ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1605/2013

Deliberând asupra recursurilor penale de față. constată că, Prin sentința penală nr. 98 din /16 noiembrie 2012 a Tribunalului București, secția I penală, s-a dispus, în baza art. 20 C. pen. rap. la art. 174 -175 lit. c) și d) C. pen., cu aplic. art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., condamnarea inculpatei B.T. la pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), d) și e) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat, făcându-se aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), d) și e) C. pen. În baza art. 20 C. pen. rap. la art. 174 -175 lit. d) C. pen., a fost condamnat inculpatul M.D.M. la pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), d) și e) C. pen.

pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat, făcându-se aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), d) și e) C. pen. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedepsele aplicate inculpaților durata reținerii și arestării preventive de la 03 martie 2012 la zi, iar, în baza art. 350 C. proc. pen., a fost menținută măsura arestării preventive a acestora. S-a făcut aplicarea art. 7 din hegea nr. 76/2008, iar, în baza art. 346 rap. la art. 14 C. proc. pen. și art. 1357-1382 C. civ., a fost admisă acțiunea civilă formulată de minora parte vătămată B.M., prin reprezentant legal Primarul Sectorului 2 București - D.G.A.S.P.C. Sector 2, fiind obligați inculpații, în solidar, la plata sumei de 250.000 lei cu titlu de despăgubiri morale către partea civilă.

În baza art. 163 alin. (6) C. proc. pen., s-a dispus instituirea sechestrului asigurător asupra tuturor bunurilor mobile și imobile, prezente și viitoare, ale inculpaților până la concurența sumei de 250.000 lei. În baza art. 346 rap. la art. 14 C. proc. pen. și art. 313 din Legea nr. 95/2006, a fost, totodată, admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență Ilfov și obligați inculpații, în solidar, la plata sumei de 7.115,71 lei cu titlu de despăgubiri materiale către aceasta. În baza art. 191 alin. (1) și (2) C. proc. pen., inculpații au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, in fapt, următoarele: În dimineața zilei de 31 ianuarie 2012, inculpata B.T.

a dat naștere, neasistată medical, în adăpostul de apărare civilă situat la subsolul Spitalului Județean Ilfov, unui copil de sex femeiesc, pe care l-a abandonat, nou-născutul fiind introdus într-un sac de plastic și dus de coinculpatul M.D.M. într-o altă încăpere situată la capătul culoarului de la subsolul spitalului, unde acesta a fost găsit în jurul orei 07,15-07,20, în stare de hipotermie, de către martorul D.V.

Potrivit declarației acestuia., coroborată cu documentele întocmite cu ocazia internării nou-născutului, în dimineața zilei de 31 ianuarie 2012, în jurul orelor 07,15-07,20 martorul a iiiural in încăperea situată ia capătul culoarului de la subsolul corpului dezafectat al Spitalului Județean Ilfov, încăpere pe care acesta o folosea pentru depozitarea unor unelte, unde a găsit pe podea un sac de plastic înnodat în care se afla un nou-născut de sex feminin cu greutatea de 2.870 grame, cu cordonul ombilical nesecționat, înfășai într-un tricou de culoare roșie îmbibat cu sânge și într-o jachetă de culoare mov. Martorul a chemat în ajutor pe numitul Pandelică Viorel, agent de pază, împreună cu care a dus nou-născutul la camera de gardă, acesta fiind internat la ora 07,35 (filele 12-23 d.u.p., filele 110-140 d.u.p., fila 185 d.u,p.

și 99 d.i.). Potrivit raportului de expertiză medico-legală din 2012, nou-născutul de sex feminin găsit în subsolul Spitalului de Urgență Ilfov a prezentat diagnosticul de hipotermie cu elemente de acidoză metabolică severă și hipoglicemie, în contextul unei nașteri la termen neasistate medical, cu relativ puțin timp înainte de prezentarea la spital, și a neacordării de îngrijiri medicale după expulzie. De asemenea, s-a stabilit că, în absența îngrijirilor medicale intensive și precoce, obligatorii pentru un nou născut, decesul nou-născutului ar fi fost iminent, situație congruentă cu noțiunea de punere în primejdie a vieții (fila 106 d.u.p.). în urma cercetărilor efectuate, s-a stabilit că minora, ce a primit numele de B.M.

(fila 100 d.u.p.), a fost născută în dimineața zilei de ... 2012 într-o altă încăpere situată la subsolul Spitalului Județean Ilfov - un adăpost de apărare civilă, situat la o distanță de aproximativ 7 metri de încăperea în care a fost găsită. S-a mai stabilit că această încăpere era folosită de inculpatul M.D.M., angajat al spitalului din anul 2009 în funcția de brancardier, precum și împrejurarea că minora este fiica biologică a inculpatei B.T., fiind exclus ca inculpatul M.D.M. să fie tatăl biologic al acesteia (raportul de expertiză medico-legală - examen A.D.N. din 2012, filele 144-148 d.u.p.) În continuare, instanța a reținut că, potrivit declarațiilor coroborate ale celor doi inculpați, între aceștia a început în anul 2010 o relație ce implica și întreținerea de raporturi sexuale, inculpata B.T.

petrecând mai multe nopți în compania inculpatului M.D.M. în adăpostul de apărare civilă de la subsolul spitalului. întâlnirile dintre cei doi au continuat și în cursul anului 2011, timp în care ambii s-au implicat și în alte relații, în primăvara anului 2011 inculpata B.T. rămânând însărcinată. Cei doi au continuat întâlnirile și au întreținut raporturi sexuale și ulterior acestui moment, deși data ultimului contact sexual anterior datei de 30/31 ianuarie 2012 diferă în declarațiile celor doi (decembrie 2011 în cazul inculpatei, septembrie 2011 în cazul ultimelor declarații ale lui M.D.M., în condițiile în care inițial arătase că ar mai fi întreținut raporturi sexuale în luna ianuarie 2012). în seara de 30 ianuarie 2012, inculpata B.T.

l-a vizitat din nou pe inculpat în adăpostul de apărare civilă, petrecând noaptea cu acesta și întreținând din nou raporturi sexuale. în dimineața de 31 ianuarie 2012, în jurul orei 05,00-05,30, inculpata B.T. a intrat în travaliu, comunicându-i, potrivit celor declarate de aceasta, inculpatului M.D.M. doar faptul că o doare stomacul și solicitând o pastilă ce i-a fost adusă de către inculpat, înainte ca acesta să părăsească încăperea. Inculpata B.T. a susținut faptul că, după plecarea inculpatului, a născut singură, a pus copilul pe pat, s-a spălat la chiuveta din cameră și s-a așezat din nou pe pat, moment în care inculpatul M.D.M. a revenit în cameră și a lăsat pe una dintre mese cheile de la încăpere.

