ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1742/2017
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1742/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)
Asupra contestației în anulare de față;
Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin decizia nr. 103 din 26 ianuarie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2016, a fost respinsă contestația în anulare formulată de contestatorii A. și B. împotriva deciziei nr. 2488 din 03 decembrie 2015, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă.
Contestatorii A. și B. au formulat contestație în anulare împotriva deciziei nr. 103 din 26 ianuarie 2017, invocând ca temei de drept art. 503 alin. (2) pct. 3 din C. proc. civ.
În motivarea cererii, contestatorii au arătat că mențiunea din decizia atacată, în sensul că instanța a făcut o analiză temeinică a motivelor de recurs și că părțile au beneficiat de un proces echitabil reprezintă o motivare străină de natura cauzei. Faptul că instanța de recurs a confirmat soluția instanței de apel poate fi un motiv de retractare dacă motivarea nu are nici o legătură cu motivele de recurs, iar argumentele instanței sunt străine de natura cauzei.
Examinând contestația în anulare în raport de excepția inadmisibilității, invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară în respectarea dispozițiilor art. 248 alin. (1) din noul C. proc. civ., Înalta Curte urmează a admite excepția, pentru următoarele considerente:
Contestația în anulare este o cale de atac extraordinară, de retractare și nesuspensivă de executare, prin care se cere instanței ce a pronunțat hotărârea atacată, în cazurile și condițiile prevăzute de lege, să își anuleze propria hotărâre și să procedeze la o nouă judecată.
Potrivit dispozițiilor art. 503 alin. (2) C. proc. civ., care reglementează contestația în anulare specială, hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când:
hotărârea dată în recurs a fost pronunțată de o instanță necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanței și, deși se invocase excepția corespunzătoare, instanța de recurs a omis să se pronunțe asupra acesteia;
dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale;
instanța de recurs, respingând recursul sau admițându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen;
instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză.
Reiese, așadar, că în cazul contestației în anulare speciale, condiția de admisibilitate are în vedere doar obiectul acesteia, putând fi formulată numai împotriva hotărârilor instanțelor de recurs. Alineatul final al art. 503 din C. proc. civ. extinde obiectul contestației în anulare speciale, numai pentru motivele prevăzute la pct. 1, 2 și 4, și la hotărârile instanțelor de apel care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs.
Este de reținut că prin decizia nr. 103 din 26 ianuarie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2016, a fost respinsă contestația în anulare formulată de contestatorii A. și B. împotriva deciziei nr. 2488 din 03 decembrie 2015, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă.
Reiese, așadar, că nu este îndeplinită condiția impusă de art. 503 alin. (2) din C. proc. civ., în sensul de a fi exercitată calea de atac extraordinară împotriva unei hotărâri pronunțate de instanța de recurs.
Prin art. 129 din Constituția României, cu referire la art. 126 din legea fundamentală, a fost statuat principiul potrivit căruia părțile interesate pot apela la protecția judiciară a drepturilor subiective încălcate, oferită imparțial de către instanțele competente, legiuitorul impunând în sarcina persoanelor interesate exercitarea drepturilor procedurale în condițiile legii.
Totodată, aceleași exigențe exclud examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte condiții decât cele determinate de dreptul intern, prin legea procesuală.
Recunoașterea unor căi de atac, în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală, constituie o încălcare a principiului legalității acestora, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.
Normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, potrivit principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituția României.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge contestația în anulare formulată de contestatorii A. și B. împotriva deciziei nr. 103 din 26 ianuarie 2017, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2016, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorii A. și B. împotriva deciziei nr. 103 din 26 ianuarie 2017, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2016, ca inadmisibilă.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 noiembrie 2017.