ÎCCJ, Decizia nr. 1/2017

Decizia civilă nr.

1/2017

Asupra

recursului de față, prin raportare la dispozițiile art. 499 C.

proc. civ., constată următoarele:

La data de 19 aprilie

2016, a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și

Justiție - Completul de 5 Judecători recursul declarat de A.

împotriva Deciziei nr. 135 din 26 ianuarie 2016, pronunțată de Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în Dosarul

nr. x/1/2015.

Cererea de

recurs este motivată în conformitate cu dispozițiile art. 487 alin. (1)

C. proc. civ.

Recurentul a

invocat în drept dispozițiile art. 483, art. 486 și art. 488 alin. (1)

pct. 8 C. proc. civ. și a criticat explicit decizia atacată din

perspectiva nelegalității, susținând că soluția atacată

ar fi rezultatul unei interpretări greșite a legii și al unei

analize incomplete a înscrisurilor depuse în probațiune, întrucât, în

prezentul litigiu ar fi, în opinia sa, îndeplinite condițiile prevăzute

de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recurentul a

arătat, cu referire la istoricul cauzei, la particularitățile

concrete ale celor două cauze finalizate prin hotărârile deduse judecății

și la jurisprudența neunitară în materie, în esență, că,

în mod greșit, instanța de revizuire ar fi reținut lipsa identității

de părți între cele două dosare, cu toate că, în ambele, ar

fi vorba despre aceeași problemă de drept și aceeași situație

de fapt, întrucât reclamanții au lucrat împreună în echipă, în

aceleași condiții de muncă, soluțiile pronunțate

neputând fi, în atare situație, diferite.

Cu referire

la dispozițiile art. 519 C. proc. civ., autorul recursului a susținut

că instanța de revizuire ar fi putut sesiza practica judiciară

neunitară privind aceleași chestiuni de drept și a solicitat

instanței de control judiciar admiterea recursului, casarea hotărârii

atacate și admiterea cererii de revizuire astfel cum a fost formulată,

pronunțarea unei hotărâri prin care să se dea o rezolvare de principiu

chestiunii de drept privind acordarea grupei I de muncă pentru foștii

salariați ai firmelor de electrificare, distribuire și întreținere

rețele electrice, gen B., apoi SC C. SA, în prezent D. ori sesizarea

Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru

dezlegarea unor chestiuni de drept pentru dezlegarea chestiunii de drept menționate.

În speță

nu au fost identificate motive de ordine publică, în condițiile art. 489

alin. (3) C. proc. civ.

Intimata SC

C. SA a formulat întâmpinare, prin care a invocat, în primul rând, în

considerarea art. 485 alin. (1) C. proc. civ., excepția tardivității

recursului.

În

continuare, intimata a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil,

raportat la faptul că motivul de nelegalitate invocat ar viza încălcarea

sau aplicarea greșită a normelor de drept material, iar nu a normelor

de procedură, cum ar fi susținut recurentul.

Pe fond, s-a

solicitat motivat, în esență, respingerea recursului, ca nefondat.

După ce

i-au fost comunicate apărările intimatei, recurentul a depus la dosar

răspuns la întâmpinare, solicitând înlăturarea acestora și

învederând, în esență, că recursul ar fi fost declarat în

termenul legal de 30 de zile și ar fi admisibil, precum și că își

menține cererea de recurs astfel cum a fost formulată și motivată.

Constatând că

cererea de recurs îndeplinește cerințele de formă prevăzute

de art. 486 C. proc. civ., precum și condițiile de admisibilitate în

raport cu prevederile art. 513 alin. (6) C. proc. civ., completul de filtru a

admis în principiu recursul dedus judecății în cauză.

Sub un prim

aspect, se constată că, în raport cu data comunicării hotărârii

atacate (4 martie 2016), depunerea recursului motivat la data de 4 aprilie 2016

(data poștei), s-a făcut cu respectarea termenului de 30 zile, prevăzut

de art. 485 C. proc. civ. cu referire la art. 6 din Legea nr. 76/2012, astfel

încât excepția tardivității recursului, invocată de

intimata SC C. SA în întâmpinare, este nefondată.

Analizând hotărârea

atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile

formulate de recurent, cu apărările intimatei, precum și cu

dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul

este nefondat, pentru considerentele care se vor expune în continuare.

În speță,

prin hotărârea atacată pe calea recursului, Înalta Curte de Casație

și Justiție, secția l civilă a respins, ca inadmisibilă,

cererea de revizuire formulată de A. împotriva Deciziei civile nr. 842 din

21 octombrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția I

civilă.

