ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1238/2017
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1238/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)
Deliberând asupra cererii de repunere pe rol a cauzei și contestației în anulare, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin decizia nr. 1073 din 7 iunie 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2013, a fost respins ca inadmisibil recursul declarat de reclamanții A. și B. împotriva deciziei nr. 60/2015 din 12 februarie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția Civilă.
Împotriva acestei decizii, la data de 23 august 2016, A. și B. au formulat contestației în anulare, solicitând admiterea contestației și, în consecință, anularea deciziei atacate.
Contestatorii au invocat motivul de anulare reglementat de art. 503 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., conform căruia instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză.
În argumentarea motivului de anulare, contestatorii arată, în esență, că Înalta Curte, din oficiu, la primul termen în ședința publică, a invocat excepția inadmisibilității recursului și a reținut cauza în pronunțare pe acest aspect deliberând ca inadmisibil recursul declarat de reclamanți.
Procedând în acest mod, în opinia contestatorilor, instanța de recurs a pronunțat o decizie cu încălcarea principiului contradictorialității prevăzut de art. 14 C. proc. civ., conform căruia: "(1) instanța nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfățișarea părților, dacă legea nu prevede altfel".
Astfel, susțin contestatorii, instanța de judecată nu a acordat un termen pentru a posibilitatea acestora să ia cunoștință de excepția ridicată și să-și expună un punct de vedere, încălcându-se astfel dreptul la apărare dat de art. 14 alin. (4): "Părțile au dreptul de a discuta și argumenta orice chestiune de fapt sau de drept invocată în cursul procesului de către orice participant la proces, inclusiv de către instanță din oficiu".
Așa fiind, apreciază că decizia nr. 1073/2016 are la baza o gravă greșeală de procedură a instanței, care nu s-a mai pronunțat și asupra recursurilor declarate în cauză.
Judecata contestației în anulare a fost suspendată prin încheierea din 18.01.2017, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.
La data de 17 iulie 2017, contestatorii din prezenta cauză au formulat cerere de repunere pe rol, solicitând, totodată și judecarea cauzei în lipsă.
În temeiul dispozițiilor art. 205 C. proc. civ., S.C. C. S.A. - membră a grupului D. prin Sucursala Iași a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității contestației în anulare, dat fiind că pe de o parte motivele invocate de contestatori nu se încadrează în art. 503 C. proc. civ., iar pe de altă parte, instanța de recurs a soluționat cauza pe o excepție. Solicită în principal respingerea ca inadmisibilă a contestației în anulare, iar în subsidiar, respingerea acesteia, ca nefondată.
În prealabil, se impune precizarea faptului că inadmisibilitatea invocată prin întâmpinare de intimata S.C. C. S.A. - membră a grupului D. prin Sucursala Iași nu reprezintă o veritabilă excepție, ci o apărare pe fondul contestației în anulare, ce va fi avută în vedere în considerentele care succed.
Examinând decizia atacată prin prisma motivelor formulate, Înalta Curte urmează a respinge contestația în anulare pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 503 alin. (2) C. proc. civ. hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când:
hotărârea dată în recurs a fost pronunțată de o instanță necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanței și, deși se invocase excepția corespunzătoare, instanța de recurs a omis să se pronunțe asupra acesteia;
dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale;
instanța de recurs, respingând recursul sau admițându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen;
instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză.
În cauză, nu se poate reține incidența motivului de anulare reglementat de dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ. și invocat de contestatori, întrucât, astfel cum rezultă din actele aflate la dosar, instanța de recurs s-a pronunțat asupra cererii de recurs formulată de reclamanții A. și B., aceștia prevalându-se în mod eronat de împrejurarea că instanța de recurs nu s-ar fi pronunțat asupra recursurilor declarate în cauză.
De altfel, raportat la datele concrete ale speței, argumentele contestatorilor vizând lipsa citării la termenul la care s-a soluționat pricina, împrejurarea că instanța la primul termen de judecată a invocat excepția inadmisibilității și a reținut cauza în pronunțare pe acest aspect, fără a avea în vedere dispozițiile art. 14 referitoare la contradictorialitate, nu pot fi circumscrise niciunui motiv de anulare prevăzut de art. 503 C. proc. civ.
Este de reținut că decizia nr. 1073 din 7 iunie 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2013, prin care s-a respins ca inadmisibil recursul declarat de reclamanții A. și B. împotriva deciziei nr. 60/2015 din 12 februarie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția Civilă, a fost dată cu respectarea dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ. potrivit cărora:
"în cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplinește cerințele de formă, că motivele de casare invocate și dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 sau că recursul este vădit nefondat, anulează sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunțată, fără citarea părților, care nu este supusă niciunei căi de atac".
Așa fiind, câtă vreme instanța de recurs a constatat și a reținut în mod expres în considerentele hotărârii inadmisibilitatea recursului declarat cu nerespectarea prevederilor art. 457 C. proc. civ., promovarea unei contestații în anulare raportat la dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ. nu-și găsește justificarea legală.
Excepția inadmisibilității căii de atac este prioritară oricăror cereri sau motive de casare, întrucât, pentru a da eficienta principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților, instanța este obligată a examina căile de atac cu care este sesizată, prin prisma îndeplinirii condițiilor de exercitare stabilite de legea procesuală.
Prin promovarea contestației în anulare, prevalându-se de împrejurarea că instanța nu s-a pronunțat asupra recursurilor declarate în cauză, contestatorii tind în realitate să se treacă peste inadmisibilitatea constatată ca urmare a neîndeplinirii cerințelor legale de promovare și de susținere a căii de atac a recursului, ceea ce nu este permis, având în vedere rațiunile anterior expuse.
În consecință, pentru toate considerentele evocate, constatând că nu este incident motivul de anulare invocat de contestatori și reglementat de prevederile art. 503 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestația în anulare formulată de contestatorii A. și B. împotriva deciziei nr. 1073 din 7 iunie 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2013.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Repune cauza pe rol și, în consecință:
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorii A. și B. împotriva deciziei nr. 1073 din 7 iunie 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2013.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 septembrie 2017.