombrie 2012 a Parlamentului României, solicitând sesizarea Curții Constituționale. La data de 29 august 2013, a depus precizare la acțiune, în sensul că renunță la capătul de cerere având ca obiect suspendarea executării hotărârii atacate.

Prin încheierea de ședință din 9 septembrie 2013, instanța a dispus suspendarea judecării cauzei, în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr. x/302/2012 al Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reținând că există identitate de obiect și cauză între prezentul dosar și dosarul menționat.

Cauza a fost repusă pe rol la data de 11 mai 2015.

Prin Sentința nr. 1814 din 22 iunie 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a Hotărârii nr. 41 din 16 octombrie 2012, ca inadmisibilă.

A admis excepția autorității de lucru judecat a Sentinței civile nr. 1616 din 16 mai 2013 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/302/2012, irevocabilă prin Decizia nr. 797 din 24 februarie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal și a respins acțiunea în anularea Hotărârii nr. 41 din 16 octombrie 2012 pentru existența autorității de lucru judecat.

A disjuns capătul al doilea al cererii, având ca obiect despăgubiri pentru repararea prejudiciilor suferite în urma adoptării hotărârii contestate, și a dispus formarea unui nou dosar.

În ceea ce privește cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a Hotărârii nr. 41 din 16 octombrie 2012, instanța a reținut că această hotărâre nu este un act care să se încadreze în ipoteza art. 29 din Legea nr. 47/1992 și că nu este îndeplinită nici condiția legăturii cu soluționarea cauzei, în raport de soluția ce se va pronunța asupra excepției autorității de lucru judecat.

Asupra excepției autorității de lucru judecat, prima instanță a apreciat că între prezenta cauză, primul capăt de cerere având ca obiect anularea Hotărârii Parlamentului nr. 41/2012, și dosarul nr. x/302/2012 al Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal există identitate de părți, obiect și cauză, în ambele dosare solicitându-se anularea Hotărârii Parlamentului nr. 41/2012 de revocare a reclamantului din funcția de membru și Președinte al Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor.

În dosarul nr. x/302/2012, prin Sentința nr. 1616 din 16 mai 2013, a fost respinsă cererea de anulare ca inadmisibilă, reținându-se faptul că actul contestat nu este un act administrativ în sensul Legii nr. 554/2004, fiind un act adoptat în exercitarea atribuțiilor constituționale ale Parlamentului României. Această sentință a devenit irevocabilă prin Decizia nr. 797 din 24 februarie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin care s-a reținut, în esență, inadmisibilitatea contestării în contencios administrativ a Hotărârii nr. 41/2012.

Astfel, a apreciat instanța că Sentința nr. 1616/2013 a Curții de Apel București se bucură de autoritate de lucru judecat, aspect care se caracterizează prin incontestabilitate, executorialitate, exclusivitate și obligativitate.

Referitor la disjungerea capătului al doilea de cerere vizând acordarea de despăgubiri, instanța a constatat că această cerere nu a făcut obiectul altui dosar și nu se află în stare de judecată, reclamantul înțelegând să depună și alte înscrisuri în dovedirea despăgubirilor pretinse.

Împotriva Sentinței nr. 1814 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal au declarat recurs reclamantul A. și pârâta Camera Deputaților.

3.1 Recursul reclamantului A.

Prin recursul său, reclamantul a invocat art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicitând casarea, în parte, a hotărârii recurate, în ceea ce privește soluționarea excepțiilor invocate în cauză, și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

A susținut recurentul-reclamant că prima instanță în mod greșit a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate a Hotărârii Parlamentului nr. 41 din 16 octombrie 2012, dând o interpretare eronată și o aplicare greșită a prevederilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992.

Instanța de fond, în opinia sa, a reținut greșit existența autorității de lucru judecat, în condițiile în care prin soluția irevocabilă a Înaltei Curți pronunțată în dosarul nr. x/302/2013 s-a statuat tocmai faptul că hotărârea parlamentului nu este un act administrativ supus controlului exercitat de o instanță judecătorească în cadrul contenciosului administrativ, ci este un act care se supune controlului pe care Curtea Constituțională este abilitată și competentă să-l efectueze în cadrul contenciosului constituțional.

De asemenea, admiterea cererii de sesizare a Curții Constituționale se impunea cu atât mai mult cu cât prima instanță a disjuns al doilea petit al acțiunii, având ca obiect despăgubiri pentru prejudiciile suferite în urma hotărârii nelegale a parlamentului.