Instanța

a reținut, în esență, că soluția se impune, în raport

cu dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 și cu faptul că, în

speță, întrucât s-au invocat hotărâri pronunțate în cauze

similare, iar nu identice, în privința altor părți, nu este

întrunită cerința ca hotărârile pretins contradictorii să

fi fost pronunțate într-un litigiu la care să se verifice tripla

identitate de părți, obiect și cauză, astfel încât să

se încalce autoritatea de lucru judecat. S-a apreciat că aplicarea diferită

a dispozițiilor legale la situații de fapt asemănătoare ar

releva, eventual, premisele unei jurisprudențe neunitare la nivelul instanțelor,

pentru care s-au prevăzut mecanisme de unificare, dar care nu reprezintă

un caz de revizuire.

În mod

nejustificat se susține de către recurent că ar fi incident

motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Rațiunea

reglementării cazului de revizuire invocat de către recurentul

revizuent, respectiv cel întemeiat pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct.

8 C. proc. civ., derivă din necesitatea de a se înlătura nesocotirea

principiului autorității de lucru judecat.

Acest text nu

poate justifica examinarea fondului cauzei, cu referire la hotărârile

pretins contradictorii, invocate drept temei al revizuirii.

Legiuitorul a

urmărit ca, prin decizia supusă cenzurii instanței de control

judiciar, să nu se pronunțe o soluție contrară unei alte

hotărâri pronunțate într-o cauză identică.

În speță,

acest principiu nu este însă încălcat, instanța de revizuire

stabilind în mod legal că nu sunt îndeplinite cerințele textului

legal invocat.

Astfel,

instanța a procedat în conformitate cu dispozițiile art. 513 alin. (3)

C. proc. civ., examinând cu prioritate admisibilitatea cererii de revizuire

deduse judecății și pronunțând soluția exclusiv cu

privire la acest aspect.

În același

context, se observă că nu pot fi reținute argumentele dezvoltate

de recurent, ce vizează încălcarea legii de drept substanțial,

mai precis a condițiilor de admisibilitate a cererii de revizuire în cazul

prevăzut de dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Ipoteza de

nelegalitate expusă de către parte, nu se regăsește în

considerentele hotărârii atacate.

În ceea ce

privește cazul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.,

legiuitorul a stabilit că revizuirea unei hotărâri pronunțate

asupra fondului sau care evocă fondul poate fi promovată dacă

există hotărâri potrivnice, date de instanțe de același

grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a

primei hotărâri.

Relativ la

existența condițiilor de admisibilitate a cererii de revizuire

formulate în cauză de A., în cadrul controlului exercitat pe calea

recursului, se constată că Secția l civilă a Înaltei Curți

de Casație si Justiție, ca instanță de revizuire, a

stabilit în mod just faptul că dosarele în care s-au pronunțat hotărârile

pretins potrivnice nu au aceleași părți, neputându-se stabili,

astfel, o încălcare a autorității de lucru judecat.

În atare

situație, se reține că, într-adevăr, nu sunt îndeplinite

cumulativ cerințele de admisibilitate a caii de atac in discuție,

prevăzute de textul legal invocat.

Analizarea

aspectelor concrete menționate în cererea dedusă judecății

relevă faptul că ceea ce semnalează în fapt recurentul -

revizuent este o pretinsă jurisprudență neunitară, vizând o

anume chestiune de drept, soluționată diferit de instanțe, însă

mijlocul procedural ales de parte nu permite reglarea practicii judiciare pe

această cale, legiuitorul prevăzând în acest scop alte modalități.

Cât privește

cererea recurentului de pronunțare a unei hotărâri prin care să

se dea o rezolvare de principiu chestiunii de drept privind acordarea grupei I

de muncă pentru foștii salariați ai firmelor de electrificare,

distribuire și întreținere rețele electrice, gen B., apoi SC C.

SA, în prezent D. ori de sesizare a Înaltei Curți de Casație și

Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept pentru

dezlegarea chestiunii de drept menționate, Înalta Curte constată, pe

de o parte, că aceasta excedează competenței și limitelor

învestirii instanței în calea de atac a recursului, iar, pe de altă

parte că, față de dispozițiile art. 906 alin. (2) C. proc.

civ., chestiunile de drept care se solicită a fi dezlegate nu au legătură

cu soluționarea recursului dedus judecății, care este exercitat

împotriva unei hotărâri pronunțate în revizuire.

Cât privește

dezlegarea dată cererii de revizuire de către Înalta Curte de Casație

și Justiție, secția l civilă, se constată că

acestea este, așa cum s-a expus anterior, conformă dispozițiilor

legale incidente.

În raport cu

considerentele expuse, care relevă legalitatea hotărârii atacate și

întrucât susținerile recurentului formulate prin motivele de recurs nu

sunt întemeiate, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., se va

respinge, ca nefondat, recursul dedus judecății în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de A. împotriva Deciziei nr. 135 din 26 ianuarie

2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția I civilă, în Dosarul nr. x/1/2015.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi, 16 ianuarie 2017.