A mai susținut inculpata că după plecarea lui M.D.M. a aruncat apa din găleata în care se realiza scurgerea de la chiuvetă în toaleta amenajată la subsol, a spălat pe jos cu o mătură, după care a așteptat să se oprească hemoragia, s-a îmbrăcat, a înfășat copilul împreună cu placenta într-un tricou de culoare roșie pe care 1-a luat din cuier și a lăsat copilul pe pat. închizând ușa cu lacătul. în continuare, inculpata a arătat că s-a deplasat la spălătoria unde știa că se află inculpatul, i-a predat acestuia cheile și a plecat din spital fără a-i spune acestuia că a născut. Pe drumul spre localitatea Pantelimon, inculpata i-ar fi solicitat telefonic lui M.D.M. să îi cumpere vată, acesta refuzând-o (filele 212, 217 d.u.p., fila 62 d.i.).

A arătat instanța că varianta susținută de inculpată cu privire la faptul că nu ea a fost cea care a pus nou-născutul în sacul în care acesta a fost găsit și nu l-a abandonat în încăperea situată la capătul holului subsolului este susținută de rapoartele de constatare tehnico-științifică efectuate pentru determinarea comportamentului simulat în cazul ambilor inculpați, dar și de datele ce caracterizează situația inculpatului M.D.M., care a formulat apărări contradictorii pe parcursul cercetărilor.

Astfel, audiat pentru prima dată la 29 februarie 2012 (fila 254 d.u.p.), inculpatul a precizat că, în cursul nopții de 30/31 ianuarie 2012, nu a întreținut raporturi sexuale cu inculpata B.T., recunoscând însă faptul că a întreținut astfel de raporturi în cursul lunii ianuarie (susținerea inculpatului că a fost amenințat să dea această declarație a fost apreciată ca lipsita de sens, in condițiile in care acesta a negat în această primă declarație un aspect recunoscut ulterior - raporturile sexuale din noaptea de 30/31 ianuarie). De asemenea, inculpatul a mai precizat că, în cursul zilei de 31 ianuarie, a aflat de la martorul D.V. că în subsolul spitalului a fost găsit un nou-născut și că, deși nu știa ca inculpata B.T.

să fi fost însărcinată, a început să bănuiască faptul că aceasta a fost cea care a abandonat copilul în subsol. A mai arătat inculpatul că, din dimineața zilei de 31 ianuarie 2012, în jurul orelor 07,00, nu a mai vorbit cu coinculpata. Audiat, însă, ulterior, la data de 02 martie 2012 (fila 258 d.u.p.), inculpatul a arătat că a întreținut raporturi sexuale cu inculpata B.T. în cursul nopții de 30/31 ianuarie 2012 și că aceasta i-ar fi spus „din senin" că „e puțin grasă", că, după ce inculpata i-ar fi dat cheile de la cameră în jurul orei 06,45, aceasta l-ar fi sunat în jurul orei 08,00 spunându-i că are nevoie ca el să îi cumpere vată, însă a refuzat-o având în vedere că avea de lucru. A mai precizat inculpatul că, după discuția telefonică cu inculpata, a aflat de la niște infirmiere din secția ginecologie că în subsolul spitalului fusese găsit un nou-născut, aspect confirmat ulterior și de D.V., și că la câteva zile distanță a început să o bănuiască pe B.T.

ca fiind cea care a născut și a abandonat copilul. în aceeași declarație, inculpatul a mai arătat că în ziua de 31 ianuarie 2012 a plecat în localitatea de domiciliu – com. Plosca - fără a mai trece prin încăperea de la subsol și că în următoarele două săptămâni fie a făcut naveta, fie a dormit la martorul B.D., fără a pătrunde în adăpostul de apărare civilă. La data de 08 august 2012 (fila 264 d.u.p.), inculpatul a precizat că a aflat despre nou-născutul găsit în subsolul spitalului pe 31 ianuarie 2012. în jurul orelor 12, fără să aibă cunoștință de locația exactă în care acesta a fost găsit, că după aproximativ 2 zile a purtat o discuție cu martorul D.V. aflând locul unde a fost găsit nou-născutul, fără a face însă nicio legătură între acesta și inculpata B.T.

A mai arătat inculpatul că a mai purtat o discuție cu martorul D.V. la jumătatea lunii februarie și că doar ulterior acestei discuții a început să o bănuiască pe B.T. ca fiind cea care a născut și a abandonat copilul. Și cu această ocazie inculpatul a susținut că după noaptea de 30/31 ianuarie nu a mai pătruns în încăperea de la subsol până la jumătatea lunii februarie, făcând naveta către com. Plosca, fără a preciza nici un motiv pentru această decizie bruscă, în condițiile în care, potrivit susținerilor sale, anterior acestui moment ar fi dormit în acea încăpere circa 3 nopți pe săptămâna. Peste câteva zile, pe 13 august 2012 (fila 269 d.u.p.), inculpatul a oferit detalii cu privire la trenurile folosite pentru a se deplasa din și înspre com.

Plosca, inclusiv în luna februarie 2012, arătând că pleca din București la ora 17,00 și ajungea în localitatea Plosca la ora 20:00. Referindu-se la poziția procesuală adoptată de inculpat în fața instanței de judecată, Tribunalul a subliniat că, deși a refuzat inițial să dea o declarație, acesta a susținut prin apărătorul său ales faptul că după data de 31 ianuarie 2012 ar fi dormit în saloane ale spitalului sau în alte încăperi ale acestuia și că nu a menționat acest aspect datorită faptului că îi era teamă să nu fie sancționați colegii care l-au ajutat.

Audiat, însă, la data de 01 noiembrie 2012, inculpatul și-a modificat din nou declarațiile, arătând că a observat anumite modificări cu privire la corpul inculpatei cu câteva luni înainte de data de 30/31 ianuarie 2012 și că, la întrebarea sa, aceasta i-a spus doar că s-a îngrășat, că inculpata i-a predat cheile de la cameră în jurul orei 06,35, că din dimineața zilei de 31 ianuarie 2012 nu a mai pătruns în încăperea de la subsol pentru două săptămâni, interval în care a dormit în apropierea vestiarelor datorită frigului din cameră, că nu ar fi spus acest lucru în declarațiile anterioare datorită faptului că nu dorea să le facă rău colegilor care ar fi putut afla că doarme la subsol, că după acest interval a revenit în cameră și a făcut curat, ducând cearșaful la spălat.

