ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4463/2013

Asupra recursului civil de față, constată următoarele; Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București sub nr. 7879/4 din 03 septembrie 2008 reclamanta SCM O.R.R.I.S. a chemat în judecată pe pârâta SC A.P. SA solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtei să lase reclamantei în deplină proprietate și posesie spațiul comercial situat în București, Bd. C.B. nr. 116, sector 4 și evacuarea pârâtei din spațiul respectiv. În motivarea cererii, reclamanta a arătat faptul că este proprietara spațiului comercial litigios în baza titlului de proprietate reprezentat de Sentința civilă nr. 10030/2001, rămasă definitivă și irevocabilă, pronunțată de către Tribunalul București, secția comercială.

Prin hotărârea judecătorească invocată se reține predarea de către Cooperativa Meșteșugărească A.P. - fosta deținătoare a spațiului comercial, respectiv că se primește de către reclamantă, printre alte spații comerciale, și cel ce face obiectul litigiului. A mai învederat reclamanta faptul că pârâta, deși nu deține niciun titlu care să-i confere dreptul de a folosi și de a culege fructele asupra spațiului din B-dul C.B. nr. 116, sector 4, ocupă la momentul sesizării instanței, spațiul respectiv. În drept au fost invocate prevederile art. 480 - 481 C. civ. La data de 20 noiembrie 2008, prin serviciul registratură, pârâta a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca inadmisibilă susținând că Sentința civilă nr. 10030 din 06 decembrie 2001 invocată de către reclamantă nu îi este opozabilă.

De asemenea, pârâta a invocat, printre altele, și excepția lipsei calității procesuale active a SCM O.R.R.I.S., lipsa calității de reprezentant a numitului P.M. și lipsa calității procesuale pasive a SC A.P. SA. Prin încheierea de ședință din 19 ianuarie 2009, instanța a respins ca neîntemeiate excepția inadmisibilității cererii și excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de către pârâtă. Prin Sentința civilă nr. 4 758/6.0 7.2009 Judecătoria sectorului 4 București a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 4 București și a declinat în favoarea Tribunalului București competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta SCM O.R.R.I.S. în contradictoriu cu pârâta SC A.P.

SA având ca obiect "revendicare și evacuare". Împotriva acestei hotărâri la data de 14 iulie 2009 SCM O.R.R.I.S. a declarat recurs, care a fost respins prin Decizia civilă nr. 292 din 09 februarie 2010 pronunțată de Tribunalul București în Dosarul nr. 33889/3/2009. În considerentele deciziei, instanța de control judiciar a reținut faptul că atât reclamanta, cât și pârâta invocă asupra imobilului menționat un drept de proprietate, dobândit în baza unor titluri diferite, respectiv reclamanta invocă drept titlu Sentința civilă nr. 10030/3/2001 pronunțată de Tribunalul București, secția comercială, iar pârâta invocă drept titlu Sentința civilă nr. 167/SC din 20 martie 1991 pronunțată de Judecătoria sectorului 3 și art. 65 alin. (1) din Legea nr. 31/1990.

S-a apreciat că deși recunoașterea unui drept de proprietate nu vizează o faptă obiectivă de comerț, natura juridică a litigiului este una comercială, în raport de dispozițiile art. 4 C. com. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a comercială, la data de 27 octombrie 2010. În ședința publică din 15 mai 2012, pârâta SC A.P. SA a invocat excepția lipsei capacității procesuale de folosință a reclamantei SCM O.R.R.I.S., precum și excepția prescripției achizitive de 30 de ani. Ulterior, pârâta și-a precizat poziția procesuală, arătând că înțelege să invoce, în contradictoriu cu reclamanta, pe cale de cerere reconvențională, prescripția achizitivă de 30 de ani, dar și prescripția de 10 - 20 ani.

De asemenea, pârâta SC A.P. SA a formulat și cerere de chemare în garanție pentru evicțiune a Uniunii Cooperației Meșteșugărești. Prin Sentința civilă nr. 8345 din 12 iunie 2012 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, s-a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei invocată de către pârâtă și s-a respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta SCM O.R.R.I.S. în contradictoriu cu pârâta SC A.P. SA. Totodată, s-a admis excepția tardivității formulării cererii reconvenționale invocată de reclamantă și s-a dispus judecarea separată a cererii reconvenționale și a cererii de chemare în garanție formulate de pârâta-reclamantă SC A.P.

