ÎCCJ, Decizia nr. 206/2015

Decizia

civilă nr. 206/2015

Asupra

recursului de față, prin raportare la dispozițiile art. 499 C.

proc. civ., constată următoarele:

La data de 26 mai 2015, a fost

înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție,

completul de 5 judecători, recursul declarat de SC A. SRL, prin

administrator judiciar B. Timișoara, în contradictoriu cu SC C. SRL Timișoara,

împotriva Deciziei nr. 1.049 din 2 aprilie 2015, pronunțată de Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în

Dosarul nr. x/1/2015.

Cererea de

recurs este motivată în conformitate cu dispozițiile art. 487 alin.

(1) C. proc. civ.

Recurenta a

invocat în drept dispozițiile art. 488 pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ.

și a criticat explicit decizia atacată din perspectiva

nelegalității, susținând, în esență, că, prin

soluția atacată s-ar fi încălcat regulile de procedură,

că aceasta nu ar fi motivată și ar fi rezultatul unei interpretări

greșite a legii și al unei analize incomplete a actelor dosarului.

În cauză

nu au fost identificate motive de ordine publică, în condițiile art.

489 alin. (3) din C. proc. civ.

Recursul a

fost comunicat intimatei SC C. SRL Timișoara, care a formulat întâmpinare,

solicitând motivat, în esență, respingerea recursului, în principal,

ca inadmisibil, iar, în subsidiar, ca nefondat.

Constatând

că cererea de recurs îndeplinește cerințele de formă

prevăzute de art. 486 C. proc. civ., precum și condițiile de

admisibilitate în raport cu prevederile art. 513 alin. (6) C. proc. civ.,

completul de filtru a admis în principiu recursul dedus judecății în

cauză.

Analizând

hotărârea atacată în raport cu actele și lucrările

dosarului, cu criticile formulate de recurentă, cu apărările

intimatei, precum și cu dispozițiile legale incidente, Înalta Curte

constată că recursul este nefondat, pentru considerentele care se vor

expune în continuare.

În

speță, prin hotărârea atacată pe calea recursului, Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, a

respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de SC A.

SRL, prin administrator judiciar B. Timișoara împotriva Deciziei nr. 41/A

din 19 ianuarie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara,

secția a II-a civilă.

Motivul de

casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. nu este

întemeiat.

Potrivit art.

488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate

solicita atunci când, prin hotărârea dată, instanța a

încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage

sancțiunea nulității.

Chiar

dacă, sub imperiul acestui motiv de recurs, se includ cele mai variate

neregularități de ordin procedural, care privesc atât nesocotirea

normelor de ordine publică, precum și a celor stabilite în interesul

exclusiv al părților, pretinsele neregularități

menționate de recurenta nu se circumscriu acestui motiv de casare.

Sub un prim

aspect, se constată că, în mod eronat, societatea recurentă

consideră că, în speță, obiectul cenzurii l-ar constitui două

hotărâri pronunțate în același dosar de insolvență,

dar în etape procesuale diferite.

Având în

vedere faptul că obiectul cererii de chemare în judecată

reprezintă pretenția concretă dedusă judecății,

iar cauza reprezintă temeiul juridic valorificat prin cerere și,

întrucât prin Decizia nr. 41/A din 19 ianuarie 2015 a Curții de Apel

Timișoara s-a soluționat o confirmare plan de reorganizare, iar prin

Decizia nr. 414/A din 16 iunie 2014 a Curții de Apel Timișoara s-a

soluționat o contestație la tabelul de creanțe, rezulta că,

în mod legal, instanța de revizuire a reținut inadmisibilitatea

cererii deduse judecății, ținând cont de inexistența

identității cu privire la cauza și obiectul celor două litigii.

Cum, niciun

argument invocat de recurenta în cadrul acestor critici nu se justifică,

se constată că nu este incident cazul de casare întemeiat pe

dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Nu este

întemeiat nici motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C.

proc. civ.