A mai precizat inculpatul că susține cele arătate la data de 29 februarie 2012 referitor la faptul că în data de 31 ianuarie 2012, după ce a aflat de găsirea copilului abandonat, a bănuit-o pe inculpata B.T., deși nu avea cunoștință că aceasta era însărcinată.

În analiza efectuată cu privire la apărările formulate de inculpat, Tribunalul a verificat, în prealabil, susținerea acestuia privind pretinsele sale probleme de ordin psihic și care ar fi determinat modificarea declarațiilor, constatând, însă, că inculpatul nu a putut prezenta niciun înscris referitor la aceste probleme, deși, în condițiile în care lucra într-un spital, acesta ar fi avut posibilitatea de a apela oricând la un medic, că potrivit fișei medicale întocmite cu ocazia plasării acestuia în arest inculpatul nu se află în evidență cu afecțiuni de ordin psihic (fila 119 d.i.), că acesta a primit aviz medical necondiționat atât la data de 21 ianuarie 2010, cât și la data de 25 februarie 2011, pentru desfășurarea activității de brancardier, nefiind evidențiate probleme de sănătate mentală (filele 75-76 d.i.).

Nu în ultimul rând, în urma audierii nemijlocite a inculpatului de către instanța de judecată, s-a constatat făptui ca acesta arc capacitate de înțelegere, posibilitatea de a răspunde de îndată întrebărilor ce îi sunt adresate și de a prezenta explicații pentru toate acțiunile sale (a se vedea răspunsurile inculpatului referitoare la motivul pentru care nu a mai intrat în încăperea de la subsol ulterior datei de 31 ianuarie 2012 nici măcar pentru a-și lua salteaua de pe pat). în aceste condiții, Tribunalul a apreciat că modificarea declarațiilor date de inculpat este consecința luării la cunoștință a celorlalte elemente probatorii, care contraziceau susținerile sale - declarațiile martorului B.D.

din data de 02 aprilie 2012 prin care acesta a arătat că nu l-a adăpostit niciodată pe inculpat în locuința sa (fila 189 d.u.p., fila 101 d.i.) și adresa din 25 aprilie 2012 a DGPMB - Serviciul de Analiză a Informațiilor (fila 280 și urm. d.u.p.), din care rezultă localizarea inculpatului, pe baza numărului de telefon folosit, în apropierea Spitalului de Urgență Ilfov, ulterior datei de 31 ianuarie 2012, după orele 17,00 la care acesta susținea că ar fi plecat înspre localitatea Plosca, în zilele în care făcea naveta.

în plus, argumentele prezentate de inculpat cu privire la motivul pentru care nu a declarat de la început faptul că ulterior datei de 31 ianuarie 2012 ar fi dormit lângă vestiare - teama de a nu fi sancționați de către conducere colegii care ar fi putut cunoaște acest lucru - nu au putut fi primite de instanță în condițiile în care, anterior, acesta nu manifestase nicio temere pentru soarta colegilor care știau că folosea adăpostul de apărare civilă încă din cursul anului 2009. Deși aspectele referitoare la ceea ce a făcut inculpatul ulterior datei de 31.01,2012 nu au o influență directă asupra acuzației ce îi este adusă, Tribunalul a apreciat că acestea sunt deosebit de relevante pentru determinarea lipsei sincerității inculpatului în declarațiile date.

dar și pentru sublinierea necesității pe care a simțit-o inculpatul de a susține, prin argumente riesmcere, în toate declarațiile sale, faptul că nu a mai pătruns în încăperea în care s-a născut minora B.M. dinainte de părăsirea acestei încăperi de către inculpata B.T. în dimineața de 31 ianuarie 2012 și până la peste două săptămâni de la abandonarea nou-născutului. Având în vedere explicațiile neplauzibile prezentate cu privire la acest ultim aspect de către inculpat în declarația din fața instanței - frigul din încăpere care l-ar fi determinat să doarmă, pe holurile subsolului și să nu mai pătrundă în aceasta, nici măcar pentru a lua așternuturile de pe pat.

până la încălzirea vremii la jumătatea lunii februarie, în condițiile în care la data de 02 martie 2012 inculpatul arăta că avea un reșou electric în cameră, iar în încăperea respectivă acesta avea amenajate toate cele necesare traiului - s-a apreciat ca singurul motiv pentru care inculpatul a susținut cele prezentate mai sus a fost acela de a se distanța de nașterea ce a avut loc în interiorul camerei la data de 31 ianuarie 2012 și de orice urme ale acesteia care ar mai fi fost vizibile în încăpere imediat după naștere. Chiar acceptând faptul că inculpatul nu a mai pătruns în adăpostul de apărare civilă ulterior datei de 31 ianuarie 2012, Tribunalul a considerat că acest lucru a avut loc doar pentru a se evita stabilirea unei legături între nou-născut și acuzat, neexistând nicio altă explicație pertinentă din partea apărării.

În al doilea rând, Tribunalul a considerat ca neplauzibile susținerile inculpatului referitoare la faptul că nu avea cunoștință de împrejurarea că inculpata B.T. era însărcinată. în ciuda declarațiilor contradictorii ale coincuîpatei cu privire la vizibilitatea sarcinii sale, generate probabil de dorința de a-l proteja pe inculpat, Tribunalul a arătat că modificările produse de o sarcină asupra corpului viitoarei mame sunt de notorietate și nu aveau cum să nu fie observate de inculpat, deținător al unei diplome de bacalaureat, a două diplome de calificare profesională și angajat de la data de 23 aprilie 2009 în cadrul unui spital ce deținea și o secție de obstetrică - ginecologie, pe postul de brancardier, având astfel numeroase ocazii pentru a intra în contact cu persoane însărcinate, după cum a arătat și acesta.

în legătură cu același aspect, s-a subliniat că, în mod normal, o sarcină devine vizibilă începând cu a 4-a lună, iar posibilitatea ca o sarcină să nu fie vizibilă până în luna a 9-a (potrivit raportului de expertiză medico - legală efectuat cu privire la minora B.M. aceasta a fost născută la termen, având o greutate de 2.870 grame, situată în limitele normale), deși nu este exclusă, este aplicabilă în cazul persoanelor supraponderale sau cu o constituție solidă, ceea ce evident nu este cazul inculpatei B.T., persoană cu o constituție astenică, după cum se poate observa și din fotografiile judiciare efectuate la o lună de la momentul nașterii.