SA, prin formarea unui nou dosar. În pronunțarea soluției, urmare a analizării datelor dosarului, instanța de fond a reținut următoarele: Raportat la obiectul cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta SCM O.R.R.I.S. în contradictoriu cu pârâta SC A.P. SA prin care s-a solicitat obligarea pârâtei să lase reclamantei în deplină proprietate și posesie spațiul comercial situat în București, B-dul C.B.

nr. 116, sector 4 și evacuarea pârâtei din spațiul respectiv, s-a avut în vedere în privința excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei invocată de către pârâtă, că excepția este neîntemeiată, fiind respinsă, reținându-se faptul că reclamanta a înțeles să investească instanța cu o acțiune în revendicare și evacuare, invocând un titlu în favoarea sa (respectiv Sentința civilă nr. 10030 din 06 decembrie 2001 pronunțată de Tribunalul București, secția comercială), aspect care conduce la teza comparării de titluri, și care îi conferă astfel calitate procesuală activă.

Pe fondul cauzei, tribunalul reține că atât reclamanta, cât și pârâta, invocă asupra imobilului menționat un drept de proprietate, dobândit în baza unor titluri diferite, reclamanta potrivit Sentinței civile nr. 10030 din 06 decembrie 2001 pronunțată de Tribunalul București, secția comercială, iar pârâta potrivit Sentinței civile nr. 167/SC din 20 martie 1991 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 și art. 65 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 împrejurare care implică compararea titlurilor invocate. Tribunalul în analizarea titlului invocat de către reclamantă reține că prin Sentința civilă nr. 10030 din 06 decembrie 2001 pronunțată de Tribunalul București, secția comercială, în cauza privind pe reclamanta SCM O.R.R.I.S.

și pe pârâta Cooperativa Meșteșugărească A.P. a fost admisă cererea de intervenție a ANCOM - UCECOM, a fost admisă cererea formulată de reclamanta SCM O.R.R.I.S. împotriva pârâtei Cooperativa Meșteșugărească A.P. și s-a luat act de tranzacția părților în cuprinsul căreia s-a făcut mențiunea conform căreia s-a convenit ca împărțirea patrimoniului Cooperativei "A.P." să se facă în conformitate cu dispozițiile art. 42, 47 și 48 din Decretul nr. 31/1954, proporțional cu numărul membrilor cooperatori care își desfășurau activitatea în cadrul secției de reparații ceasuri a Cooperativei "A.P." și care au hotărât desprinderea acestei secții și constituirea SCM "O.R.R.I.S.". La stabilirea cotei de patrimoniu care revenea SCM "O.R.R.I.S." s-au avut în vedere și concluziile expertizei contabile reținute de instanța penală la pronunțarea Sentinței penale nr. 659 din 22 mai 2000 a Judecătoriei Sectorului 3 București în Dosarul penal nr. 11153/1997, rămasă definitivă.

Se reține astfel, că s-a convenit de către părțile în litigiu: predarea gratuită și în deplină proprietate, pentru unele și în cotă indiviză pentru altele a următoarelor spații comerciale aflate în proprietatea Cooperativei "A.P.", iar la pct. 2 a fost menționată unitatea 29 cu adresa B-dul C.B. nr. 116, sector 4, cu o suprafață de 35,50 mp. S-a agreat totodată ca spațiile predate (printre care și cel din litigiu), să fie evacuate de către Cooperativa Meșteșugărească A.P. și să fie lăsate în deplină proprietate SCM "O.R.R.I.S." care va efectua formalitățile de întocmire a cărții funciare și întabulare a dreptului de proprietate, exclusiv sau în indiviziune după caz. S-a avut în vedere că Sentința civilă nr. 10030 din 06 decembrie 2001 pronunțată de Tribunalul București, secția comercială, a rămas definitivă și irevocabilă.

Instanța de fond observă că în cuprinsul considerentelor acestei hotărâri a fost consemnat faptul că, în baza art. 137 C. proc. civ., față de cererea precizatoare depusă de reclamantă în dosarul de fond nr. 2915/1999 la data de 08 iunie 1999 prin care s-a precizat cadrul procesual, în sensul că înțelege să se judece cu pârâta Cooperativa A.P. și, având în vedere și adresa ORCMB, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a SC A.P. SA, respectiv a dispus scoaterea din cauză a acestei societăți. Instanța a admis cererea de intervenție a ANCOM - UCECOM în favoarea pârâtei Cooperativa A.P., constatând că ANCOM - UCECOM este în baza textelor de lege menționate, reprezentant legal al pârâtei.

