ÎCCJ, Decizia nr. 197/2017

Hotărârea pronunțată de instanța de recurs Prin decizia nr. 2030 din 25 octombrie 2014, pronunțată în Dosarul nr. x/95/2015**, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 1581 din 9 martie 2016 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă, reținând că, în raport de dispozițiile art. 483 alin. (2) C. proc. civ., decizia atacată nu este supusă recursului. Decizia a fost pronunțată în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., nefiind supusă niciunei căi de atac.

Contestația în anulare formulată împotriva hotărârii de la pct. 1 Împotriva deciziei menționate la pct. 1, recurentul-reclamant A. a formulat contestație în anulare, care a fost înregistrată sub nr. x/1/2016 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă.

Hotărârea prin care a fost soluționată contestația în anulare Prin decizia nr. 58 din 13 ianuarie 2017, pronunțată în Dosarul nr. x/1/2016, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a respins contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei menționată la pct. 1.

Revizuirea declarată împotriva hotărârii menționate la pct. 3 Împotriva deciziei menționate la pct. 3, contestatorul A. a formulat cerere de revizuire, care a fost înregistrată sub nr. x/1/2017 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă.

Hotărârea prin care a fost soluționată cererea de revizuire Prin decizia nr. 436 din 14 martie 2017, pronunțată în Dosarul nr. x/1/2017, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire menționată la pct. 4.

Calea de atac exercitată împotriva hotărârii menționate la pct. 5 Împotriva deciziei menționate la pct. 5, revizuentul A. a declarat recurs, cererea fiind înregistrată sub nr. x/1/2017 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, completul de 5 judecători. În esență, prin memoriul de recurs, revizuentul expune critici cu privire la derularea procedurilor judiciare și hotărârile pronunțate în cauzele menționate la pct. 1-5. II. Procedura de filtrare a recursului Recursul fiind de competența Înaltei Curți, a fost urmată procedura de pregătire a dosarului și procedura de filtrare reglementată de art. 493 C. proc. civ. Prin raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, magistratul-raportor a concluzionat în sensul că recursul nu este admisibil. Prin Încheierea din camera de consiliu de la 22 mai 2017, completul de filtru a analizat raportul, a constatat că este întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. și a dispus comunicarea acestuia către părți. Recurentul a formulat punct de vedere, înregistrat la dosar la data de 26.05.2017. III. Considerentele Înaltei Curți Analizând cererea de recurs în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este admisibil pentru considerentele arătate în continuare. În raport cu dispozițiile art. 129 din Constituție și ale art. 457 alin. (1) C. proc. civ., admisibilitatea unei căi de atac și, pe cale de consecință, provocarea unui control judiciar al hotărârii judecătorești este condiționată de exercitarea acesteia în condițiile legii, instanța fiind obligată să examineze căile de atac cu care este învestită prin prisma îndeplinirii condițiilor de exercitare stabilite de legea procesuală și să respingă, ca inadmisibilă, orice cale de atac neconformă acestora. În cauză, calea de atac a fost exercitată împotriva unei hotărâri pronunțate în soluționarea unei cereri de revizuire, care, potrivit art. 513 alin. (5) C. proc. civ., „este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită” [nefiind incidente dispozițiile art. 513 alin. (6) C. proc. civ., conform cărora „Dacă revizuirea s-a cerut pentru hotărâri potrivnice, calea de atac este recursul. În cazul în care revizuirea a fost soluționată de una dintre secțiile Înaltei Curți de Casație și Justiție, recursul este de competența completului de 5 judecători”]. În speță, hotărârea a cărei revizuire s-a cerut, fiind pronunțată în soluționarea unei contestații în anulare, este „este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată”, potrivit art. 508 alin. (4) C. proc. civ. Or, hotărârea ce a format obiectul contestației în anulare este o hotărâre care a fost pronunțată în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., nefiind supusă niciunei căi de atac. În acord cu dispozițiile menționate, se constată că decizia ce formează obiectul recursului este o hotărâre care nu este supusă niciunei căi de atac, deci nici căilor de atac date în competența completului de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție potrivit art. 24 din Legea nr. 304/2004 ori altor dispoziții legale. Recunoașterea unor căi de atac, în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală, constituie o încălcare a principiului legalității, consacrat expres de dispozițiile art. 7 C. proc. civ., precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și a autorităților și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept. Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca inadmisibil.