S-a apreciat, de asemenea, că nu poate fi ignorat nici faptul că, potrivit declarațiilor ambilor inculpați, în cursul nopții de 31 ianuarie 2012, într-un moment în care sarcina se afla în luna a 9-a, cei doi au întreținut raporturi sexuale normale, condiții în care modificările fiziologice datorate sarcinii nu aveau cum să nu fie observate de către inculpat, care întreținuse raporturi sexuale cu B.T. și anterior rămânerii acesteia însărcinată. Susținerile apărării referitoare la faptul că nici martorul B.D. nu a remarcat că inculpata era însărcinată au fost calificate de Tribunal ca inculpată doar îmbrăcată cu o geacă, precum și contradicțiile dintre declarațiile acestuia cu privire la ultimul moment în care a văzut-o pe aceasta - în primăvara anului 2011 (fila 190 d.u.p.) sau în anii 2011-2012 (fila 101 d.i.).

Au fost analizate, totodată, și explicațiile date de inculpat cu privire la modificările corporale observate la inculpata B.T. în timpul sarcinii - „în seara de 30 ianuarie . din senin, N. mi-a spus doar că e puțin grasă" (declarația din 02 martie 2012) sau „cu câteva luni în urmă (înainte de data de referință 30/31 ianuarie 2012) când am observat ceva și am întrebat-o (inculpata) mi-a spus doar că s-a îngrășat" (declarația din 01 noiembrie 2012) - concluzionându-se că observarea unor astfel de modificări înainte cu câteva luni de data nașterii nu face decât să susțină cele arătate Tribunal referitor la imposibilitatea neobservării sarcinii în contextul relațiilor intime. în legătură cu același aspect, instanța a mai constatat și caracterul contradictoriu al declarațiilor inculpatului, acesta arătând, atât la data de 29 februarie 2012, cât și în fața instanței, că după ce a aflat de găsirea nou-născutului, a suspectat-o pe inculpata B.T.

de abandonarea acestuia. Or, în condițiile în care inculpatul nu avea cunoștință de sarcina coinculpatei, acesta nu avea niciun motiv pentru a o suspecta pe B.T.. Acceptând susținerea apărării, Tribunalul a arătat că, într-adevăr, nu există probe directe împotriva inculpatului M.D.M., dar există suficiente probe indirecte pentru a fundamenta convingerea instanței că acesta este cel care a abandonat nou - născutul în încăperea neîncălzită în care a fost găsit de către martorul D.V.

Astfel, în afară de declarațiile nesincere ale inculpatului cu privire ia necunoașterea sarcinii numitei B.T., la ceea ce a făcut în cele două săptămâni ce au urmat nașterii, la motivele pentru care nu a mai pătruns în adăpostul de apărare civilă situat în subsolul Spitalului Județean Ilfov, Tribunalul a mai reținut declarațiile coinculpatei B.T., rezultatele coroborate ale constatărilor tehnico-științifice efectuate pentru determinarea comportamentului simulat în cazul celor doi inculpați (care au concluzionat că răspunsurile negative ale inculpatei B.T. la întrebările „Tu ai mutat copilul în camera din fundul holului?", „în data de 31 ianuarie 2012 ai mutat copilul în camera din fundul holului?" „Știi dacă M. este cel care a mutat copilul în camera din fundul holului?" nu au determinat modificări specifice comportamentului simulat - filele 244-258 d.u.p.

-, clar și că răspunsurile negative ale inculpatului M.D.M. la întrebările „Tu ai mutat copilul în camera din fundul holului?", „în data de 31 ianuarie 2012 ai mutat copilul în camera din fundul holului?" și răspunsul afirmativ al acestuia la întrebarea „B.T.

este cea care a mutat copilul în camera din fundul holului?" au determinat modificări specifice comportamentului simulat - filele 272-278 d.u.p.), aspectele referitoare la sacul în care a fost găsit nou-născutul, convorbirea telefonică ce a avut loc între cei doi inculpați în dimineața zilei de 31 ianuarie 2012, ruperea legăturilor dintre cei doi inculpați ulterior datei de 31 ianuarie 2012, îndepărtarea de către inculpat a așternuturilor ce se aflau pe patul din adăpostul de apărare civilă în noaptea de 30/31 ianuarie 2012. Astfel, deși declarațiile date de cei doi inculpați cu privire la felul sacilor ce se aflau în camera de la subsol sunt contradictorii, inculpatul arătând că aceștia erau negri, iar inculpata că erau verzi, prima instanță a constatat, pe baza declarațiilor martorului D.V.

și a planșelor foto efectuate în cauză, că nou- născutul nu a fost găsit într-un sac de genul celor ce se aflau în camera locuită de inculpat, ci într-un sac transparent. Cu referire la același aspect, instanța a mai reținut declarațiile martorului D.V. în sensul că astfel de saci se foloseau în spital pentru gunoi, dar și faptul că brancardierii erau cei care se ocupau de evacuarea gunoiului, singura concluzie logică fiind aceea că inculpatul M.D.M. a fost cel care a introdus nou- născutul în sacul în care acesta a fost găsit și l-a abandonat în încăperea din subsol, inculpatul fiind singura altă persoană ce a avut acces în încăperea în care s-a născut minora.

în ceea ce privește susținerile apărării referitoare la faptul că, potrivit declarațiilor numitului D.A., sacii folosiți în spital ar fi fost de culoare galbenă (fila 198 d.u.p.), Tribunalul a arătat că martorul s-a refent exclusiv la sacii folosiți la depozitarea materialelor biologice, saci pe care acesta îi topea, aspect care nu contrazice cele arătate anterior. Totodată, ambii inculpați au arătat că, în dimineața de 31 ianuarie 2012, în jurul orelor 08,00, între ei a avut loc o convorbire telefonică, B.T. solicitându-i lui M.D.M. să îi aducă vată, iar acesta refuzând-o pe motiv că ar fi avut de lucru. Din analiza conținutului adresei din 25 aprilie 2012 a D.G.P.M.B. - Serviciul de Analiză a Informațiilor, rezultă faptul că inculpatul, având numărul de telefon X, localizat pe Bd.

x, unde se află sediul Spitalului Clinic Județean de Urgență Ilfov, a apelat la orele 08:09 numărul de telefon Y, număr ce a. fost folosit în seara de 31 ianuarie 2012 pentru efectuarea unor apeluri telefonice de pe raza orașului Pantelimon, unde se afla domiciliul inculpatei și care cel mai probabil îi aparține acesteia. Relevant a fost apreciat faptul că, la momentul convorbirii menționate (singura purtată de inculpat la ora 08:00), inculpata a fost localizată în raza releului de pe str. S.N.S., stradă aflată în imediata apropiere a Spitalului Județean Ilfov, fiind evident că, pentru ca inculpata să îi fi solicitat coinculpatului să îi aducă vată, era necesar ca acesta să fi știut unde se află, cu atât mai mult cu cât inculpatul a arătat că nu știa unde locuiește B.T.