Prin urmare, având în vedere aspectele evocate, tribunalul în pronunțarea soluției reține că titlul invocat de către reclamantă nu îi este opozabil pârâtei. În ceea ce privește titlul pârâtei, instanța de fond reține că acesta este reprezentat de Sentința nr. 167/SC/1991 definitivă și irevocabilă (Dosar nr. 204/SC/1991 - Judecătoria Sector 3), prin care s-a autorizat constituirea SC A.P. SA reținându-se că imobilul a intrat astfel în patrimoniul pârâtei. S-a avut în vedere că, această hotărâre nu a fost pronunțată în vreo cauză în care reclamanta să fi avut calitatea de parte. Dincolo de aspectele care reies din Sentința penală nr. 659 din 22 mai 2000 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București în Dosarul nr. 11153/1997, prin care s-a dispus anularea înscrisurilor falsificate, respectiv a extrasului din stenograma Adunării Generale din 12 decembrie 1990 a Cooperativei A.P., precum și a contractului de societate și a statutului SC A.P.

SA autentificate sub nr. 3475 din 12 martie 1991 la fostul Notariat de Stat Local al Sectorului 6 București, respectiv de mențiunile Deciziei civile nr. 1442 din 04 noiembrie 2002 pronunțată de Curtea de Apel București în Dosarul nr. 1202/2002, sau cele rezultate din considerentele Deciziei nr. 4723 din 13 octombrie 2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, în Dosarul nr. 1863/2005, instanța de fond s-a raportat la titlul invocat de către reclamantă în dovedirea calității sale de proprietar. Titlul invocat de către reclamantă, respectiv Sentința civilă nr. 10030 din 06 decembrie 2001 pronunțată de Tribunalul București, secția comercială, reprezintă o hotărâre de expedient, urmare a tranzacției încheiate de către reclamanta din cauza de față și Cooperativa Meșteșugărească A.P., parte diferită de pârâta din litigiul de față, care a fost scoasă din cauză, urmare și a poziției procesuale exprimată de reclamantă.

S-a avut în vedere prin tranzacție, părțile nu pot însă conveni asupra unor bunuri care nu le aparțin. Practic, pentru a-și susține acțiunea în revendicare, reclamanta trebuia să probeze în mod concludent că imobilul situat în București, Bd. C.B. nr. 116, sector 4 s-a aflat în proprietatea exclusivă a Cooperativei Meșteșugărești " A.P.", sens în care proprietatea trebuia dovedită cu acte primare de proprietate, cu atât mai mult cu cât, în cuprinsul Sentinței civile nr. 10030 din 06 decembrie 2001 pronunțată de Tribunalul București, secția comercială, se face o mențiune generică: predarea gratuită și în deplină proprietate, pentru unele și în cotă indiviză pentru altele a următoarelor spații comerciale aflate în proprietatea Cooperativei "A.P.", iar la pct. 2 a fost menționată unitatea 29 cu adresa B-dul C.B.

nr. 116, sector 4, cu o suprafață de 35,50 mp, fără alte detalii. Prin urmare, reține tribunalul faptul că aceste aspecte nu au fost dovedite în cauză, respectiv nu s-au depus la dosar înscrisuri, acte primare de proprietate pentru societatea care a tranzacționat acest imobil către reclamanta din litigiul de față, neputându-se verifica dacă a fost vorba de o proprietate exclusivă sau de o coproprietate a spațiului comercial respectiv. Niciunul din înscrisurile depuse la dosar (inclusiv procesul-verbal încheiat la data de 09 iulie 1980 și în care se face referire la realizarea unui punctaj efectuat între Uniune și cooperativă, la sumele virate și spațiile primite, fără a se menționa cu ce titlu, în perioada 1974 - 1978), nu poate constitui vreo dovadă a titlului de proprietate în favoarea reclamantei.

Se remarcă faptul că, între părți au existat numeroase litigii, și așa cum s-a reținut și în cuprinsul Deciziei nr. 383 din 25 ianuarie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, în Dosarul nr. 47620/3/2005, hotărârea arbitrală obținută de reclamantă nr. 342/2002 nu-i este opozabilă pârâtei din cauza de față. Mai mult decât atât, nu se poate vorbi de vreo putere de lucru judecat care să decurgă dintr-o hotărâre de expedient, întrucât din interpretarea art. 271 și art. 272 C. proc. civ. rezultă că hotărârile care consfințesc învoiala reprezintă o transpunere a convențiilor părților, ceea ce nu echivalează cu o judecată întemeiată pe probe și fondată pe convingerile instanței.