Susținerile

recurentului privind pretinsele vicii de motivare a deciziei atacate sunt

contrazise de conținutul hotărârii, în care instanța de

revizuire a expus argumentele de fapt, cu referire concretă și

detaliată la hotărârile pretins potrivnice, invocate drept temei al cererii

de revizuire, precum și considerentele pe care le-a avut în vedere la

stabilirea caracterului nepotrivnic al hotărârilor în discuție

și care denotă neîndeplinirea cerințelor de admisibilitate

prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

De asemenea,

în cuprinsul hotărârii, se regăsesc considerentele pentru care au

fost înlăturate, punctual, toate susținerile invocate în

susținerea admisibilității cererii de revizuire.

Se

constată, astfel, că au fost corect examinate toate

împrejurările rezultate din întreg materialul probator administrat, fiind

avute în vedere toate aspectele esențiale pentru pronunțarea

soluției și, întrucât argumentarea este logică și

coerentă, precum și în acord cu normele legale incidente, nu se poate

reține o nemotivare a hotărârii, fiind respectate prevederile art.

425 din C. proc. civ.

Ca atare, se

reține că nu este incident nici cazul de casare pe dispozițiile

art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., motivarea corespunzătoare

permițând verificarea conformității cu legea a hotărârii

atacate.

Și în

ceea ce privește criticile expuse din perspectiva ipotezei de recurs

prevăzută de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte

constată că susținerile recurentei sunt neîntemeiate.

Astfel, se

observă că, argumentele dezvoltate de recurenta în susținerea

acestui motiv vizează încălcarea legii de drept substanțial, mai

precis a condițiilor de admisibilitate a cererii de revizuire în cazul

prevăzut de dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ..

Această

ipoteză nu se regăsește, însă, în considerentele

hotărârii atacate.

În ceea ce

privește cazul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.,

legiuitorul a stabilit că revizuirea unei hotărâri pronunțate

asupra fondului sau care evocă fondul poate fi promovată dacă

există hotărâri potrivnice, date de instanțe de același

grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a

primei hotărâri.

În ceea ce

privește existența condițiilor de admisibilitate a cererii de

revizuire formulate în cauza de SC A. SRL, prin administrator judiciar B.

Timișoara, în cadrul controlului exercitat pe calea recursului, se

constată că secția a II-a civilă a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, ca instanță de revizuire, a

stabilit în mod just faptul că temeiurile de drept ale cauzelor

soluționate prin hotărârile pretins potrivnice sunt diferite,

neputându-se stabili, astfel o încălcare a autorității de lucru

judecat.

Astfel, una

dintre cauze a avut drept temei prevederile art. 75 din Legea nr. 85/2006,

referitoare la contestația la tabelul de creanțe, iar cealaltă a

vizat dispozițiile art. 95 și art. 101 din Legea nr. 85/2006 privind

confirmarea planului de reorganizare, neavând relevanță faptul

că normele legale distincte menționate, ce reglementează

instituții diferite, sunt cuprinse în același act normativ.

În atare

situație, se reține că nu sunt îndeplinite cumulativ

cerințele de admisibilitate a căii de atac în discuție,

prevăzute de textul legal invocat.

Cât

privește dezlegarea dată cererii de revizuire de către Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, se

constată că acestea este conformă dispozițiilor legale

incidente.

În raport cu

considerentele expuse, care relevă legalitatea hotărârii atacate

și întrucât susținerile recurentei formulate prin motivele de recurs

nu sunt întemeiate, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., se

va respinge, ca nefondat, recursul dedus judecății în cauză.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de SC A. SRL prin administrator judiciar B.

Timișoara împotriva Deciziei nr. 1.049 din 2 aprilie 2015,

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția a II - a civilă, în Dosarul nr. x/1/2015.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi, 23 noiembrie 2015.

Procesat de

GGC - N