(fila 255 verso d.u.p.), iar faptul că inculpata a rămas în apropierea spitalului sugerează existența unei înțelegeri între cei doi. Tot în apropierea spitalului, a fost identificată inculpata și pe baza unui telefon primit la ora 11:31, deși potrivit declarațiilor sale aceasta ar fi plecat înspre Pantelimon imediat după părăsirea spitalului. În plus, s-a arătat că singura explicație plauzibilă pentru ruperea legăturii dintre inculpați după ziua de 31 ianuarie 2012, cei doi arătând că ulterior acestei zile nu au mai vorbit decât în data de 29 februarie 2012, după ce inculpatul M.D.M. fusese citat de organele de urmărire penală, apare ca fiind dorința acestora de a evita descoperirea relației dintre ei și stabilirea legăturii cu nou-născutul găsit în subsolul spitalului.

La toate acestea se adaugă și faptul că, în momentul în care a fost efectuată cercetarea la fața locului în adăpostul de apărare civilă în care a avut loc nașterea, organele de urmărire penală nu au identificat cearșaful care se afla în mod obișnuit pe pat, nici păturile folosite de către inculpat (filele 52-76 d.u.p.), varianta unei nașteri fără urme de materie pe patul pe care s-a aflat inculpata și pe care a fost plasat ulterior nou-născutul susținută de B.T. fiind contrazisă atât de planșele foto efectuate imediat după găsirea copilului, cât si de aspectele notorii referitoare la naștere. Astfel, nou-născutul a fost găsit înfășurat într-un tricou care era îmbibat cu sânge, la fel ca și fragmentele de ziar aflate în același sac cu copilul (filele 13-23 d.u.p.), situație în care orice loc în care ar fi fost pus copilul după naștere ar fi prezentat astfel de urme, iar locul cel mai probabil pe care acesta a fost pus.

după cum a susținut și inculpata B.T., a fost patul, pe care se afla un cearșaf, dat la spălat de către inculpat, potrivit propriilor sale declarații. De asemenea, în condițiile în care nou-născutul a fost găsit cu cordonul ombilical nesecționat, inculpata B.T. trebuie să fi rămas în același loc în care a născut până la expulzarea placentei, ce este însoțită de pierderea unei cantități de 200-300 ml de sânge și are loc, în medie, la 5-15 mânute de la expulzarea fătului.

În ceea ce privește declarațiile martorei E.N.C., invocate de apărare pentru a dovedi faptul că inculpatul nu ar fi avut cum să ducă nou-născutul în încăperea de la subsol, declarații potrivit cărora martora s-ar fi aflat împreună cu inculpatul în dimineața de 31 ianuarie 2012 de la ora 06,25 până la ora 09,00 și că ar fi urcat cu acesta la secția în care lucrau în jurul orei 06,25-06,30, acestea au fost înlăturate de către instanță întrucât nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, nici chiar cu declarațiile date de inculpat în cursul urmăririi penale. Astfel, în niciuna din aceste declarații, inculpatul nu a menționat faptul că în dimineața zilei de 31 ianuarie 2012 s-ar fi aflat împreună cu această martoră.

Nici intervalul de timp menționat de către martoră nu este confirmat de declarațiile inițiale ale inculpatului potrivit cărora ar fi rămas la spălătorie până în jurul orei 07.00 (declarația din data de 29 februarie 2012) sau 06,45 (declarația din data de 02 martie 2012), când a plecat înspre secția în care lucra, întâlnindu-se cu inculpata B.T. în incinta spitalului, ocazie cu care aceasta i-a restituit cheia. în al doilea rând, s-a arătat că, dacă s-ar accepta varianta prezentată de această martoră, coroborată cu varianta prezentată de inculpat referitoare la momentul la care a plecat din cameră în aceea dimineață, ar rămâne un interval de aproximativ 40 de minute în care inculpata B.T.

să fi dat naștere minorei, cu un travaliu declanșat în jurul orei 05,00-05,30, să fi avut loc expulzarea placentei, să-și fi revenit după naștere, să fi făcut curățenie în cameră, să se fi spălat și îmbrăcat și să fi dus copilul în cealaltă încăpere, în condiții de luminozitate scăzută, și să se fi deplasat înspre spălătorie, interval apreciat de instanță ca fiind insuficient pentru toate aceste activități. Tot în legătură cu apărările formulate de inculpatul M.D.M. prin intermediul apărătorului său ales, referitoare la omisiunea audierii numiților „C." și „D.", Tribunalul a constatat că audierea acestora nu a fost solicitată de niciuna din părțile din dosar și că, în lipsa unor precizări suplimentare din partea celor care îi cunoșteau pe „C." și „D." cu privire la identitatea acestora, identificarea lor de către instanța de judecată este aproape imposibilă.

În ceea ce privește referirile apărării la declarația făcută de inculpata B.T. în fața comisiei de primă expertiză medico-legală, cu privire la faptul că s-ar fi dus să nască la concubinul său (fila 92 d.u.p.), Tribunalul a considerat că această afirmație întărește cele arătate anterior referitor la cunoașterea de către inculpatul M.D.M. a stării de graviditate. De altfel, Tribunalul a apreciat ca puțin probabil și ca inculpatul M.D.M. sa nu fi avut cunoștință de ceea ce se întâmpla cu inculpata B.T. în dimineața zilei de 31 ianuarie 2012, având în vedere toate manifestările ce însoțesc travaliul - ruperea apei, contracțiile puternice, faptul că cei doi au dormit în același pat de o singură persoană și împrejurarea că inculpatul lucra de 3 ani într-un spital, fiind posibilă, deși nedovedită, existența unei înțelegeri între cei doi cu privire la abandonarea copilului.