Pentru considerentele expuse, instanța de fond a apreciat că nu se mai impune analizarea restului apărărilor și a titlului pârâtei, respectiv a situației juridice a acesteia, astfel că, în temeiul art. 480 C. civ., a respins acțiunea în revendicare formulată de către reclamantă, ca neîntemeiată. În ceea ce privește capătul de cerere vizând evacuarea pârâtei din imobilul respectiv, acesta a fost respins ca neîntemeiat, drept consecință a soluției din capătului principal al acțiunii introductive. Întrucât abia la termenul de judecată din data de 15 mai 2012, pârâta SC A.P. SA a înțeles să învestească instanța cu o cerere reconvențională având ca obiect constatarea intervenirii prescripției achizitive de 30 de ani, respectiv de 10 - 20 ani, cerere în privința căreia reclamanta a înțeles să invoce tardivitatea formulării acesteia, ținând cont de actele dosarului, momentul invocării și prevederile art. 119 alin. (3) C. proc.

civ., art. 61 și art. 63 C. proc. civ., tribunalul a admis excepția tardivității formulării cererii reconvenționale și a dispus judecarea separată a cererii reconvenționale și a cererii de chemare în garanție prin formarea unui nou dosar. Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termenul legal, reclamanta SCM O.R.R.I.S. înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a V-a civilă, prin care a solicitat modificarea în totalitate a sentinței atacate invocând motive de nelegalitate și netemeinicie. Prin Decizia civilă nr. 513 din 05 decembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta SCM O.R.R.I.S., împotriva Sentinței civile nr. 8345 din 12 iunie 2012 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în Dosarul nr. 51828/3/2010 în contradictoriu cu intimata pârâtă SC A.P.

SA. În pronunțarea soluției, instanța de apel a avut în vedere următoarele considerente: Dreptul de proprietate invocat de reclamantă îl reprezintă Sentința civilă nr. 10030 din 6 decembrie 2001, constatându-se că în mod judicios, Tribunalul București, procedând la analizarea titlului de proprietate invocat de reclamanta SCM O.R.R.I.S. a constatat, cu prioritate, faptul că în această sentință figurează, în calitate de pârâtă, Cooperativa Meșteșugărească A.P. - care nu se identifică cu pârâtă din litigiul de față. Mai mult, în Sentința civilă nr. 10030 din 6 decembrie 2001 instanța a precizat, în mod expres în practicaua hotărârii, că SC A.P. SA (pârâtă în prezenta cauză) nu are calitate procesuală, în raport de Decizia nr. 3525 din 11 decembrie 2001 a Curții de Apel București.

Se reține așadar, că reclamanta încearcă să valorifice un titlu de proprietate, respectiv o sentință civilă, față de o pârâtă - SC A.P. SA, cu care nu s-a judecat în litigiul finalizat prin pronunțarea Sentinței civile nr. 10030 din 6 decembrie 2011, astfel încât această hotărâre nu îi este opozabilă.

Față de acest aspect esențial, apreciază instanța de apel că celelalte susțineri (respectiv, dacă hotărârea de expedient, în lipsa actelor de proprietate primare, reprezintă un titlu de proprietate declarativ sau constitutiv de drepturi) nu se mai impune a fi analizate de către instanța de control judiciar, în condițiile în care, urmare a analizării detaliate a probatoriului administrat la judecata în fond, prima instanță a reținut, în mod corect că Sentința civilă nr. 10030 din 6 decembrie 2001, invocată de reclamantă ca izvor al dreptului său de proprietate, nu poate fi opusă pârâtei, care nu a fost parte la soluționarea litigiului din anul 2001, astfel încât, în temeiul art. 296 C. proc. civ., curtea de apel a respins apelul ca nefondat.

Împotriva deciziei menționate mai sus a declarat recurs, în termen legal, reclamanta SCM O.R.R.I.S., criticând hotărârea atacată ca fiind nelegală pentru motivele de recurs înscrise în art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâta SCM O.R.R.I.S. a arătat că a înțeles să cheme în judecată pârâta SC A.P. SA întrucât aceasta ocupă spațiul comercial proprietatea sa. Astfel, în raport de apărările formulate de societatea-pârâtă în fața instanței de fond, cu privire la inopozabilitatea Sentinței civile nr. 10030/2011 pronunțată de Tribunalul București, secția comercială, se susține de recurentă că, în mod cu totul eronat, instanța de apel a considerat ca scopul pentru care intimata pârâtă a fost acționată în judecată ar viza calitatea acesteia de parte rezultată din Sentința civilă nr. 10030/2011.

