ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 436/2017

Decizia nr. 436/2017 Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin decizia nr. 2030 din 25 octombrie 2014, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 1581 din 9 martie 2016 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă, reținând că, în raport de dispozițiile art. 483 alin. (2) C. proc. civ., decizia atacată nu este supusă recursului. Hotărârea a fost dată fără nicio cale de atac. Împotriva acestei decizii, reclamantul A. a formulat calea de atac intitulată „cerere în anulare act procedural”. Învestită cu soluționarea cererii, Înalta Curte, având în vedere că cererea formulată de petent, intitulată „cerere în anulare act procedural” vizează o decizie a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în recurs, a calificat calea de atac exercitată ca fiind o contestație în anulare întemeiată pe dispozițiile art. 503 C. proc.

civ. Prin decizia nr. 58 din 13 ianuarie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, s-a respins contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 2030 din ședința din camera de consiliu din data de 25 octombrie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, pronunțată în Dosarul nr. x/95/2015**. În considerentele deciziei s-au reținut următoarele: Decizia împotriva căreia a fost exercitată contestația în anulare a fost pronunțată în complet de filtru, în condițiile art 493 alin. (5) C. proc. civ., soluția fiind aceea de respingere, ca inadmisibil, a recursului promovat de către reclamant. Înalta Curte a reținut că, în completul de filtru, se analizează admisibilitatea căii de atac, respectiv aspecte ce țin de legalitatea declarării recursului, îndeplinirea condițiilor de formă prevăzute la art. 486 C. proc.

civ., încadrarea motivelor de casare stipulate de art. 488 C. proc. civ., precum și respectarea termenului de declarare a căii de atac. Prin urmare, procedura examinării admisibilității recursului în complet de filtru vizează doar aspecte pur formale, care nu presupun analiza pe fond a motivelor de recurs invocate de către parte. Potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., „în cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplinește cerințele de formă, că motivele de casare invocate și dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 C. proc. civ. sau că recursul este vădit nefondat, anulează sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunțată, tară citarea părților, care nu este supusă nieiunei căi de atac.” Rezultă deci, că legiuitorul a optat ca deciziile pronunțate în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc.

civ. să nu fie supuse niciunei căi de atac, ceea ce conduce la concluzia că aceste hotărâri nu pot fi atacate nici cu revizuire și nici cu contestație în anulare. Ca atare, în aplicarea dispozițiilor legale sus-menționate, împotriva deciziei nr. 2030 din data de 25 octombrie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, nu poate fi exercitată nicio cale de atac, ordinară sau extraordinară, inclusiv contestație în anulare. Pentru considerentele prezentate, Înalta Curte, constatând că nu sunt întrunite cerințele de admisibilitate prevăzute de art. 503 C. proc. civ., a respins contestația în anulare ca inadmisibilă. Împotriva deciziei nr. 58 din 13 ianuarie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, a formulat cerere de revizuire revizuentul A. Examinând cererea de revizuire, în raport de excepția de inadmisibilitate, invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară în raport cu dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc.

civ., Înalta Curte constată următoarele: Potrivit dispozițiilor art. 509 alin. (1) C. proc. civ., revizuirea este o cale extraordinară de atac de retractare, ce poate fi exercitată doar în cazul unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul și care poate fi cerută doar pentru ipotezele prevăzute la pct. 1-11 ale art. 509 alin. (1) C. proc. civ. Din formularea textului legal, rezultă că enumerarea categoriilor de hotărâri ce pot fi atacate cu revizuire este limitativă și, prin urmare, nu este admisibilă formularea unei cereri de revizuire decât cu privire la hotărârile judecătorești expres și limitativ prevăzute de art. 509 C. proc. civ., deoarece, în alt fel, s-ar ajunge să se încalce principiul legalității căii de atac, potrivit căruia orice cale de atac poate fi exercitată doar dacă este prevăzută de lege și în condițiile impuse de aceasta.

Cum, în speță, hotărârea atacată este dată în cadrul soluționării unei contestații în anulare, ce a fost respinsă ca inadmisibilă, aceasta nu este, în niciun caz, o hotărâre ce evocă fondul, nefiind supusă, prin urmare, căii de atae a revizuirii. Condiția ca hotărârea a cărei revizuire se cere să evoce fondul pricinii este impusă de caracterul acestei căi extraordinare de atac care este o cale de retractare, prin care se cere instanței de judecată care a soluționat fondul unui proces să revină asupra hotărârii atacate, invocându-se împrejurări noi care, de regulă, s-au ivit ulterior pronunțării hotărârii. Prin urmare, constatându-se că, în speță, prin decizia ce se tinde a fi revizuită, s-a respins o contestație în anulare, ca inadmisibilă, se reține că o asemenea hotărâre nu face parte din cele pentru care legiuitorul a prevăzut calea extraordinară de atac a revizuirii.

Așa fiind, în considerarea celor ce preced, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. urmează a fi respinsă, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr, 58 din 13 ianuarie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă. Definitivă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 martie 2017.