Totodată, s-a arătat că susținerile apărării referitoare la lipsa unui mobil în cazul inculpatului M.D.M. ignoră împrejurarea că, la data de 31 ianuarie 2012, inculpatul putea să considere că minora este fiica sa, cu toate consecințele ce decurgeau din acest fapt, situația materială dificilă a acestuia și implicarea în alte relații cu persoane de sex feminin constituind elemente care puteau să determine dorința lui de a „scăpa" de nou-născut. În drept, prima instanță a apreciat că fapta inculpatei B.T. care, în dimineața zilei de 31 ianuarie 2012, după ce a născut neasistată medical un copil de sex feminin în subsolul Spitalului Județean Ilfov, a abandonat nou-născutul în condiții de natură să pună în pericol viața acestuia, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen.

rap. la art. 174, 175 lit. c) (nou-născutul fiind fiica biologică a inculpatei) și d) (față de starea de neputință a nou-născutului de a se apăra) C. pen. De asemenea, s-a apreciat de către Tribunal că fapta inculpatului M.D.M. care, în dimineața zilei de 31 ianuarie 2012, după introducerea copilului născut In cursul aceleiași dimineți de inculpata B.T. într-un sac, a abandonat nou-născutul în încăperea de la capătul holului subsolului dezafectat al Spitalului Județean Ilfov, unde acesta a fost găsit în jurul orei 07,15-07,20 de martorul D.V., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen. rap. la art. 174, 175 lit. d) (față de starea de neputință a nou-născutului de a se apăra) C. pen.

Sub aspectul laturii subiective, s-a arătat că, prin abandonarea nou-născutului într-o încăpere neîncălzită, situată într-o zonă dezafectată a Spitalului Județean Ilfov, într-un sac de plastic, inculpatul M.D.M. a acceptat posibilitatea decesului minorei, acționând cu intenție. La individualizarea pedepselor aplicate inculpaților, Tribunalul a avut în vedere dispozițiile art. 72 C. pen., precum și cele ale art. 320 7 alin. (7) C. proc. pen. în cazul inculpatei B.T., ținând seama de faptul că aceasta, la termenul din data de 13 septembrie 2012, a recunoscut în întregime acuzațiile ce i-au fost aduse, precizând că își însușește probele administrate în faza de urmărire penală și că nu solicită administrarea de probe suplimentare.

Astfel, în procesul de proporționalizare a sancțiunilor penale, prima instanță a avut în vedere împrejurările în care a fost săvârșită infracțiunea (prin abandonarea unui nou-născut, persoană lipsită complet de apărare, de către mama acestuia și de către o persoană care ia acel moment se putea considera în mod rezonabil tatăl acestuia), ce denotă un grad ridicat de pericol social concret al acesteia, atitudinea procesuală a acuzaților pe parcursul desfășurării procesului penal, dar și datele ce caracterizează persoana inculpaților, care au mai fost sancționați administrativ pentru săvârșirea de fapte de furt (în cursul anului 2012 în cazul inculpatei B.T. și în cursul anului 2007 în cazul inculpatului M.D.M.), au un nivel mediu de pregătire, iar inculpatul M.D.M.

are un loc de muncă, fiind apreciat de colegi, aspecte în raport cu care Tribunalul a considerat ca neîntemeiată solicitarea acestuia din urmă de reținere în favoarea sa a dispozițiilor art. 74 lit. a) și c) C. pen., menționând că reeducarea inculpaților se poate realiza numai prin aplicarea unor pedepse orientate spre minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea comisă, redus cu o treime în cazul inculpatei B.T., ca urmare a reținerii dispozițiilor art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen.

Ca pedeapsă complementară și accesorie, s-a interzis inculpaților exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b), d) și e) C. pen., apreciindu-se că săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor asupra unui nou-născut, care la acel moment putea fi considerat în mod rezonabil rezultatul relației dintre cei doi inculpați, dovedește incompatibilitatea acestora cu exercițiul drepturilor părintești, a dreptului de a fi tutore sau curator, dar și a dreptului de a ocupa o funcție electivă publică sau o funcție ce implică exercițiul autorității de stat. În ceea ce privește latura civilă a cauzei, Tribunalul a constatat că acțiunile civile promovate de Spitalul Clinic Județean de Urgență.

Ilfov și de partea vătămată B.M., prin reprezentant legal Primarul Sectorului 2 București - D.G.A.S.P.C. Sector 2 sunt întemeiate, dispunând obligarea inculpaților în solidar la plata către unitatea spitalicească a sumei de 7115,71 lei, reprezentând contravaloarea îngrijirilor medicale acordate victimei B.M. în perioada 31 ianuarie 2012 -28 februarie 2012, precum și la plata sumei de 250.000 Iei cu titlu de daune morale către aceasta din urină. La stabilirea cuantumului daunelor morale, Tribunalul a avut în vedere suferințele cauzate și care vor fi resimțite în continuare de minora B.M.

pe parcursul întregii sale vieți, datorită modului în care inculpații au procedat imediat după nașterea acesteia, suma acordată fiind de natură să compenseze într-o oarecare măsură respectivele traume psihice, ce vor fi resimțite de minoră odată cu creșterea în vârstă, în urma aflării împrejurărilor nașterii sale, dându-i posibilitatea acesteia să aibă o dezvoltare cât mai apropiată de normal în împrejurările date. Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București, criticând-o sub aspectul greșitei aplicări a dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen. în privința inculpatei B.T. și a greșitei individualizări a pedepselor aplicate celor doi inculpați, precum și inculpatul M.D.M., invocând încălcarea în cursul urmăririi penale a dreptului său la apărare, garantat de art. 6 și art. 171 C. proc.

pen., precum și nerespectarea principiului legalității, prevăzut în art. 2 alin. (1) și art. 64 alin. (2) C. proc. pen., prin valorificarea de către instanța de fond a raportului de constatare tehnico-științifică pentru determinarea comportamentului simulat, deși această investigație nu este admisă de lege ca mijloc de probă, iar la efectuarea ei nu s~a asigurat asistența juridică a inculpatului. Ca urmare, s-a solicitai de către recurent restituirea cauzei Ia Parchet, conform art. 332 alin. (2) C. proc. pen., iar, în subsidiar, achitarea sa ori aplicarea unei pedepse orientată sub minimul special, ca efect al reținerii dispozițiilor art. 74 alin. (1) lit. a), c) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., și a cărei executare să fie suspendată condiționat, conform art. 81 sau 86 1 C. pen.