Arată recurenta că în mod greșit constată instanța de apel că atâta timp cât SC A.P. SA nu a fost parte în Hotărârea nr. 10030/2011, sentința nu ar fi opozabilă acesteia și deci, nu ar avea calitate procesual pasivă în cadrul acestui dosar. Mai mult decât atât, se apreciază greșit că celelalte aspecte invocate nu ar mai trebui soluționate. Recurenta reclamantă apreciază că, sub aspect procedural, argumentele instanței potrivit cărora intimata-pârâtă nu ar avea calitate procesuală pasivă în cauză, ar fi trebuit să fie puse în discuția părților, în acord cu respectarea principiului contradictorialității. Cum această împrejurare nu a fost respectată, consideră că a fost încălcat principiul contradictorialității, astfel încât hotărârea a fost dată cu încălcarea dispozițiilor legale, impunându-se casarea acesteia în temeiul dispozițiilor art. 105 alin. (2) C. proc.

civ. Soluția este criticată de recurentă și pentru faptul că instanța de fond nu a procedat la compararea titlurilor de proprietate deținute de cele două părți, ceea ce reclama analiza titlurilor de proprietate invocate. Susține recurenta că în mod greșit instanța de fond a respins acțiunea, analizând doar titlul său de proprietate, apreciind, în final, că nu a demonstrat calitatea de proprietar și drept urmare nu s-a mai impus a fi analizat și titlul de proprietate al intimatei-pârâte. Argumentează recurenta că în condițiile în care instanța de fond a apreciat că SC A.P. SA justifică calitatea prin prisma ocupării spațiului în baza unui presupus titlu de proprietate, tribunalul trebuia să fi analizat și comparat titlurile invocate.

Recurenta arată că, susținerea instanței de apel potrivit căreia "în mod judicios" Tribunalul București a constatat că în Hotărârea nr. 10030/2011 figurează în calitate de pârâtă o altă persoană, este eronată și în contradicție cu opinia instanței de fond, atâta timp cât cererea de chemare în judecată a fost respinsă de către prima instanță, nu pentru că figura o altă persoană ca pârâtă în cadrul Hotărârii nr. 10030/2001, ci datorită aprecierii faptului că "nu se mai impune analizarea restului apărărilor și a titlului de proprietate a pârâtei, respectiv a situației juridice a acesteia", urmare a faptului că "niciunul dintre înscrisurile depuse la dosar nu poate constitui o dovadă a titlului de proprietate în favoarea reclamantei". Consideră că se impune casarea cu trimitere spre rejudecare a cauzei, deoarece în fața instanței de apel a depus înscrisuri pentru a demonstra calitatea de proprietar a Cooperativei la nivelul anului 2001 și deci posibilitatea acesteia de a le transmite proprietatea prin tranzacția efectuată, împrejurare care ar fi confirmat titlul de proprietate invocat.

Întrucât toate aceste apărări nu au mai fost analizate de instanța de apel, solicită admiterea recursului și casarea cu trimitere spre rejudecare a cauzei la Curtea de Apel București pentru analizarea apărărilor formulate. Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele de recurs învederate și dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente: Reclamanta a criticat, prin cerea de recurs, hotărârea atacată pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

Cu toate acestea, încadrarea în drept a criticilor formulate va fi realizată de către instanța de recurs în condițiile art. 306 alin. (3) potrivit căruia "indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului, dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304". În analiza primului motiv de recurs invocat de reclamantă care se referă la un aspect procedural privind încălcarea formelor de procedură constând în aceea că, instanța de apel nu ar fi pus în dezbaterea contradictorie a părților excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, Înalta Curte constată că, deși motivul a fost încadrat de recurentă în dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc.

civ., dezvoltarea criticilor formulate face posibilă încadrarea acestora în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., ce va fi analizat ca atare. În raport de încadrarea în drept astfel realizată a criticilor formulate, Înalta Curte va constata nelegalitatea hotărârii pronunțate de instanța de apel întrucât decizia atacată a fost dată cu încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ.

