ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 103/2017

Asupra contestației în anulare de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia nr. 2488 din 03 decembrie 2015 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a respins ca nefondat recursul declarat de reclamanții A. și B. împotriva deciziei nr. 305/2014 din 24 noiembrie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția civilă.

Împotriva acestei decizii A. și B. au formulat contestație în anulare întemeiată pe dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ.

În susținerea motivului invocat contestatorii au arătat, în esență, că respingând recursul instanța a omis să cerceteze motivul de recurs referitor la pct. 2 de recurs, respectiv art. 488 alin. (4):

"instanța depășind atribuțiile puterii judecătorești, punctele a) și b)".

Redând punctele a) și b) din motivul de recurs pretins neanalizat, contestatorii consideră că pentru punctul a) instanța a făcut referire la imixtiunea instanței de judecată în sfera activității executive sau legislative ceea ce nu a constituit motiv de recurs neavând legătură cu încălcarea principiului legalității de către instanța de apel.

Pentru punctul b) contestatorii susțin că simpla afirmație că reclamanții au beneficiat de un proces echitabil fără a arăta motivele de fapt și drept care au format convingerea instanței, lipsa totală a considerentelor pe motivele invocate de ei atrage nulitatea hotărârii.

Contestatorii apreciază că respingând recursul instanța a omis să cerceteze motivul de recurs de la pct. 4 respectiv art. 488 alin. (6), invocând faptul că ar fi solicitat analizarea raportului dintre nulitatea absolută și repunerea în situația anterioară, și nu raportul dintre repunerea în situația anterioară și cererea de plată a daunelor, "ori instanța s-a pronunțat cu privire la faptul că repunerea în situația anterioară a fost anulată și deci cererea accesorie de plată a despăgubirilor a fost respinsă în mod legal".

Pentru aceste motive contestatorii au solicitat admiterea contestației, anularea hotărârii atacate și rejudecarea în vederea pronunțării unei noi hotărâri.

Analizând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate raportate la temeiului de drept invocat, Înalta Curte va respinge contestația în anulare pentru considerentele ce urmează:

Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare prin care se cere instanței care a pronunțat hotărârea atacată în cazurile și în condițiile prevăzute de lege să își desființeze propria hotărâre și să procedeze la o noua judecată.

În speță, contestatorii A. și B. și-au întemeiat în drept calea extraordinară de atac pe dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ. potrivit cărora hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când instanța de recurs, respingând recursul sau admițându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen.

În motivarea căii de atac de retractare exercitate, contestatorii au susținut că instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor de recurs formulate, respectiv a omis să analizeze motivul de la pct. 2 de recurs, respectiv art. 488 alin. (4) și motivul de recurs referitor la motivul de la pct. 4 de recurs respectiv art. 488 alin. (6).

Susținerile contestatorilor potrivit cărora, instanța de recurs nu a analizat motivele de recurs prevăzute de art. 488 pct. 4 și pct. 6 C. proc. civ. sunt nefondate.

Astfel, în susținerea motivului de recurs prevăzut de art. 488 pct. 4 C. proc. civ. recurenții au arătat la punctul a) că instanța a încălcat principiul legalității, iar la pct. b) că instanța a încălcat dreptul la un proces echitabil în raport de dispozițiile art. 6 alin. (1) din CEDO și art. 21 din Constituție.

Contrar susținerilor contestatorilor, instanța de recurs a analizat criticile întemeiate pe dispozițiile art. 488 pct. 4 C. proc. civ., reținând, în ce privește încălcarea principiului legalității, că nu poate fi primită critica întrucât nu s-au depășit atribuțiile puterii judecătorești.

Referirea făcută de instanța de recurs la "imextiunea instanței de judecată în sfera activității executive sau legislative" nu a fost altceva decât explicațiile a ceea ce incubă încălcarea principiului legalității și nu cum eronat au susținut contestatorii că instanța de recurs ar fi considerat ca fiind un alt motiv de recurs.

Și critica privind încălcarea dreptului la un proces echitabil a fost analizată de instanța de recurs reținând, în acest sens, că "din modul în care s-a derulat procesul în fața Curții de Apel Iași rezultă că părțile au beneficiat de un proces echitabil așa cum este conturat în art. 6 pct. 1 din CEDO, iar instanța și-a exercitat rolul activ respectând dispozițiile art. 22 din noul C. proc. civ. și art. 21 din Constituție."

Se reține că nemulțumirea contestatorilor cu privire la argumentele care au format convingerea instanței de recurs nu poate constitui motiv de admisibilitate a contestației în anulare, iar aspectele invocate în motivarea cererii nu reprezintă omisiuni în sensul art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ.

Va fi înlăturată și critica privind neanalizarea motivului de recurs cuprins la pct. 4, respectiv art. 488 pct. 6 ce a vizat faptul că hotărârea cuprinde motive străine de natura cauzei.

Din analiza deciziei contestate privind motivul de recurs pretins neanalizat se constată că susținerile contestatorilor sunt eronate.

Astfel, se constată că instanța de recurs a făcut o analiză temeinică a motivului de recurs invocat în funcție de criticile formulate de către recurenți raportat la argumentele instanței de apel din decizia recurată, reținând că, în ce privește raportul dintre repunerea în situația anterioară și cererea de plată a daunelor, "câtă vreme a fost respinsă cererea principală, privind repunerea părților în situația anterioară, soluția instanței de apel de respingere a capetelor de cerere accesorii privind obligarea pârâtei la plata de despăgubiri, lipsă de folosință, dobânzi legale și daune morale, este legală…".

Faptul că instanța de recurs prin analiza efectuată a confirmat soluția instanței de apel, nu poate constitui motiv de retractare a deciziei din perspectiva art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ.

Prin urmare, Înalta Curte apreciază că, instanța de recurs a analizat atât motivele de recurs prevăzute de art. 488 pct. 4 și pct. 6 C. proc. civ., cât și argumentele expuse în dezvoltarea acestora.

În consecință, se constată că dezlegarea dată recursului, prin decizia a cărei anulare se solicită, nu este rezultatul omisiunii de cercetare a vreunui motiv de recurs, iar prezenta contestație în anulare nu poate duce la retractarea deciziei contestate din perspectiva dispozițiilor art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ.

Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 508 C. proc. civ. va respinge contestația în anulare formulată de contestatorii A. și B..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată de contestatorii B. și A. împotriva deciziei nr. 2488 din 03 decembrie 2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 ianuarie 2017.