Prin Decizia penală nr. 54/ A din 25 februarie 2013, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, a desființat, în parte, sentința penală atacată și, rejudecând în fond, a înlăturat aplicarea dispozițiilor art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. cu privire la. inculpata B.T., iar, în baza art. 20 C. pen. rap. la art. 174 - 175 lit. c) și d) C. pen., a dispus condamnarea acesteia la pedeapsa. de S am și 6 luni închisoare, menținând celelalte dispoziții ale hotărârii. Totodată, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul M.D.M. și a dispus obligarea acestuia la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

A menținut arestarea preventivă a inculpaților și a dedus prevenția acestora de la 03 martie 2012 la zi. Pentru a decide astfel, Curtea de apel a arătat, cu privire ia motivul invocat de inculpatul M.D.M.

referitoi' la nelegalitatea mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale, că testarea la poligraf s~a realizat numai după obținerea consimțământului scris al acestuia și că rezultatul unei asemenea investigații trebuie evaluat în contextul probatoriilor existente la dosarul cauzei, potrivit principiului aprecierii probelor, constituind și o direcție principală în efectuarea altor activități de urmărire penală (efectuarea perchezițiilor, ascultarea martorilor, a învinuiților etc). Totodată, Curtea a menționat că testarea la poligraf sau biodetecția judiciară este un procedeu care respectă integral demnitatea, integritatea fizică și psihică a persoanei examinate, ca valori juridice consacrate prin Constituția României, precum și prezumția de nevinovăție prevăzută de art. 66 C. proc.

pen., apreciindu-se că audierea acuzatului prin intermediul acestei tehnici nu reprezintă altceva decât o declarație luată în condiții specifice, înscriindu-se în cadrul mijloacelor de probă prevăzute de art. 69-73 C. proc. pen. referitoare la declarațiile luate învinuitului sau inculpatului și, mai precis, o aplicare a dispozițiilor art. 72 C. proc. pen., care stabilesc că "după ce învinuitul a făcut declarația, i se pot pune întrebări cu privire la fapta care formează obiectul cauzei și la învinuirea ce i se aduce" Astfel, s-a arătat că, deși audierea învinuitului și inculpatului prin intermediul tehnicii poligraf nu este prevăzută, în mod expres, de lege, ca mijloc de probă de sine stătător, nu este nici interzisă, ci se include perfect în cadrul mijloacelor de probă prevăzute de lege, respectiv de art. 69-73 C. proc.

pen. Pe de altă parte, s-a considerat că examinarea poligraf este în deplină concordanță și cu dispozițiile art. 68 C. proc.

pen., arătându-se că, în condițiile în care, prin această examinare se măsoară și compară simultan mai mulți parametri psihofiziologici (puls, tensiune arterială, reacția eledrodermică, respirația în varianta abdominală și toracică și, uneori, reactivitatea miokinetică - reacția musculară), parametrii care, cu mare exercițiu și efort ar putea fi înșelați de persoana audiată și supusă examinării, se impune respectarea unor condiții de fond și de formă care să asigure o examinare corectă și, deci, o audiere m cadrul legal, care poate fi folosită ca mijloc de probă în procesul penal, întrucât aceasta, fiind o "mărturisire prin negare", ca orice declarație a învinuitului sau inculpatului, poate servi la aflarea adevărului numai în măsura în care este coroborată cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză, conform art. 69 C. proc.

pen. Relativ la pretinsa încălcare a dreptului la apărare, invocată de același apelant inculpat, Curtea a reținut că, în cauză, organul de urmărire penală a respectat dispozițiile art. 6 alin. (3) C. proc. pen., prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 197 alin. (2) C. proc. pen. Astfel, înainte de a fi audiat prin intermediul biodetecției, inculpatului i s-a adus la cunoștință acest lucru și, fiind de acord, s-a consemnat respectivul aspect în declarația de consimțământ. Totodată, făcând referiri ample la jurisprudenta instanței de contencios european (Hotărârea nr. 27 din octombrie 1993 Dombo E. Bv versus Olanda, Hotărârea din 24 februarie 1994 Bendenoun versus Franța, Hotărârea Edwards versus Marea Britanie din 16 decembrie 1992), Curtea a arătat că inculpatului i s-a respectat dreptul la apărare și la un proces echitabil, prin aplicarea principiului egalității de arme.

Ca atare, constatând că garanțiile cu privire la un proces echitabil au fost respectate atât din perspectiva dreptului intern, cât relativ la dispozițiile art. 5 și 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, a concluzionat că nu se poate reține vreo cauză de nulitate absolută, dintre cele prevăzute de art. 197 alin. (2) C. proc. pen. În ce privește situația de fapt, s~a constatat, în esență, că aceasta a fost în mod corect reținută de Tribunal, în urma coroborării întregului material probatoriu administrat în cauză.

Astfel, potrivit depoziției martorului D.V., coroborată cu documentele medicale întocmite cu ocazia internării nou-născutului, în dimineața zilei de 31 ianuarie 2012, în jurul orelor 07,15-07,20, intrând în încăperea situată la capătul culoarului de la subsolul corpului dezafectat al Spitalului Județean Ilfov, încăpere pe care martorul o folosea pentru depozitarea unor unelte, acesta a găsit, pe podea, un sac de plastic înnodat, în care se afla un nou-născut de sex feminin, cu cordonul ombilical nesecționat, înfășat într-un tricou de culoare roșie îmbibat cu sânge și într-o jachetă de culoare mov. Martorul a chemat în ajutor pe numitul P.V., agent de pază, împreună cu care a dus nou-născutul la camera de gardă, acesta fiind internat la ora 07,30.

Conform raportului de expertiză medico-legală din 2012 întocmit în cauză, nou-născutul de sex feminin găsit în subsolul Spitalului de Urgentă Ilfov a prezentat diagnosticul de hipotermie cu elemente de acidoză metabolică severă și hipoglicemie, în contextul unei nașteri ia termen neasistate medical, cu relativ puțin timp înainte de prezentarea la spital și a neacordării de îngrijiri medicale după expulzie. De asemenea, s-a stabilit că, în absența îngrijirilor medicale intensive și precoce, obligatorii pentru un nou născut, decesul nou-născutului ar fi fost iminent, situație congruentă cu noțiunea de punere în primejdie a vieții. Nașterea a avut loc. în aceeași dimineață - inculpata B.T.

intrând în travaliu în jurul orelor 05,00-05,30 - într-o altă încăpere situată la subsolul Spitalului Județean Ilfov, respectiv într-un adăpost de apărare civilă, aflat la o distanță de aproximativ 7 metri de încăperea în care a fost găsit nou născutul, adăpost ce era folosit de inculpatul M.D.M., angajat al spitalului din anul 2009, în funcția de brancardier. Din raportul de expertiză medico-legală - examen A.D.N. din 2012, a rezultat faptul că minora este fiica biologică a inculpatei B.T., fiind exclus ca inculpatul M.D.M. să fie tatăl biologic al acesteia. Potrivit declarațiilor inculpatei B.T., în dimineața de 31 ianuarie 2012, în jurul orei 05,00-05,30, a intrat în travaliu, comunicându-i inculpatului M.D.M.