Din perspectiva respectării regulilor procedurale care guvernează procesul civil, trebuie remarcat faptul că părțile au posibilitatea legală de a participa în mod activ la desfășurarea judecății atât prin susținerea și dovedirea drepturilor proprii, cât și prin dreptul de a combate apărările părții potrivnice și de a-și exprima poziția procesuală față de măsurile pe care instanța le poate dispune, inclusiv asupra aspectelor de nelegalitate care ar putea fi invocate din oficiu de instanță, astfel cum este și excepția dirimantă referitoare la calitatea procesuală pasivă. În speță, în cadrul primului ciclu procesual finalizat prin Sentința civilă nr. 8345 din 12 iunie 2012 a Tribunalului București, secția a IV-a civilă, instanța a pronunțat soluția de respingere a acțiunii în revendicare și evacuare promovată de reclamanta SCM O.R.R.I.S., apreciind asupra necesității comparării titlurilor de proprietate invocate de părțile litigante.

Astfel, în analiza preliminară realizată de instanța de fond asupra titlului reclamantei, s-a concluzionat că aceasta nu a demonstrat calitatea sa de proprietar și, în consecință, a apreciat că nu s-ar mai impune a se analiza și titlul de proprietate invocat de pârâta SC A.P. SA. Ca urmare a apelului exercitat de către reclamanta SCM O.R.R.I.S., cauza a fost soluționată pe excepția lipsei calității procesuale pasive, astfel cum rezultă din considerentele Deciziei civile nr. 513 din 05 decembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, instanța de apel reținând în pronunțarea soluției că intimata-pârâtă nu figurează ca parte în Sentința civilă nr. 10030/2011 a Tribunalului București, secția comercială, astfel încât, respectiva hotărâre - ca izvor al dreptului de proprietate al reclamantei - nu poate fi opusă pârâtei, aspect esențial în raport cu care s-a opinat că celelalte susțineri ale apelantei nu se mai impun a fi analizate.

Or, calitatea procesuală pasivă se circumscrie unei excepții dirimante absolute, excepție care se impunea a fi pusă în dezbaterea părților drept garanție a respectării principiului contradictorialității și a dreptului la apărare, principii care guvernează procesul civil. Prin încălcarea acestor reguli procedurale instanța de apel a pus apelanta-reclamantă în imposibilitate de a-și spune părerea și a-și formula apărările corespunzătoare cu privire la aspectele care ar fi influențat soluția în cauză, fapt evident care i-a cauzat o vătămare a drepturilor procesuale ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea hotărârii pronunțată în asemenea condiții. Trebuie subliniat faptul că noțiunea de "proces echitabil" presupune respectarea și aplicarea principiului contradictorialității și al egalității armelor, dispozițiile art. 129 alin. (5) C. proc.

civ. instituind în sarcina judecătorului îndatorirea atât de a face respectate, cât și de a respecta el însuși regulile procesului civil, obligație reținută și în jurisprudența instanței de contencios european potrivit căreia "sarcina judecătorului este de a veghea ca toate elementele susceptibile să influențeze soluționarea pe fond a litigiului să facă obiectul unei dezbateri contradictorii între părți". Întrucât Convenția europeană nu garantează drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete și efective, Înalta Curte constată că dreptul părții nu poate fi considerat efectiv decât dacă observațiile tuturor părților litigante sunt ascultate și analizate de către instanța sesizată de acestea.

Drept urmare, constatând că procedura desfășurată în fața instanței de apel nu respectă exigențele art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cauza fiind soluționată cu încălcarea principiului contradictorialității și al egalității armelor în procesul civil, Înalta Curte va constata că hotărârea astfel pronunțată este nelegală în baza art. 105 alin. (2) C. proc. civ., text de lege care atrage sancțiunea nulității pentru îndeplinirea actelor procesuale cu neobservarea formelor legale prin care s-a pricinuit părții o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea acestora. În consecință, reținând în cauză incidența motivului de recurs înscris în art. 304 pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) și (5) C. proc.

civ., va casa decizia atacată și va trimite cauza spre rejudecarea apelului aceleiași instanțe pentru analizarea motivelor formulate în calea de atac exercitată de reclamantă, cu respectarea tuturor garanțiilor procesuale, ocazie cu care se vor avea în vedere și celelalte critici învederate în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta SCM O.R.R.I.S. împotriva Deciziei nr. 513 din 5 decembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a V-a civilă. Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 octombrie 2013. Procesat de GGC - GV