3.2 Recursul pârâtei Camera Deputaților

Pârâta Camera Deputaților prin cererea de recurs a invocat art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ., solicitând modificarea în parte a hotărârii recurate în sensul respingerii capătului de cerere privind acordarea despăgubirilor, ca neîntemeiat, față de soluția de respingere a cererii de chemare în judecată ca urmare a admiterii excepției autorității de lucru judecat.

A apreciat recurenta-pârâtă că ar fi trebuit respins capătul de cerere privind acordarea daunelor materiale și morale, și nu disjungerea și formarea unei alte cauze, întrucât acțiunea în răspundere patrimonială, chiar și atunci când este formulată separat, are un caracter subsecvent acțiunii în anularea actului nelegal.

De asemenea, potrivit jurisprudenței europene, un act administrativ care nu a fost anulat nu este susceptibil de a cauza prejudicii persoanelor cărora li se adresează, acestea din urmă neputând pretinde daune-interese corespunzătoare.

A mai arătat recurenta-pârâtă că măsura disjungerii capătului al doilea de cerere nu a fost pusă în discuția părților, neavând posibilitatea de a-și prezenta poziția.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor

Înalta Curte, analizând motivele de recurs formulate în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cu cele ale art. 304

1

C. proc. civ., constată că ambele recursuri sunt nefondate, după cum se va arăta în continuare.

Obiectul acțiunii îl reprezintă anularea Hotărârii nr. 41 din 16 octombrie 2012, prin care Parlamentul României a decis revocarea reclamantului A. din funcția de membru și Președinte al Consiliului de Supraveghere a Asigurărilor, și obligarea pârâților Camera Deputaților și Senatul României la plata sumei de 4.423.800 RON, cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciile materiale și morale suferite în urma adoptării hotărârii.

Potrivit articolului menționat,

"Art. 29. - (1) Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

(2) Excepția poate fi ridicată la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepția poate fi ridicată de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele la care participă.

(3) Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale."

Astfel, este necesar ca dispozițiile criticate să fie cuprinse într-o lege ori într-o ordonanță, să fie în vigoare și pretins contrare unor prevederi constituționale și, nu în ultimul rând, ca declararea ca neconstituționale a prevederilor contestate să determine o soluționare diferită a cauzei.

În cauză, obiect al excepției de neconstituționalitate nu îl constituie un act prevăzut de articolul citat anterior, lege ori ordonanță, ci o hotărâre a Parlamentului României, în privința căreia este incident art. 27 alin. (1) din Legea nr. 47/1992. Potrivit acestui articol, Curtea Constituțională se pronunță asupra constituționalității regulamentelor Parlamentului, a hotărârilor plenului Camerei Deputaților, a hotărârilor plenului Senatului și a hotărârilor plenului celor două Camere reunite ale Parlamentului, la sesizarea unuia dintre președinții celor două Camere, a unui grup parlamentar sau a unui număr de cel puțin 50 de deputați sau de cel puțin 25 de senatori.

De asemenea, partea care pretinde încălcarea Constituției trebuie să argumenteze faptul că decizia Curții Constituționale în soluționarea excepției ar fi de natură să producă un efect concret asupra conținutului hotărârii din proces.

Or, în cauză, reținându-se puterea de lucru judecat asupra inadmisibilității cererii de anulare a Hotărârii nr. 41 din 16 octombrie 2012, față de Decizia nr. 797 din 24 februarie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție care a tranșat irevocabil acest aspect, soluția Curții Constituționale ce s-ar pronunța în ceea ce privește constituționalitatea hotărârii menționate nu este de natură să determine o soluționare diferită a cauzei.

Prin urmare, este vorba despre putere de lucru judecat (res judicata), fiind pusă în discuție aceeași problemă - a admisibilității cererii de anulare a Hotărârii nr. 41/2012 -, soluționată deja irevocabil, ceea ce presupune că hotărârea instanței beneficiază de o prezumție irefragabilă că exprimă adevărul și că nu trebuie contrazisă de o altă hotărâre. Astfel, în ceea ce privește capătul de cerere privind anularea hotărârii parlamentului, nu se mai poate obține o altă soluție.

Prin urmare, avându-se în vedere menținerea hotărârii instanței de fond în ceea ce privește soluția dată asupra cererii de anulare, nu poate fi primit recursul Camerei Deputaților. Nu există un interes în casarea cu trimitere a capătului de cerere privind despăgubirile, pentru că, față de evoluția cauzei, acest capăt de cerere nu mai poate fi soluționat decât în mod separat în cauza disjunsă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de A. și de Camera Deputaților împotriva Sentinței nr. 1814 din 22 iunie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 25 februarie 2016.

Procesat de GGC - MM