doar faptul că o doare stomacul și solicitând o pastilă ce i-a fost adusă de către inculpat, înainte ca acesta să părăsească încăperea. După plecarea inculpatului, a născut singură, a pus copilul pe pat, s-a spălat la chiuveta din cameră și s-a așezat din nou pe pat, moment în care inculpatul M.D.M. a revenit în cameră și a lăsat, pe una dintre mese, cheile de la încăpere. După cea de-a doua plecare a lui M.D.M., inculpata B.T. a aruncat apa din găleata în care se realiza scurgerea de la chiuvetă în toaleta amenajată la subsol, a spălat pe jos cu o mătură, după care a așteptat să se oprească hemoragia, s-a îmbrăcat, a înfășat copilul împreună cu placenta într-un tricou de culoare roșie, pe care l-a luat din cuier și a lăsat copilul pe pat, închizând ușa cu lacătul.

În continuare, s-a deplasat la spălătoria unde știa că se află inculpatul, i-a predat acestuia cheile și a plecat din spital, fără a-i spune că a născut. Pe drumul spre localitatea Pantelimon, inculpata i-ar fi solicitat telefonic lui M.D.M. să îi cumpere vată, acesta refuzând-o. În ceea ce îl privește pe inculpatul M.D.M., Curtea a reținut că acesta nu a recunoscut săvârșirea faptei, dând o serie de declarații contradictorii, însă diversele sale susțineri au fost contrazise prin declarația martorului B.D. din data de 02 aprilie 2012, prin care acesta a arătat că nu l-a adăpostit niciodată pe inculpat în locuința sa, dar și prin adresa din 25 aprilie 2012 emisă de D.G.P.M.B.

- Serviciul de Analiză a Informațiilor, din care a rezultat localizarea inculpatului, pe baza numărului de telefon folosit, în apropierea Spitalului de Urgență Ilfov, ulterior zilei de 31 ianuarie 2012, după orele 17,00, la care acesta susținea ca ar fi plecat spre localitatea Plosca, în zilele m care făcea naveta. Mai mult, s-a arătat că, deși în toate declarațiile sale, inculpatul a susținut că nu a mai pătruns în încăperea în care s-a născut minora B.M. dinainte de părăsirea acestei încăperi de către inculpata B.T. în dimineața de 31 ianuarie 2012 și până la peste două săptămâni de la abandonarea nou-născutului, motivat de faptul că era frig în locația respectivă, Curtea a remarcat faptul că el însuși s-a contrazis prin propria depoziție din 02 martie 2012, când a arătat că avea un reșou electric în cameră și toate cele necesare traiului.

Pe de altă parte, s-a mai constatat că inculpatul a susținut, dând dovadă de o vădită nesinceritate, faptul că nu știa că inculpata B.T. era însărcinată, în condițiile în care, potrivit raportului de expertiză medico-legală întocmit în cauză, a rezultat că minora B.M. a fost născută la termen, având o greutate de 2.870 grame, situată în limitele normale, iar inculpata B.T., o persoană cu constituție astenică, însărcinată în luna a noua, a întreținut raporturi sexuale normale cu coinculpatul în cursul nopții de 31 ianuarie 2012, potrivit depozițiilor ambilor inculpați. Totodată, inculpatul, posesor al unei diplome de bacalaureat și a două diplome de calificare profesională, era angajat de la data de 23 aprilie 2009 în cadrul unui spital ce deținea și o secție de obstetrică -ginecologie, pe postul de brancardier, având, astfel, numeroase ocazii de a intra în contact cu persoane însărcinate, după cum a arătat și acesta.

Or, s-a apreciat de către Curte că toate aceste aspecte exclud ipoteza susținută de inculpat în sensul că nu ar fi cunoscut/observat starea de graviditate a inculpatei B.T., în condițiile în care cei doi au întreținut raporturi sexuale și anterior rămânerii acesteia însărcinată. Ca urmare, instanța de control judiciar a constatat că, în mod corect, Tribunalul a reținut caracterul contradictoriu al declarațiilor inculpatului și în raport de faptul că acesta a arătat, atât la data de 29 februarie 2012, cât și în fața primei instanțe, că după ce a aflat de găsirea nou-născutului a suspectat-o pe inculpata B.T. de abandonarea lui, acesta neavând niciun motiv rezonabil să o suspecteze pe coinculpată în condițiile în care nu ar avut cunoștință de existența sarcinii.

Cu referire ia pretinsele probleme de natură psihică invocate de inculpatul M.D.M. pentru a motiva inconsecvența propriilor depoziții, Curtea a reținut că, potrivit fișei medicale întocmite cu ocazia plasării acestuia în arest, inculpatul nu se află în evidență cu afecțiuni de ordin psihic, acesta a primit aviz medical necondiționat, atât la data de 21 ianuarie 2010, cât și la data de 25 februarie 2011, pentru desfășurarea activității de brancardier, ne.fiind evidențiate probleme de sănătate mentală. Nu în ultimul rând, în urma audierii nemijlocite a inculpatului de către instanța de apel, sa constatat că nu există îndoială cu privire la starea psihică a acestuia. Concluzionând, Curtea a reținut că, în cauză, există suficiente probe indirecte; pentru a fundamenta convingerea instanței de apel, în acord cu Tribunalul, că inculpatul M.D.M.

este cel care a abandonat nou-născutul în încăperea neîncălzită în care acesta a fost găsit de către martorul D.V.

și anume: declarațiile nesincere ale inculpatului cu privire la necunoașterea sarcinii inculpatei B.T., la ceea ce a făcut în cele două săptămâni ce au urmat nașterii, la motivele pentru care nu a mai pătruns în adăpostul de apărare civilă situat în subsolul Spitalului Județean Ilfov; declarațiile coinculpatei B.T.; rezultatele coroborate ale constatărilor tehnico-științifice efectuate pentru determinarea comportamentului simulat în cazul celor doi inculpați; aspectele referitoare la sacul transparent în care a fost găsit nou-născutul, sac ce se folosea în spital pentru gunoi, iar brancardierii erau cei care se ocupau de evacuarea gunoiului, conform depozițiilor martorului D.V.; convorbirea telefonică ce a avut loc între cei doi inculpați în dimineața zilei de 31 ianuarie 2012; ruperea legăturilor dintre cei doi inculpați ulterior datei de 31 ianuarie 2012, evident, în scopul de a evita descoperirea relației