ÎCCJ, Decizia nr. 185/2015

Decizia

civilă nr. 185/2015

Asupra

recursului de față, prin raportare la dispozițiile art. 499 C.

proc. civ., constată următoarele:

La data de 20 iulie 2015, a fost

înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție,

completul de 5 judecători, recursul declarat de CN A. SA împotriva

Deciziei nr. 690 din 27 februarie 2015, pronunțată de Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în Dosarul

nr. x/1/2014.

Cererea de

recurs este motivată în conformitate cu dispozițiile art. 487 alin.

(1) C. proc. civ.

Recurenta a

invocat în drept dispozițiile art. 488 pct. 7 C. proc. civ. și a

criticat explicit decizia atacată din perspectiva nelegalității,

susținând, în esență, că soluția atacată ar fi

rezultatul unei interpretări greșite a legii și al unei analize

incomplete a înscrisurilor depuse în probațiune.

În cauză

nu au fost identificate motive de ordine publică, în condițiile art.

489 alin. (3) C. proc. civ.

Recursul a

fost comunicat intimatei B., care a formulat întâmpinare, solicitând motivat,

în esență, în principal, anularea recursului, ca nemotivat, iar, în

subsidiar, respingerea recursului, ca nefondat.

După ce

i-au fost comunicate apărările intimatei, recurenta a depus la dosar

răspuns la întâmpinare, solicitând respingerea acestora și

învederând, în esență, că își menține cererea de

recurs astfel cum a fost formulată și motivată.

Constatând

că cererea de recurs îndeplinește cerințele de formă

prevăzute de art. 486 C. proc. civ., precum și condițiile de

admisibilitate în raport cu prevederile art. 513 alin. (6) C. proc. civ.,

completul de filtru a admis în principiu recursul dedus judecății în

cauză.

Analizând

hotărârea atacată în raport cu actele și lucrările

dosarului, cu criticile formulate de recurentă, cu apărările

intimatei, precum și cu dispozițiile legale incidente, Înalta Curte

constată că recursul este nefondat, pentru considerentele care se vor

expune în continuare.

În

speță, prin hotărârea atacată pe calea recursului, Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, a

respins, ca tardivă, cererea de revizuire formulată în temeiul art.

509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. de CN A. SA împotriva Deciziei nr. 379/CM

din 14 octombrie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Constanța,

secția I civilă, și a obligat revizuenta la plata către

intimată a sumei de 700 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

În mod

nejustificat, se susține de către recurentă că ar fi incident

motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ.

Rațiunea

reglementării cazului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1)

pct. 7 C. proc. civ. derivă din necesitatea de a se înlătura

nesocotirea principiului autorității de lucru judecat.

În

speță, acest principiu nu este însă încălcat, având în

vedere că recurenta nu a dovedit faptul că, relativ la termenul de

formulare a cererii sale de revizuire împotriva Deciziei nr. 379/CM din 14

octombrie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Constanța,

secția I civilă, singurul aspect examinat de către instanța

de revizuire, s-ar fi pronunțat vreo soluție contrară, a

cărei autoritate de lucru judecat să fi fost încălcată de

secția a II-a civilă, a Înaltei Curții de Casație și

Justiție.

În atare

situație, se reține că nu sunt îndeplinite cerințele

textului legal invocat.

Cât

privește dezlegarea dată cererii de revizuire de către Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, se

constată că acestea este conformă dispozițiilor legale incidente.

Cererea de

revizuire, astfel cum este reglementată de art. 509 și urm. C. proc.

civ., trebuie să fie formulată în termenul prevăzut de lege

pentru exercitarea acestei căi de atac, după distincțiile

prevăzute în art. 511 C. proc. civ.

În

speță, cererea de revizuire a fost fundamentată în drept pe

dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., caz în care,

potrivit art. 511 alin (1) pct. 8 din codul menționat, revizuirea se poate

exercita în termen de o lună de la data rămânerii definitive a ultimei

hotărâri, în cazul de față, de la data pronunțării,

conform art. 634 alin. (1) pct. 4, coroborat cu alin. (2) teza finală C.

proc. civ., respectiv de la 14 octombrie 2014.

Deoarece

cererea de revizuire în speță a fost formulată la data de 3

decembrie 2014 și având în vedere natura imperativă a termenului fix,

prevăzut de legea procesuală pentru exercitarea unui drept, reiese

că, în mod legal în raport cu dispozițiile art. 185 alin. (1) teza I

C. proc. civ., instanța de revizuire a sancționat nerespectarea

acestuia cu decăderea.

În raport cu

considerentele expuse, care relevă legalitatea hotărârii atacate

și întrucât susținerile recurentei formulate prin motivele de recurs

nu sunt întemeiate, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., se

va respinge, ca nefondat, recursul dedus judecății în cauză.

Având în

vedere soluția dată recursului, față de cererea

formulată de intimată, în considerarea dispozițiilor art. 453

alin. (1), coroborate cu cele ale art. 451 alin. (1) C. proc. civ. și

ținând cont de Factura din 30 iulie 2015 și Chitanța din 3

august 2015, depuse la dosar, Înalta Curte va obliga recurenta la plata sumei

de 800 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, către intimata B.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de CN A. SA împotriva Deciziei nr. 690 din 27

februarie 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția a II-a civilă, în Dosarul nr. x/1/2014.

Obligă

recurenta la plata sumei de 800 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată,

către intimata B.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi, 9 noiembrie 2015.

Procesat de

GGC - N